"Dispoziţia interioară. Anise M. Behnam"

Categorie: Invataturi biblice
 

„În linişte şi în încredere va fi puterea voastră“ (Isaia 30:15 ); „Bucuria Domnului este tăria voastră“ (Neemia 8:10 ); „Cei care se sprijină pe Domnul îşi vor înnoi puterea“ (Isaia 40:31 ).

Ajungem acum la o categorie de probleme care nu sunt cauzate nici de hrănire (de exemplu subnutriţie), nici prin bacili (în cazul murdăriei): modul în care reacţionăm la împrejurări grele şi apăsătoare din viaţa noastră are o influenţă mare nu numai asupra sănătăţii noastre sufleteşti, ci şi asupra sănătăţii trupeşti. O direcţie falsă a privirii în situaţii grele poate duce la depresii şi ca urmare la boli psihosomatice. (Aici vom vorbi numai despre una din cauzele posibile ale depresiilor. Multe depresii se află într-o legătură strânsă cu dispoziţia organică a persoanei. În astfel de cazuri, nu se poate vorbi despre o direcţie greşită a privirii, iar acordarea de sfaturi necesită o mare cunoaştere şi înţelegere, pentru ca problematica să nu fie şi mai mult agravată.)

Unii oameni gândesc că în cazul deprimării şi a stării de teamă este vorba de probleme care sunt tipice numai pentru timpul nostru. Dar nu este adevărat, deşi, desigur, astăzi acestea apar mult mai frecvent. Unii dintre marii bărbaţi ai lui Dumnezeu au avut de-a face cu frica şi deprimarea. Să ne gândim, de exemplu, la foarte curajosul om al lui Dumnezeu, profetul Ilie. Odată s-a împotrivit fără teamă împăratului Ahab şi i-a vestit judecata lui Dumnezeu, şi anume că nu va ploua. El s-a împotrivit chiar unor sute de profeţi mincinoşi şi apoi împăratului, dovedind astfel un curaj imens. Totuşi, Ilie a suferit mai târziu din cauza unei mari deprimări. Aceasta a luat o asemenea proporţie, încât şi-a dorit să moară, pentru că se temea de Izabela. Răspunsul lui Dumnezeu la problema sa a fost: „Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului“. El se temea, pentru că privea la împrejurări. Secretul victoriei sale, pe care o obţinuse înainte, consta în faptul că stătea înaintea Domnului (a se compara 1. Împăraţi 17:1 ; 1. Împăraţi 19:4, 9-11 ).

Să-l privim pe David care a omorât lei, urşi şi pe uriaşul Goliat (1. Samuel 17:33-37 ). El este autorul psalmului 27: „Domnul este lumina mea şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Chiar dacă o oştire ar tăbărî împotriva mea, inima mea nu se va teme; chiar dacă se va ridica război împotriva mea, tot voi avea încredere“ (versetele 1, 3). Totuşi, acelaşi David a fost foarte fricos în alte situaţii, Duhul Sfânt relatând despre el: „Şi David s-a ridicat şi a fugit în ziua aceea de la faţa lui Saul şi s-a dus la Achiş, împăratul Gatului. Şi David... s-a temut foarte mult de Achiş, împăratul Gatului“ (1. Samuel 21:10, 12 ). Este interesant de constatat că de ceea ce s-a temut nu s-a întâmplat, el nefiind omorât de mâna lui Saul (a se compara 1. Samuel 27:1 ). Într-adevăr, el a supravieţuit lui Saul aproximativ 40 de ani. Saul a murit, dar David, nu; David a devenit în locul lui Saul împărat. La fel s-a comportat cu multe temeri pe care le avem şi noi. Totuşi este ciudat că socotelile sale nu s-au împlinit, deoarece când a intrat în ţara filistenilor, aceştia nu l-au primit, iar el s-a prefăcut a fi un nebun - un lucru foarte ruşinos pentru un împărat. După întoarcerea sa a scris Psalmul 34 , care arată adevărata rezolvare a problemelor sale. Astfel, printre altele, spune în acest psalm: „Eu L-am căutat pe Domnul şi El mi-a răspuns şi m-a scăpat de toate temerile mele. Ei au privit spre El şi au fost luminaţi şi feţele lor n-au rămas de ruşine“ (Psalm 34:4, 5; a se citi şi titlul şi versetele 1-8). Vedem deci că David s-a temut, când a privit la sine şi la împrejurări. Când s-a adresat filistenilor pentru ajutor, a fost dezamăgit şi ruşinat. Dar când a privit la Domnul, a fost eliberat de temeri, faţa i s-a luminat şi nu a fost dat de ruşine.

