"Igienă. Anise M. Behnam"

Categorie: Invataturi biblice
 

„...preaiubiţilor, să ne curăţim pe noi înşine de orice întinare a cărnii şi a duhului“ (2. Corinteni 7:1 ).

„Deja voi sunteţi curaţi, datorită Cuvântului pe care vi l-am spus“ (Ioan 15:3 ).

„Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Păzindu-se după Cuvântul Tău“ (Psalm 119:9).

Dacă aruncăm o privire asupra hărţii lumii, putem indica uşor ţările în care lipsa igienei este ceva obişnuit. Paralel se găsesc acolo şi multe boli. În aceleaşi ţări, mortalitatea sugarilor este îngrozitor de mare.

În ţările civilizate cu o igienă bună sunt practic necunoscute boli grave ca febră tifoidă, tifos exantematic şi holeră. Acolo unde lipsa igienei a devenit ceva obişnuit, aceste boli ţin de viaţa zilnică şi se dovedesc deseori ca fiind fatale. Fără îndoială, toate măsurile eficiente pentru stârpirea acestor boli groaznice trebuie să înceapă cu curăţenia.

Apostolul Pavel le scria corintenilor: „Având deci aceste promisiuni, preaiubiţilor, să ne curăţim pe noi înşine de orice întinare a cărnii şi a duhului“ (2. Corinteni 7:1 ). Probabil, expresia „a cărnii şi a duhului“ se referă la cele vizibile şi cele invizibile, la cele descoperite şi cele ascunse. Ea include fapte şi gânduri: tot ceea ce pot vedea oamenii şi tot ceea ce numai Dumnezeu poate vedea.

Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Dacă nu te spăl Eu, nu ai parte cu Mine“ (Ioan 13:8 ). Aceasta este o exprimare foarte gravă. Se pare că ea l-a trezit pe Petru, care nu dorea cu nici un chip să-L piardă pe Domnul său iubit. Observăm deci: curăţenia la fel ca hrana este importantă atât în domeniul natural, cât şi pe teren spiritual.

Cum pot deveni curat?

Mai întâi trebuie să fim conştienţi de faptul că păcatul ne face murdari în ochii lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, păcătosul este comparat cu un lepros, care trebuia să spună despre sine: „Necurat, necurat“ (Levitic 13:45 ). Ne amintim de leprosul care a venit la Domnul Isus (Matei 8:2 ) şi care L-a rugat cu încredere să-l curăţească dacă vrea. Domnul i-a spus că vrea şi l-a curăţit. Observăm în continuare că păcatul îl face pe om incapabil să stea în prezenţa lui Dumnezeu din cauza necurăţiei lui. Dar Dumnezeu doreşte să curăţească omul, pentru ca acesta să poată avea părtăşie cu El.

În Noul Testament sunt amintite două feluri de curăţire. Când facem primul pas spre Domnul şi credem în El, Îl acceptăm ca Mântuitorul nostru, iar El ne curăţeşte o dată pentru totdeauna. Aceasta o putem numi curăţirea conform poziţiei. Ea este veşnică, o dată pentru totdeauna şi nu este necesar să fie repetată. Ea face să „fim făcuţi plăcuţi“ în „Cel Preaiubit“ (Efeseni 1:6 ) şi „împliniţi în El“ (Coloseni 2:10 ). Acest lucru s-a petrecut prin sângele preţios al Domnului Isus.

Deşi poziţia noastră este desăvârşită, iar primirea noastră la Dumnezeu este completă, nu poate fi spus acelaşi lucru despre umblarea şi comportamentul nostru. Acest lucru reiese foarte clar din discuţia dintre Domnul şi Petru, pe care tocmai am citat-o (Ioan 13:1-17 ). Domnul i-a spus lui Petru că poate avea părtăşie cu El numai dacă îi spală picioarele. Ca urmare, Petru replică: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul“. Atunci, Domnul explică un adevăr foarte preţios: cine este spălat sau îmbăiat, la acela nu este necesar să fie repetat acest proces. Domnul foloseşte aici un alt cuvânt, o expresie care desemnează spălarea întregului corp, şi anume „a face baie“. Numai picioarele sale (umblarea respectiv comportamentul) trebuiau spălate pentru a putea savura părtăşia cu Hristos. În ceea ce priveşte poziţia sa, Domnul îl declară pe cel credincios „în totul curat“ (Ioan 13:10 ). Este foarte important să observăm bine acest lucru.

