"Dragostea nu ține răul"

Categorie: Invataturi biblice
 

Dragostea nu ține răul. (1 Corinteni 13:5) Este imposibil să iubești pe cineva și să ai gânduri bune față de el și în același timp să ții minte răul pe care el l-ar fi făcut în trecut, ca un fel de registru de datorii neplătite.

4 minute · Richard Savage

Dragostea nu ține răul. (1 Corinteni 13:5)
Este imposibil să iubești pe cineva, să ai gânduri bune față de el și în același timp să ții minte răul pe care el l-ar fi făcut în trecut, ca un fel de registru de datorii neplătite.

De fiecare dată când te gândești la cineva, îți amintești de un lucru întâmplat și de un alt incident, iar Satan cu siguranță savurează să te chinuie prin a-ți aduce aminte cu lux de amânunt despre aceste incidente. Tu știi că Dumnezeu vrea să-i ierți pe datornicii tăi, și tu vrei ca propriile greșeli să-ți fie iertate, dar aceasta nu se poate întâmpla atâta timp cât tu ții lucruri rele împotriva altora, și nici Dumnezeu nu poate să te ierte și să arunce păcatele tale în adâncul mării, deoarece tu ai un registru cu relele din trecut și continui să sapi în trecut!

Este o diferență între a-ți aminti evenimente din trecut, și a ține lucruri rele împotriva celorlalți. Când cineva a fost traumatizat prin abuz și violență, amintiri dureroase pot rămâne pentru mulți ani, dar iertarea este o parte din procesul de vindecare, și nu contrazice nevoia oamenilor de a accepta responsabilitatea de a înfrunta consecința relelor lor.

Deseori, oamenii țin minte răul altuia deoarece mândria lor a fost atinsă, sau bunurile lor stricate, iar ei caută răzbunare sau vor să vadă acea persoană umilită într-un fel, chiar dacă ce s-a întâmplat a fost făcut din ignoranță și accidental. Aceasta este foarte departe de dragostea lui Dumnezeu și bucuria care este în cer când un păcătos se căiește și nu vrea să mai păcătuiască vreodată. Isus a putut spune pe cruce: “Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!” (Luca 23: 34)

Cei care au gânduri amare nu sunt niciodată fericiți, deoarece gândurile lor nu sunt gândurile lui Dumnezeu, iar El nu îi poate binecuvânta. Ei nu cred în dragostea și înțelepciunea lui Dumnezeu, precum Iosif în Geneza 50:19-21, când fraților lui le era teamă că el urma să se răzbune pentru ce i-au făcut ei cu ani în urmă.

Cei care iartă cum a iertat Isus, văd și experimentează bunătatea lui Dumenzeu

Iosif știa în inima lui, chiar înainte de Lege, că răzbunarea aparține lui Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu lasă lucrul acesta Tatălui. Iosif a spus “Voi negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume, să scape viața unui popor în mare număr.” Acei care își țin inimile curate în ciuda a tot răul pe care-l experimentează de la alți oameni, și iartă cum a iertat Isus, văd și experimentează bunătatea lui Dumnezeu, și pot birui răul cu bine.“Și i-a mângâiat, și le-a îmbărbătat inimile.”

Dragostea pe care am văzut-o în Isus Hristos care a murit pentru noi, ne-a condus la căință de duritatea, egoismul și mândria noastră, ca și noi să putem fi în procesul de iertare – să nu luăm în considerare greșelile celorlalți oameni, să nu păstrăm un registru cu greșelile lor sau să săpăm în trecut pentru a afla astfel de lucruri, ci să arătăm oamenilor cât de binecuvântat este să ne iubim unul pe altul cum ne-a iubit Hristos (2 Cor. 5: 19-20, 1 Ioan 4: 7-8). Ce binecuvântare este să fii salvat de amărăciune și ură, și să primești milă și har de la Dumnezeu pentru a intra în împărăția dreptății, a păcii și a bucuriei!

sursa: https://crestinismactiv.ro/