"Eutanasia (1)"

Categorie: Invataturi biblice

Eutanasia este o problema actuală, poate mai actuala decât niciodată având în vedere contextul societăţii în care trăim, o societate care promovează, sau încearcă să promoveze, tot mai mult drepturile omului în pofida . Sunt multe întrebări care se ridică cu privire la acest subiect. Unele întrebări sunt legate de baza legală a eutanasiei: are vreun om dreptul să hotărască sfârşitul suferinţei unui semăn de al său oricât de drag i-ar fi şi oricât de mare i-ar fi suferinţa? Dacă da, cine îi poate da acest drept, care este autoritatea în virtutea căreia poate lua această decizie? Poate un stat emite legi care să ofere această posibilitate sau să o îngrădească? Unele întrebări ţin de domeniul medical:  Care este limita până la care se poate spera că un om îşi mai poate reveni? Care sunt cheltuielile legate de ţinerea în viaţa a unui om şi ce se întâmplă  cu cei care nu au banii necesari: cine decide în locul lor şi cum? Care este pragul care trebuie trecut din punct de vedere medical ca un om să fie considerat mort? Se pot ridica şi întrebări legate de istorie, o istorie care şi de data aceasta ne poate ajuta: Ce s-a întâmplat în vechime, atunci când nu existau aceste proceduri şi tehnologii care se ţină omul în viaţa, cu cei care nici nu mureau dar se aflau foarte aproape de asta? Erau pur şi simplu lăsaţi să moară? Dacă da, atunci de ce este greşită eutanasia astăzi? Ce se va întâmpla mâine, dacă ştiinţa evoluează şi dacă se vor descoperii metode pentru a putea ţine orice om, la nesfârşit, între viaţa şi moarte? Va fi şi atunci eutanasia o alegere greşită, sau va fi una personală sau una bazată pe religie?

Detalii despre eutanasie

Cuvântul „eutanasie” a fost formulat relativ târziu de către Francis Bacon (1561-1626) care ii acorda un sens filozofic. El ii dadea semnificaţia de „moarte bună, liniştită, fericită” – în limba greacă veche „eu” înseamnă bun, armonios, iar „thanatos”- moarte. O definiţie frecventă a eutanasiei este: „Uciderea din milă a cuiva, pentru a-i suprima în mod radical nişte suferinţe extreme, sau pentru a-i cruţa pe copiii anormali, pe bolnavii incurabili sau pe bolnavii psihici lipsiţi de angrenarea în realitate, de prelungirea unei vieţi de suferinţă (uneori pentru mulţi ani), care reprezintă şi o povara grea pentru familie şi societate.

Eutanasia este acţiunea prin care, într-un mod nedureros, este suprimată viaţa unei persoane a cărei suferinţă grea şi prelungită, este considerată iremediabilă. Hotărârea de a recurge la această metodă de părăsire a vieţii poate aparţine bolnavului, rudelor sau medicului şi, conform opiniei majorităţii promotorilor eutanasiei, are la bază compasiunea sau mila faţă de suferind.

Tipurile de eutanasie sunt: Pasivă: omiterea grijii faţă de bolnav, situaţie în care grăbeşte moartea, activă: comiterea unui plan pentru a grăbi moartea, involuntară: o persoană este forţată să moară, voluntară: când o persoană alege voluntar să moară, administrată de sine (sinucidere): când bolnavul alege să-şi pună singur capăt zilelor, administrată altora: O persoană pune capăt vieţii altcuiva, fără răutate, cu milă.

Pentru prima dată în istoria omenirii eutanasia a fost legiferată în anul 1906 în statul Ohio, SUA. A fost practicată şi în Germania hitleristă, unde erau omorâţi copii nou-născuţi cu neajunsuri fizice, bolnavii incurabili şi invalizii. Mai târziu, în unele state eutanasia a devenit ceva normal. Numai în anul 1995, în Olanda, au murit prin eutanasie 3% din cei decedaţi.

Spre exemplificare să prezentăm un caz de eutanasie la cerere.Janet Adkins  avea 54 de ani si suferea de maladia Alzheimer. Se spune despre ea ca „In acel moment,al deciziei de a recurge la aceasta alegere, Janet Adkins cu greu mai vorbea coerent, nu putea sa mai citeasca sau sa mai asculte muzica. Putea sa se miste, putea inca sa mai joace tenis, de exemplu, insa nu mai era capabila sa tina scorul. Stia ca acesta nu este decat inceputul sfarsitului. Stia ca in ultimul stadiu al bolii nu va mai fi capabila sa recunoasca pe cineva din jurul ei sau sa comunice, stia ca va zacea pur si simplu fara nici un licar de constiinta. Pana atunci, ar mai fi putut trece poate inca zece ani, insa Janet Adkins a decis sa moara acum cand inca mai este constienta, cand inca mai putea pricepe ceea ce i se intampla.”[1] A cerut ca in acest act sinucigas sa fie supravegheata de un doctor. A acceptat doctorul Kevorkian care a inventat un pat destinat unor astfel de dorinţe. Kevorkian l-a ajutat sa moara pe un bolnav care suferea de boala lui Lou Gehring (scleroza laterala amfiotrofica), folosindu-se de o masca de tipul celei de oxigen, dar in care a introdus monoxid de carbon

[1] http://www.referatele.com/referate/biologie/online12/Eutanasia-referatele-com.php

sursa: https://la1ceai.wordpress.com/