Am văzut deci că poziţia noastră este neschimbătoare, iar acceptarea noastră este de durată şi revenim la întrebarea: „Cum pot fi eu, ca credincios, curat, pentru a avea părtăşie cu Domnul?“ Răspunsul este dublu: prevenire şi tratare - trebuie să împiedicăm murdărirea, respectiv trebuie să spălăm murdăria când devine vizibilă. Ambele se realizează printr-o cercetare continuă a Cuvântului lui Dumnezeu în rugăciune şi prin cugetarea la Cuvânt.

Prevenire

„Mi-am păzit picioarele de orice cale rea, ca să păzesc Cuvântul Tău“ (Psalm 119:101).

„Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta“ (Psalm 119:11).

„Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Păzindu-se după Cuvântul Tău“ (Psalm 119:9).

Tratament

„Deja voi sunteţi curaţi, datorită Cuvântului pe care vi l-am spus“ (Ioan 15:3 ).

„...după cum şi Hristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt“ (Efeseni 5:25, 26 ).

O persoană grijulie care încearcă mereu să rămână curată, este înclinată mai degrabă să constate o oarecare murdărie cu care s-a ales accidental. În schimb, cineva care este obişnuit să fie murdar, nu observă necurăţia, numai dacă este vorba de ceva foarte grav şi cunoscut de toţi.

Cu cât picioarele sunt spălate mai des, cu atât mai uşor pot fi păstrate curate. În Orientul Apropiat, unde oamenii muncesc desculţi pe câmp, spălarea picioarelor era deseori mult mai costisitoare decât spălarea obişnuită a picioarelor pe care o cunoaştem noi. Adeseori, picioarele trebuiau să fie frecate cu o piatră specială. Cu cât murdăria era de mai mult timp pe picioare, cu atât mai dureros era acest proces. Lecţia spirituală în această problemă este clară şi nu necesită nici un fel de explicaţii.

Este într-adevăr trist că suntem deseori mult mai sensibili la murdăria corporală, decât la necurăţia spirituală. Nu le permitem copiilor să se aşeze la masă cu mâinile murdare, dar gândim că putem întreţine părtăşie netulburată cu Dumnezeu şi Tatăl nostru, fără ca înainte să ne asigurăm că mâinile ne sunt curate. Nu petrecem foarte des mai mult timp cu curăţirea corporală înainte de a merge la ora de rugăciune sau la cercetarea Cuvântului, decât cu curăţirea prin Cuvântul lui Dumnezeu? Nu trebuie să ne mirăm că cerem mereu râuri de binecuvântări şi primim numai câteva picături. Dacă ne curăţim într-adevăr, vor curge imediat râuri de binecuvântări.

Întrebare: Îţi speli mâinile întotdeauna înainte de a mânca?

„Spală-mi deplin fărădelegea mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu“ (Psalm 51:2).

„Curăţeşte-mă de păcat cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada“ (Psalm 51:7).

„Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi înnoieşte înăuntrul meu un duh statornic“ (Psalm 51:10).

O parte din ştiinţa igienei se preocupă cu bolile molipsitoare. Păcatul este o boală molipsitoare. Apostolul Pavel ne spune că tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. Multe locuri din Vechiul Testament se preocupă cu faptul că cei care aveau boli molipsitoare trebuiau să fie izolaţi (de ex. în cazul leprei, a unei scurgeri etc.). De cele mai multe ori, mamele informate au grijă ca să nu ajungă copiii lor în apropierea unor persoane bolnave de tuberculoză. Ele ştiu că aceşti bolnavi pot răspândi bacili chiar şi prin vorbire. Câteodată suntem mai puţin îngrijoraţi când este vorba de igiena spirituală. Este o boală corporală mult mai gravă în ochii noştri, decât una spirituală? Să cugetăm fiecare la acest lucru în faţa Domnului!

„De aceea: Ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi despărţiţi, spune Domnul; şi nu atingeţi ce este necurat, şi Eu vă voi primi; şi vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, spune Domnul Cel Atotputernic“ (2. Corinteni 6:17, 18 ).

articol din revista „Cercetaţi Scripturile”

sursa: https://comori.org/