Fundalul profetic E. A. Bremicker

Categorie: Invataturi biblice
 

Înainte de a aplica acest text asupra noastră, vrem să vedem importanţa profetică a acestui capitol. Acest lucru este necesar pentru a nu ajunge la concluzii false în aplicaţia textului.

Ezechiel 34 este prima mare profeţie, pe care Dumnezeu a dat-o profetului după ce a prezis căderea Ierusalimului (Ezechiel 33:21 ). Dumnezeu demască în acest capitol, pe de o parte, activitatea conducătorilor falşi ai poporului. Pe de altă parte, mesajul profetului este un mesaj de îmbărbătare, deoarece îndreaptă privirea spre adevăratul Păstor, care va da poporului Său linişte şi pace. Capitolul poate fi împărţit în patru părţi:

Prima parte (versetele 1-6): Primele şase versete vorbesc despre lucrarea rea, pe care o fac păstorii falşi, precum şi despre neglijarea a ceea ce trebuiau să facă. Ei sunt caracterizaţi prin egoism şi iubire de sine. Ei nu urmăresc prosperitatea turmei, ci foloasele proprii stau în prim-plan. De aceea, ei acţionează fără milă şi cu duritate.

Nu ne este greu să transpunem activitatea păstorilor descrisă aici în zilele când Domnul Isus, ca adevăratul Păstor, era pe pământ. În conducătorii religioşi ai poporului Israel recunoaştem păstorii falşi. Nici pe ei nu-i interesa turma, ci căutau foloasele personale. Ei n-au avut linişte, până nu L-au dus pe adevăratul Păstor la cruce. Ca urmare, turma (poporul iudeu) a fost risipită între naţiuni (Luca 21:24 ).

Gândurile noastre se îndreaptă şi spre un alt păstor, cel mai rău păstor, care va fi vreodată pe acest pământ. Acesta este Antihristul, pe care Cuvântul lui Dumnezeu îl numeşte „păstorul netrebnic“ (Zaharia 11:16-17 ). O comparaţie între profeţia din Zaharia şi cea din Ezechiel indică paralele, care nu pot fi trecute cu vederea. Indiferenţa faţă de turmă, pe de o parte, şi egoismul, pe de altă parte, îşi găsesc punctul culminant în persoana Antihristului.

Partea a doua (versetele 7-10): Acum se vorbeşte direct păstorilor falşi. Dumnezeu condamnă activitatea lor şi îi trage la răspundere pentru ceea ce fac: „Şi voi cere oile Mele din mâna lor“ (versetul 10). Dumnezeu nu va permite, ca oile Sale să ajungă pradă acestor păstori, care în realitate nu sunt păstori.

Partea a treia (versetele 11-22): Aceste versete ne descriu eliberarea turmei din mâinile păstorilor falşi. Dumnezeu nu Şi-a uitat oile Sale: „Iată, Eu Însumi, chiar Eu voi căuta oile Mele şi le voi îngriji“ (versetul 11); aceasta este promisiunea Domnului. Împlinirea acestei promisiuni va avea loc în viitor şi se referă la venirea lui Mesia pe pământ cu putere şi cu slavă. Atunci va strânge pe poporul Său din popoarele în care este risipit şi îi va da păşune (Ieremia 23:3 ).

Afirmaţiile din aceste versete nu se referă profetic nici la întoarcerea iudeilor din robia babiloneană, nici la timpul Adunării, în care trăim noi acum. Chiar dacă putem face aplicaţii şi la noi, să nu pierdem din vedere adevăratul lor sens.

Însă această eliberare va aduce cu sine şi judecata. Va fi o despărţire între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi (versetul 17). Aceasta se referă evident la judecata care va veni peste cei care nu aparţin rămăşiţei credincioase a poporului Israel, ci l-au urmat pe Antihrist.

Partea a patra (versetele 23-31): Sfârşitul capitolului este totodată şi punctul culminant şi ne lasă să privim în împărăţia milenară. „Voi ridica un singur păstor peste ele, şi el le va paşte – chiar pe robul Meu David. El le va paşte şi va fi păstorul lor“ (versetul 23).

Cu aceste cuvinte, Duhul lui Dumnezeu ne îndreaptă privirea, fără îndoială, spre Domnul Isus. Adevăratul Păstor nu este David din vechime, ci Cel care acum două mii de ani a venit, ca să Se intereseze de oile pierdute ale casei lui Israel. El va reveni, ca să-Şi ducă poporul Său în odihna Împărăţiei milenare (Ieremia 23:5-6 ).

Atunci se va îndepărta şi blestemul care este asupra creaţiei şi va fi făcut un legământ de pace. Israel va locui în siguranţă, fără să-i mai fie frică de duşmani. Israeliţii vor fi binecuvântaţi şi vor fi o binecuvântare pentru alţii. Abia atunci vor şti cu adevărat şi vor cunoaşte că Dumnezeu este cu ei şi că ei sunt poporul Său (versetul 30).

Dumnezeu Însuşi Îşi va atinge scopul cu poporul Său, iar cuvintele profetului Isaia îşi vor găsi împlinirea: „Întinderea domniei Lui şi a păcii va fi fără sfârşit, pe tronul lui David şi în împărăţia Sa, ca s-o întărească şi s-o susţină cu judecată şi cu dreptate, de acum şi pentru totdeauna“ (Isaia 9:7 ).

sursa: https://comori.org/