"FII PLIN ACUM – capitolul 2"

Categorie: Invataturi biblice

1. ACUM – NU MÂINE
2. DUHUL SFÂNT – PERSOANĂ
3. DUHUL SFÂNT – MIJLOCITORUL DOMNULUI ISUS
4. DUHUL SFÂNT – OSÂNDITORUL
5. DUHUL SFÂNT – MÂNGÂIETORUL
6. PATRU ATITUDINI FAŢĂ DE DUHUL SFÂNT
7. FII PLIN ACUM
8. URMĂRILE PLINĂTĂŢII DUHULUI

 “… fiţi plini de Duh” (Efeseni 5:18)

CAPITOLUL 2

DUHUL SFÂNT – PERSOANĂ

     Capitolul acesta va fi scurt, dar va studia în aprofunzime problemele pe care trebuie să le cunoască fiecare credincios. Dar pentru a porni la drum, trebuie înainte de toate să stabilim principiile de bază.

     Duhul Sfânt nu trebuie privit doar ca o influenţă. El este o Persoană, Dumnezeu Duhul Sfânt, la fel ca Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. În Noul Testament nu se aminteşte despre El cu pronume nehotărit, ci cu pronumele personal El. Intrun loc în care se vorbeşte despre „Duhul Însuşi” (Romani 8.16), traducerea engleză revizuită foloseşte pronumele personal “himself” spre deosebire de Authorised version care foloseşte pronumele nehotărit “itself”. Această schimbare este făcută în interesul unei precizii mai mari a traducerii, pentru a arăta clar că “Spiritul Însuşi” mărturiseşte duhului nostru că sîntem copii ai lui Dumnezeu.

     În altă parte, cel ce scrie calcă principlile normale ale gramaticii ca să fie sigur că Duhul la care se referă este o Persoană. Pasajul se află la Ioan 16.13 unde sunt cuvintele: “Când va veni El, Duhul Adevărului … “. “Duhul” vine din limba greacă de la cuvântul “pneuma”, care în limba greacă este de genul neutru; cu toate acestea şi contrar la ce ne-am putea aştepta din punct de vedere gramatical, Duhul Adevărului este amintit cu pronumele personal El.

     Astfel, de la bun început trebuie să ne plecăm închinându-ne în faţa acestui membru împărătesc al Dumnezeirii. Lui îi sunt încredinţate realizarea tuturor planurilor cerului cu privire la pământ. Tatăl a dat Fiului toată stăpînirea (Matei 28.18) dar de fapt mijlocul real al acestei autorităţi pe pământ este lucrarea Duhului Sfânt. El este partea executivă a Dumnezeirii şi în slujba aceasta Îl descoperim mişcând şi lucrând în cartea Faptele Apostolilor, care ar fi putut fi numită mai precis “Faptele Duhului Sfânt”.

     Am amintit despre planurile cerului cu privire la pământ. Primul plan măreţ este că oricine s-a pocăit de păcatele sale şi şi-a pus încrederea în Domnul Isus Hristos trebuie să aibă parte de o a doua naştere şi să fie o făptură nouă. Aceasta este sfera de lucru cu totul deosebită a Duhului Sfânt, căci El este agentul naşterii noastre din nou (Ioan 3.18). El săvârşeşte lucrarea aceasta venind să ia loc în inima celui care se încrede personal în Isus, şi rămâne acolo pentru totdeauna (Ioan 14.16).

               “Îndată ce am încredinţat totul
               Sângelui ispăşitor
               Duhul Sfânt m-a pătruns
               Şi am fost născut din Dumnezeu”

     Lucrul acesta deosebeşte pe copilul lui Dumnezeu de oricare altul – el nu a primit duhul lumii, ci Duhul care este din Dumnezeu (1 Corinteni 2.12).

     Se poate afirma deci cu toată certitudinea că fiecare om născut din nou prin credinţa în Isus Hristos a primit Duhul Sfânt. Întradevăr, despre prezenţa Duhului Sfânt în inimile noastre ni se spune în Efeseni că este pecetea că noi sîntem ai lui Hristos. “… aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit” (Efeseni 1.13). În Romani 8.9 ni se spune că fără această pecete ”nu suntem ai Lui”.

     Pasajul din Efeseni citat mai sus ne spune că Duhul Sfânt nu este numai pecetea, ci este deopotrivă “o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu spre lauda slavei Lui” (Efeseni 1.14). O arvună nu înseamnă altceva decât plată şi aşa o redă traducerea lărgită a Noului Testament. Deci Duhul Sfânt în inima noastră este pecetea a ceea ce aparţine lui Hristos şi o plată înainte – un avans a ceea ce va fi al nostru într-o zi în slavă. Dacă arvuna înseamnă bucurie ce nu se poate exprima în cuvinte şi plinătate de slavă, care va fi situaţia la urmă?

     Este foarte clar deci că despre experienţele ulterioare a plinătăţii şi a puterii pe care le primim prin Duhul Sfânt nu se poate spune că sunt primiri de Duh Sfânt, căci cum am mai putea primi Duhul pe care l-am primit deja? Prin urmare, părţile din Noul Testament care amintesc despre primirea Duhului Sfânt (ca Galateni 3.2), se pot referi doar la acea primire a Duhului la început, la naşterea noastră din nou.

     Atunci ce vrea să însemne “a fi plin de Duhul Sfânt”? Simplu, să fii umplut cu Cel care este deja în inimile noastre. Îngăduiţi-mi a vă ilustra deosebirea între Duhul Sfânt care sălăşluieşte de la început într-un credincios şi acelaşi Duh Sfânt care-l umple. Luaţi un burete în mână şi-l strângeţi. Aşa strâns, afundaţi-l în apă şi ţineţi-l acolo. Acum buretele este în apă şi în el este apă, dar ţinându-I strâns, în burete este doar puţină apă. Tineţi în continuare buretele în apă şi desfaceţi mâna; de acum apa umple porii pe care i-aţi eliberat astfe. Acum buretele este plin cu apă. Tot aşa stau lucrurile cu noi cînd venim la Isus Hristos şi-L recunoaştem ca Mântuitor; odată născuţi din nou, noi suntem mutaţi în sfera de lucru a Duhului Sfânt şi El vine şi ia loc în noi. Aceasta voia să spună Pavel când scria: “Voi însă nu mai sunteţi pământeşti ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi” (Romani 8.9). Da, noi suntem în Duhul şi Duhul locuieşte în noi. Dar se poate ca Duhul să nu ne stăpânească pe deplin; se poate să mai fie nevoie de a fi umpluţi cu Duhul în care am fost aşezaţi. Prin urmare, trebuie să deschidem fiecare parte a fiinţei noastre, să-L lăsăm să ne convingă şi să o supună domniei Lui. Şi pe măsură ce facem lucrul acesta suntem umpluţi cu Duh Sfânt. De acum, pe lîngă faptul că suntem în Duhul, El locuieşte în toată plinătatea.

     Oricum, aceste idei pregătesc un alt aspect al subiectului nostru la care vom ajunge şi-l vom dezvolta mai pe larg, mai târziu. Haideţi să ne oprim aici minunîndu-ne de faptul glorios că dacă am venit la Domnul Isus cu pocăinţă şi credinţă, însuşi Duhul Sfânt împărătesc – a treia Persoană din Dumnezeire este în noi, făcând din trupurile noastre temple ale Sale.

sursa: https://catalin67.wordpress.com/