"Imparatul Solomon si epoca sa de aur (1)"

Categorie: Invataturi biblice

Solomon a fost împărat al Ierusalimului între 967 – 928 î. Cr.[1], în perioada de apogeu pe care a atins-o naţiunea lui Israel, poporul lui Dumnezeu scos din Egipt ca prin el Dumneyeu să îşi facă un Nume pe pământ.

Prima parte a Bibliei – Vechiul Testament – se ocupă de istoria unui popor (Israel), iar a doua parte – Noul Testament – se ocupă de istoria unui Om -Isus Cristos-. Deci dacă o parte atât de însemnată din Cuvântul lui Dumnezeu îşi concentrează atenţia asupra istoriei unui popor, cred că este deosebit de important să studiem acea perioadă în care acest popor s-a aflat în culmea puterii lui atât în domeniul militar, politic şi economic, cât şi în cel spiritual.

Numele Solomon înseamnă “pace”, şi el a fost împăratul carea domnit peste Ierusalim în urma regelui David (tatăl său) de la care a moştenit un regat bogat şi (foarte important) în pace cu toţi vecini. Faptul că nu a mai avut de purtat nici un război cu popoarele din jur ia asigurat, lui Solomon dreptul şi aprobarea lui Dumnezeu pentru a construii la Ierusalim cel mai mare şi faimos Templu care s-a ridicat vreodată în cinstea Dumnezeului Prea Înalt.

Relatarea biblică a vieţii şi faptelor lui Solomon se găseşte la începutul cărţilor          I Împăraţi şi II Cronici care rezervă fiecare câte 11, respectiv 9 capitole istoriei acestui înpărat deosebit. Lucru semnificativ în aceste relatări este că în prima (I Împăraţi, care a fost scrisă imediat după plecarea evreilor în robia babiloniană şi care avea menirea, printre altele şi de a justifica această dureroasă pedepsire a poporului) ne sunt prezentate faplele lui Solomon, atât cele bune cât şi cele rele, atât înălţarea cât şi declinul său spiritual, depărtarea de Dumnezeu şi închinarea la idoli, pe când cea de-a doua (II Cronici, care a fost scrisă după întoarcerea evreilor din robie, şi care avea menirea de a mângâia şi încuraja aceşti oamnei în urma ruşinoasei robii la care au fost supuşi) ne prezintă lucrurile numai pozitiv, relevând doar măreţia lui Solomon.

Prin două lucruri mai importante s-a distins Solomon ca cel mai mare împărat pe care l-a avut Israelul[2]: constrirea celui mai mare Templu pentru Dumnezeu şi prin faptul că a fost cel mai înţelept om, lucru pe care însuşi Dumnezeu l-a afirmat, dar care, bineînţeles a fost recunoscut şi de oamenii din vremea lui.

Totuşi, putem spune că aceste mari realizări, în special construirea Templului, s-a datorat într-o mai mare măsură lui David decât lui Solomon din următoarele motive:

Pentru a construi Templu era nevoie de un împărat al păcii, lucru care nu se putea dacă ţinem cont de situaţia politică a lui Israel din vremea aceea când avea duşmani mai multe popoare din jur şi era chiar asuprit de acestea, situaţie care putea fi rezolvată de un împărat viteaz, împărat care să accepte descalificarea înaintea lui Dumnezeu pentru a primii permisiunea zidirii Templului şi primirea titlului de “om al sângelui”.

Apoi, pentru zidirea Templului, era nevoie de strângerea multor bogăţii, deoarece acesta nu trebuia să fie un templu obişnuit, şi sarcina aceasta şi-a asumat-o David pentru ai putea lăsa urmaşului său posibilitatea de a-şi concentra tot timpul şi eforturile în exclusivitate construirii acestui edificiu şi administrării regatului pentru a fi cel mai puternic şi bogat regat din vremea accea.

“Sprijinit de o puternică armată permanentă şi profitând de o conjuctură internaţională favorabilă – slăbirea Egiptului şi declinul puterilor hegemone ale Mesopotaniei, Asiria şi Babilonul – David reuşeşte să extindă hotarele statului, creând singura dată în istorie, un imperiu israelit. Sub domnia sa, Ierusalimul devine capitala politică şi religioasă a statului; cultul monoteist al lui Yahve este transformat în religie de stat.”[3]

Poziţia de „cel mai mare împărat de pe pământ” se pare că a fost o condiţie obligatorie pentru Solomon ca să poată zidii Templul. Când evreii s-au întors din robia babiloneană, după ce primul Templul a fost distrus, al doilea Templu în Israel a fost ridiact de israeliţi dar din porunca împăratului persan (care era atunci cel mai mare împărat pe pământ) şi a fost făcută pe cheltuiala acestuia şi sub protecţia acestuia.

[1] Horia C. Matei : Enciclopedia Antichităţii. Ed. Metropola Press – Bucureşti, 2000. Pag. 370

[2] Conform cu 2 Cro. 9:22 şi Ecl. 2:9

[3] Horia C. Matei : Enciclopedia Antichităţii. Ed. Metropola Press – Bucureşti, 2000. Pag. 370

sursa: https://la1ceai.wordpress.com/