text Invataturi biblice

"În așteptarea Paștelui - Ziua 5"

Categorie: Invataturi biblice

Ești invitat și tu

În fiecare an întâmpin Paștele cu emoții deosebite. Îmi place să simt și ușurarea de după iarnă, când frigul cedează și viața răbufnește prin flori și muguri verzi. Ochiul se bucură și de străzile măturate și de tulpinile proaspăt văruite. Mai ales la țară curățenia sclipește, pentru că viața de la sat te ține harnic și gospodăros. Dealurile se fac tot mai verzi și deja se văd și turmele de miei.

Recent am auzit o discuție dintre două prietene. Se consultau cu privire la cozonaci. Una era vestită prin cozonacii pe care-i coace cu credincioșie în fiecare an. A încercat mai multe metode deja, dar știe o rețetă care-i iese perfect. Și anul acesta va coace. Procesul nu e ușor, a preîntâmpinat din start. E nevoie de anume ingrediente și anume cantitate de timp pentru ca aluatul să dospească bine și apoi să iasă puhav și gustos, topindu-se pe limbă. Scriu, și simt că-mi crește foamea. Parcă mă văd în copilărie, cum mă întorc de la școala muzicală și intru pe poartă, iar curtea e plină de miros de cozonac proaspăt scos din cuptor. Îmi amintesc bine cât vrăjea mama asupra aluatului și cum se scula cu noaptea în cap ca să-l frământe. Iar tata aducea mieii. Înainte de Paști era multă treabă de făcut, dar chiar și noi, copiii, eram harnici ca să putem savura din plin toate ritualurile sărbătorii.

”Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci jertfa de Paști?”, L-au întrebat ucenicii pe Domnul Isus în prima zi a sărbătorii Azimelor, ziua când se jertfea mielul de Paști. Exista un meniu special pentru sărbătoare – pâine nedospită, miel, ierburi amare, uneori și ciorbă de linte cu sos de pește, curmale și vin. Cineva trebuia să aibă grijă să procure toate cele necesare, iar apoi să le pregătească. Știu din experiență că o masă de sărbătoare nu se așterne de la sine. Cei doisprezece aveau un Învățător minunat și erau gata să depună tot efortul ca să-I pregătească o masă cum se cuvine. Isus fusese invitat la tot felul de ospețe, în tot felul de case, de la Farisei, ca Simon, la șeful colectorilor de taxe precum era Zacheu. Cele mai speciale primiri, totuși, le-a avut în casa prietenilor Săi – Maria și Marta, și fratele lor, Lazăr. Marta chiar o pățise odată. Isus venise cu ucenicii, o duzină de bărbați sănătoși și flămânzi, și Marta, sărmana, se împărțise cu atâta slujire, încât uitase de lucrul cel mai important. Dar Isus a avut grijă să-I aducă aminte și totul s-a terminat cu bine.

”Petru, Ioan, voi doi veți fi responsabilii pentru cină. Duceți-vă și pregătiți-ne jertfa de Paște, ca s-o mâncăm" (Luca 22:8). Isus i-a trimis pe doi înainte, dar devenise clar că Învățătorul i-a invitat la cină pe toți doisprezece. Vor avea nevoie de suficientă mâncare și o odaie destul de încăpătoare.

”Unde vrei să pregătim masa?”, au concretizat cei doi și au primit instrucțiuni cât se poate de clare. În Ierusalim vor întâlni un om cu un vas cu apă și, în ce casă va intra, în aceea să facă înțelegerile cu stăpânul. Citesc și mă simt ca într-un detectiv. Ioan și Petru intră în oraș și văd exact omul de care a spus Isus, îl urmăresc și intră în casa în care el abia intrase. ”Oare ce vor să-mi facă?”, s-o fi gândit bietul slujitor. Petru și Ioan au bătut la ușă și stăpânul le-a deschis. ”Șalom ție. Nu că am dori să te deranjăm, dar Învățătorul ne-a trimis la tine și a zis să-ți transmitem un mesaj. Cităm: ”Vremea Mea este aproape. Voi sărbători Paștele la Tine, împreună cu ucenicii Mei. Deci, unde este odaia de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ei?” Și apropo, vom fi treisprezece persoane în total.” Spre surprinderea celor doi, stăpânul nu s-a mirat deloc. Pentru Învățătorul Isus și ucenicii Săi el avea deja pregătită o odaie la nivelul de sus, mare și gata mobilată. Rămăsese doar să pregătească masa. Ceea ce au și făcut.

Seara a sosit Isus cu cei doisprezece ucenici ai Săi. S-au aranjat cu toți la masă, într-o atmosferă gravă de sărbătoare, îmbătați un pic de mirosurile apetisante, dar, cel mai mult, atenți la ce avea de spus Învățătorul lor iubit. Citeau pe fața Lui că avea să le spună ceva foarte important.

Cu vocea-I profundă și cu o dragoste de nedescris în privire Isus a început Cina: - ”Am dorit cu ardoare să mănânc împreună cu voi acest Paște, înainte de suferința Mea! Căci vă spun că nu voi mai mânca din el până nu își va găsi împlinirea în Împărăția lui Dumnezeu!” (Luca 22:16)

Și era prima zi a sărbătorii Azimilor, când se jertfea mielul de Paști....

Aplicare.