„Hochei-ul era pasiunea mea "

Categorie: Invataturi biblice
 

Se apropie iarna, și pentru mulți Canadieni aceasta înseamnă un singur lucru: hochei.

3 minute · Laura Petkau

Se apropie iarna, și pentru mulți Canadieni aceasta înseamnă un singur lucru: hochei.

Odată cu începerea noului sezon, baieți de toate vârstele își cumpără patine, crose și căști noi. Unii începând pentru prima dată, alții sperând să-și îmbunătățească sezonul trecut, însă fiecare dintre ei abia așteaptă să intre pe gheață. Pentru mulți Canadieni, hochei-ul nu este doar un sport – este un mod de viață.

Jeremy (24) este unul dintre cei mai experimentați jucători din biserica din Vancouver. El a crescut într-o casă creștină în British Columbia, lovind pentru prima dată pucul la vârsta de 7 ani. Mă duc să îi cer opinia despre cel mai mare sport al Canadei cu o oră înainte de antrenamentul săptămânal. Este o activitate pentru copii și adulți între vârstele 12 și 36, la care el ia parte împreună cu alți 25 tineri.

O bombă cu ceas

Totul se lega de cine putea juca cel mai bine sau cine putea lovi cel mai tare.

El este relaxat, nu-l deranjează să vorbească cu mine, deși nu tot ceea ce el spune este atât de plăcut să-și amintească. „Hochei-ul  era o scenă unde mă puteam promova  – cel puțin în mintea mea proprie. Totul se lega de cine putea juca cel mai bine sau cine putea lovi cel mai tare."

„Eram o bombă cu ceas", îmi spune el, amintindu-și. Când lucrurile nu mergeau după cum voia el, își pierdea răbdarea; dacă rata o lovitură de mai multe ori sau dacă cineva îl scotea, atunci se comporta mânios și frustrat. El admite că era din cauză ca era legat de el însuși.

Dar acesta nu este omul pe care-l văd în fața mea. El este fericit – nu este alt mod de a-l descrie, este pur și simplu fericit. Îl întreb ce s-a schimbat.

„Acum joc hochei pentru un total alt motiv", explică el cu entuziasm. „Când un grup de tineri se adună ca să joace, scopul este ca să avem un timp frumos împreună."

Tot mai mult asemenea lui Hristos

Acum, Jeremy are o viziune total diferită asupra vieții față de omul frustrat și agresiv care era. El a decis să-și trăiască viața total pentru Dumnezeu. Acum realizează că nu este vorba „numai de el”. Încă mai joacă hochei, dar nu hochei-ul era problema; biruința asupra mâniei și egoismului l-au schimbat. „Mă bucur mai mult de hochei acum și joc relaxat deoarece nu trebuie să mai păstrez o anumită imagine. Nu mai există ‘zile bune' și ‘zile rele'", spune el înainte de a pleca să-și pună echipamentul.

Scopul lui Jeremy nu mai este de a deveni o stea în hochei. A găsit o rețetă simplă de fericire, nu doar jucând hochei, dar și în viața zilnică. Acum, pasiunea lui este de a deveni tot mai mult asemenea lui Hristos.

sursa: https://crestinismactiv.ro/