"Duhurile din închisoare (1 Petru 3.19,20)"

Categorie: Invataturi biblice

18b “El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh,
19    în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,
20   care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.”

(1 Petru 3.18b-20)

Prin Noe, Duhul lui Hristos a predicat celor ce sunt acum duhuri în închisoare

    Trecem acum la versetul 19: „în care S-a şi dus şi a propovăduit duhurilor în închisoare”. Adică în Duhul Sfânt S-a dus Domnul Isus și a predicat duhurilor care sunt acum în închisoare. Aceste duhuri la care S-a dus Domnul Isus prin Duhul Sfânt și care acum se găsesc în închisoare „fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu era în așteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care puțini, adică opt suflete, au fost scăpați prin apă” (vers. 20).

     Înțelesul care se dă de către unii acestor cuvinte este că Domnul Isus, câtă vreme trupul Lui mort a fost în mormânt, în duhul Lui S-a dus în locuința morților și acolo a predicat sufletelor închise în ea și anume celor ce se gasesc acolo de pe vremea lui Noe, când au fost neascultători, ca să le aducă la cunoștință că, în sfârșit, mântuirea s-a săvârșit. Şi a scos de acolo pe cei robiți! Înțelesul acesta nu este însă cel adevărat.

    Sunt dator să pun înainte înțelesul adevărat. Domnul Isus a murit în ce privește trupul și, prin puterea Duhului, a înviat. În Duhul Sfânt S-a dus și a propovăduit. Cui? Celor de pe vremea lui Noe sau, mai exact, „în zilele lui Noe” cum spune aici. În acele zile însă Domnul Isus nu era cu trup pe pământ; totuși S-a dus la ei în duh sau prin Duhul Sfânt, deci nu într-un mod văzut.

     Lucrul acesta este arătat chiar aici, în această epistolă, unde zice aşa: „Ei (prorocii) cercetau să vadă ce vremuri și ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos și slava de care aveau să fie urmate” (1 Petru 1.11). Iată deci că Duhul Sfânt a lucrat pe pământ. Prin Noe, Duhul Sfânt, numit Duhul lui Hristos, S-a dus la cei de pe vremea aceea să le predice, ca să scape de mânia care avea să vină prin potop. Deci Duhul lui Hristos a predicat atunci prin unealta de care S-a servit, prin Noe. Toți cei din Vechiul Testament care au lucrat în felul acesta, au fost unelte în mâna Domnului Isus. Domnul Isus avea să vină mai târziu cu trupul, dar tot El a lucrat prin Duhul Sfânt și mai înainte.

     Din acestea reiese înțelesul următor: Domnul Isus a murit în ce privește trupul, iar Duhul Sfânt L-a înviat. În Duhul Sfânt sau prin Duhul Sfânt a lucrat mereu în oamenii Săi, cum a fost prin Noe, propovăduind celor din vremea lui, și care acum, când vă scriu această epistolă, se găsesc în închisoare.

       (Nota: T. Popescu folosea în acel timp „Noul Testament si Psalmii”, traducere făcută de Teodor Popescu, Gheorghe Cornilescu și Emil Constantinescu, tipărită în 1949 în puține exemplare)

sursa: https://catalin67.wordpress.com/