"În așteptarea Paștelui - Ziua 10"

Categorie: Invataturi biblice

GHETSIMANI

Cine n-a experimentat vreodată anxietate? Această emoție se poate furișa tiptil printr-un gând neașteptat care te pune în alertă, apoi coboară fiori în abdomen și-ți dă frisoane, sau, invers, te face să transpiri. Cel mai des te vizitează spre noapte.

Wikipedia ne informează că anxietatea este o emoție ce se caracterizează printr-o stare neplăcută de tulburare interioară, adesea acompaniată de comportament nervos și tulburări somatice. Este vorba de emoții subiective neplăcute de spaimă față de evenimentele anticipate, precum și simțământul morții eminente. Anxietatea nu este același lucru cu frica, care este un răspuns la o amenințare reală sau percepută, întrucât anxietatea implică așteptarea unei amenințări viitoare.

Există unii mai norocoși, care prin tipul de personalitate și felul de a fi sunt oamenii mai tari de cerbice și nu cunosc acest fenomen. De exemplu, precum este soțul meu și eu sunt norocoasă să-l am alături. Totuși, majoritatea dintre noi, suntem destul de des expuși anxietății în viața de zi cu zi. Cauzele pot fi multiple. Examene la școală, bacalaureatul, interviu pentru a aplica la un job, un vis urât, copilul a făcut febră, salariul nu a venit la timp. Sau, mai grave, o diagnoză, o tragedie, un deces. După Covid-19 nimeni nu s-a așteptat la ceea ce se va întâmpla pe 24 februarie 2022. Nivelul de anxietate depășește orice limite.

Noaptea în care Isus a luat cina cu ucenicii era deosebit de întunecoasă. După ce au cântat cântarea de laudă ca parte din ritualul religios, au ieșit din Ierusalim și s-au îndreptat spre Muntele Măslinilor. Isus mergea înainte, iar ucenicii Îl urmau. În sfârșit, au ajuns într-o grădină.

”Așezați-vă și stați aici până Mă voi duce acolo să Mă rog!”

Dacă veți deschide în paralel fragmentele despre grădina Ghetsimani din Matei și Marcu veți observa că sunt aproape identice. Există doar câteva diferențe minore. De exemplu, Marcu zice ”ceasul acesta”, iar Matei ”paharul”. Puteți, din curiozitate, să faceți o comparare. Știm că Marcu a scris din cuvintele lui Petru, iar Matei, a preluat, pentru că circumstanțele au fost redate cu destulă exactitate de un martor ocular. Aflăm, deci, că Isus a ajuns în grădină urmat de unsprezece ucenici, pentru că Iuda deja se despărțise de ei. Isus le-a spus să se așeze într-un anumit loc, iar El urma să Se ducă în altă parte. Avea nevoie de spațiu personal, doar el cu Tatăl. Dacă nu am avea și relatarea din Luca ne-ar fi destul de greu să determinăm cât de departe Se depărtase Isus de ucenici. Luca concretizează că era cam la o aruncătură de piatră, ceea ce ar putea însemna cam vreo 15 metri. (Luca 22:41) Totuși, pentru trei dintre ei distanța a fost mai mică. Isus îi ia cu Sine pe Petru, Iacov și Ioan. Și aici citim ceva ce ne vine greu să credem despre Isus – El a început să Se întristeze și să Se tulbure. Marcu exprimă și mai și – a început să Se înspăimânte și să Se tulbure.

”Nespus de mâhnit este sufletul Meu, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!”

Mergând doar câțiva metri depărtare de cei trei, Isus S-a aruncat cu fața la pământ și a început să Se roage. Este atât de important să înțelegem că în noaptea dinaintea crucificării Domnul Isus a experimentat forma cea mai înaltă de anxietate. Să nu ne imaginăm că, deoarece era Dumnezeu întrupat, nu știa ce este frica sau mâhnirea până la moarte. Trei valuri de înspăimântare L-au năvălit, unul mai puternic decât altul. Luca scrie, folosind termeni ca agonie și transpirație care deveni ca picături de sânge, atât de abundente, încât cădeau pe pământ. A fost nevoie să vină un înger ca să-L întărească. Totuși, puterea de a rezista de fiecare dată a fost rugăciunea. Cu cât se întețea anxietatea, cu atât mai cu ardoare Se ruga Domnul Isus.

”Tată, dacă este posibil, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!” Primul val trecut cu bine.

”Tată, dacă acest pahar nu poate fi îndepărtat de la Mine fără să-L beau, facă-Se voia Ta!” Al doilea val, la fel.

A treia oară a rostit aceleași cuvinte. Absolut biruitor.

Iar ucenicii? De fiecare dată când Se întorcea la ei îi găsea dormind. Era noapte, timpul când oamenii dorm, și ochii ucenicilor erau îngreuiați de somn. Și de întristare. Nu le reușea să vegheze alături de prietenul lor drag și Isus tot nu-i lăsa să doarmă: ”De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită!”, până nu a zis - Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul Omului este predat în mâinile păcătoșilor.

Am șezut odată sub un măslin într-o grădină de pe Muntele măslinilor. Eram cu Biblia în mână. Ni s-a dat jumătate de oră s-o petrecem cu Isus. Am citit exact aceleași pasaje la care medităm în studiul de azi. Îmi erau cunoscute, căci le studiasem amănunțit mai înainte. Nu descoperisem nimic nou, și, să vă spun sincer, chiar mă simțeam un pic dezamăgită. Ce fel de întâlnire cu Isus, dacă nu am auzit nimic? M-am sculat să plec și am întins mâna spre creangă, să rup o măslină. Era aproape coaptă, îi simțeam textura netedă. Involuntar, am strivit-o, din ce în ce mai tare, și am simțit cum printre degete începe să se prelingă o substanță alunecoasă. Atunci mi-am dat seama.

Ghetsimani în traducere înseamnă presă de ulei. Precum măslina trece prin roată, fiind zdrobită, presată, stoarsă și lăsată absolut fără vlagă, la fel a fost zdrobit și Domnul Isus. Și a ieșit din El dragoste curată pentru toată omenirea.

Aplicație: