"ESTE nădejde pentru mine"

Categorie: Invataturi biblice
 

Carol Pembleton, acum cu o vârstă de peste 70 de ani, vorbește despre lupta și călătoria ei afară din depresia recidivistă.

5 minute · Laura Petkau

„Nu aveam nicio nădejde pentru mine; de-abia puteam să trec prin zi și să îmi duc la capăt sarcinile de mamă a patru copii micuți. Eram copleșită de gânduri de deznădejde severă și disperare – era ca o pătură grea care venea peste mine.”

Carol Pembleton, acum cu o vârstă de peste 70 de ani, vorbește despre lupta și călătoria ei afară din depresia recidivistă. Ea a experimentat multe situații dificile de-a lungul vieți ei și părea că era imposibil să le rezolve pe vreuna dintre ele. Când se uită înapoi, ea vede cum aceste situații au pus presiune pe mintea și trupul ei.

„Mă simțeam fără valoare și fără nădejde și mă gândeam în mine: „De ce să mai încerc?” Părea atât de întunecat; știam că aveam nevoie de ajutor.”

La un moment dat, când viața era foarte stresantă, Carol a căutat ajutor medical, știind că are nevoie de un fel de ajutor. Știa că trupul ei este un templu al lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:19-20), și dorea să aibă grijă de trupul ei pe care Dumnezeu I-l dăduse. Ea era deschisă la orice fel de ajutor care venea. Doctorul ei a pus-o sub un tratament care credea că urma să o ajute, dar, datorită unor efecte secundare teribile, nu s-a mai putut continua administrarea.

Starea ei emoțională mergea sus și jos, în funcție de gravitatea circumstanțelor din jurul ei. Asta a continuat timp de mai mulți ani.

Când a ajunst aproape de 60 de ani, Dumnezeu a condus-o pe Carol la doi creștini care au arătat interes și grijă pentru ea.

„Când disperarea și deznădejdea s-a întors mai rău ca niciodată, m-am deschis față de ei în nevoia mea și imediat depresia a dispărut. Am simțit de parcă o greutate a fost ridicată de pe trupul meu; m-am simțit liberă! Ei mi-au dat diferite versete din Scripturi de care eu trebuia să mă țin tare. Ei aveau nădejde pentru mine, deși eu nu aveam nici o speranță pentru mine.”

Ioel 3:10 a fost un ajutor constant pentru ea: “… cel slab să spună, SUNT TARE!”

Faptul că acești prieteni aveau nădejde pentru ea i-a dat încredere. „Când se întorcea depresia, mă duceam din nou în vizită la ei și ei îmi împărtășeau verste din Biblie. Ne rugam deseori împreună și greutatea mea era ridicată din nou fără multă muncă din partea mea.” Carol a fost uimită de faptul că toate acestea îi permiteau să își îndeplinească sarcinile ei zilnice și jobul ei ca asistentă medicală.

Prin ajutorul pe care îl primise prin aceste vizite, ea a recunoscut nevoia ca și ea să lupte pentru sine. Carol recunoaște că dragostea și speranța pe care acest cuplu le aveau pentru ea i-au permsi să creadă că este posibil să iasă total din depresie – aceasta nu trebuia s-o chinuie pentru restul vieții.

„Am primit speranță pentru mine însumi citind în Biblie și crezând ce scrie acolo.”

„…orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5). Carol a început să înțeleagă că ea trebuia să se împotrivească gândurilor de deznădejde care se alăturau depresiei. Ea putea să riposteze! Ea a crezut în Cuvântul lui Dumnezeu și a crezut că Dumnezeu îi putea da putere, chiar dacă nu se simțea puternică! A început să „facă roabe” gândurile de deznădejde – să se împotrivească conștient.

Carol zâmbește cu căldură când povestește cât de diferită e viața ei azi. „Nu se poate face comparație între viața de azi și cum obișnuia să fie. Emoțiile mele pot merge sus și jos în funcție de situația în care sunt dar ele nu mă vor controla.” Acum ea zidește o temelie solidă – a ales să țină tare de Cuvântul lui Dumnezeu în viața ei.

Asemănându-se cu soacra lui Petru din Matei 8:14-15, care a fost vindecată după ce Isus a atins-o, iar ea a contnuat să slujească, Carol spune: „De aceea noi suntem vindecați – să ne ridicăm și să slujim așa cum și noi am fost slujiți.”

Carol este un exemplu radiant al unei persoane care a refuzat să se lase scufundată în deznădejde și depresie, ci în loc a insistat la Dumnezeu și a găsit o cale afară din întuneric. Ea a primit ajutor pentru viața ei și se bucură să poată împărtăși cu alții ajutorul care este disponibil. Ea explică astfel: „La fel de prostesc cum ar fi să ignori colacul aruncat de cineva când tu te îneci este să nu folosești ajutorul pe care îl poți prim din Biblie. Este nevoie de recunoaștere să poți spune că ai nevoie de ajutor.” Ea nu numai că a apucat acest colac de salvare dar a învățat să și înoate!

„Sunt foarte recunoscătoare pentru ajutorul lui Dumnezeu în viața mea și pentru stabilitatea care mi l-a dat. ESTE nădejde pentru mine.”

sursa: https://crestinismactiv.ro/