Un alt exemplu îl găsim la scriitorul psalmului 42. „Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi eşti frământat?“ (versetul 5). „Mâhnit“ şi „frământat“ sunt o combinaţie foarte răspândită. Într-adevăr, ele apar adesea împreună. Ce soluţie recomandă scriitorul acestui psalm pentru problemele sale? Răspunsul se află în următoarea expresie: „Pune-ţi speranţa în Dumnezeu!“ (versetul 5).

Observăm deci că motivul pentru deprimare şi teamă se află în faptul că privim spre împrejurări. Ajutorul constă în faptul de a privi la Domnul.

În Noul Testament, apostolul Pavel ne dă, prin Duhul Sfânt, în câteva versete, sfaturi pentru situaţii apăsătoare şi grele: „Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul! Din nou voi spune: Bucuraţi-vă! Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice, faceţi cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune şi prin cerere cu mulţumiri; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înţelegere, va păzi inimile voastre şi gândurile voastre în Hristos Isus“ (Filipeni 4:4-7 ).

Nu ştiu să existe ceva scris de oameni care să întreacă în frumuseţe şi înţelepciune aceste preţioase versete. Literatura creştină referitoare la această temă se bazează pe aceste versete preţioase şi este o explicaţie a acestora.

Apostolul Pavel tratează problema deprimării cu următoarele cuvinte: „Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul“. Nimeni nu se poate bucura continuu şi în acelaşi timp să sufere din cauza deprimării. Nimeni nu se poate bucura „întotdeauna“, dacă nu se bucură în Domnul. Cuvintele: „din nou voi spune: bucuraţi-vă!“ au, pe lângă sublinierea lor, o însemnătate foarte specială. Ne amintim că apostolul a vizitat Filipi împreună cu Sila şi că au fost loviţi şi aruncaţi în închisoare. Dar ce au făcut în închisoare? Cu siguranţă, nu s-au plâns de necazul lor. Pavel şi Sila „lăudau“ pe Dumnezeul lor (Faptele Apostolilor 16:23-25 ). Ei s-au bucurat în Domnul, pentru că ştiau că El conduce totul. Acesta este motivul pentru care se puteau bucura. Apostolul Pavel ne spune cu alte cuvinte: Credeţi-mă, eu ştiu despre ce vorbesc, vă puteţi bucura întotdeauna în Domnul şi repet: bucuraţi-vă!

Apoi vorbeşte despre teamă: „Nu vă îngrijoraţi de nimic“. Aceasta înseamnă că nu trebuie să ne facem griji pentru nimic, deci nu trebuie să devenim victimele fricii. Dar cum? Răspunsul este: „Domnul este aproape“. Nu suntem lăsaţi singuri, Domnul este foarte aproape, El este în apropierea noastră. Tot ceea ce trebuie să facem este să Îi spunem Lui. „Ci, în orice, faceţi cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune şi prin cerere cu mulţumiri“ (Filipeni 4:6 ). „A cere“ înseamnă a fi conştient de necazul tău şi să îl spui şi să nu reciţi ceva în mod obişnuit. „Cu mulţumire“ înseamnă că eşti sigur că El doreşte să te ajute.

Să presupunem că te rog să pui o scrisoare la cutia poştală, care se află în drumul tău spre casă. Dacă sunt convins că tu vei face acest lucru, voi rosti rugămintea şi îţi voi mulţumi în acelaşi timp pentru ajutor. În cazul Dumnezeului şi Tatălui nostru, putem să fim foarte siguri că se va ocupa de problema noastră care ameninţă să ne înfricoşeze, şi de aceea putem să-i mulţumim. S-ar putea ca El să nu facă exact ceea ce îi cerem, dar El va face ceea ce este bun pentru noi. Vom vedea că El „face toate bine“ (Marcu 7:37 ) şi că El „poate să facă nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim“ (Efeseni 3:20 ). Atunci vom înţelege însemnătatea declaraţiei divine că „toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu“ (Romani 8:28 ).

Observăm deci că:

- ajutorul în cazul depresiei constă în a ne bucura în Domnul;

- ajutorul în cazul fricii constă în a ne încrede în Domnul.

Cu această atitudine interioară de bucurie şi încredere putem, având în vedere împrejurările apăsătoare, să savurăm totuşi pacea lui Dumnezeu care întrece orice înţelegere! Această pace va păzi inimile noastre.

Apoi, Duhul Sfânt ne spune în Filipeni 4:8, 9 cum trebuie să fie lucrurile la care să cugetăm. Ele trebuie să fie adevărate, vrednice de respect, drepte, curate, vrednice de iubit şi vorbite de bine, iar promisiunea în legătură cu acestea este: „Dumnezeul păcii va fi cu voi“. Minunat! Mai întâi este vorba de pacea lui Dumnezeu, apoi de Dumnezeul păcii. Putem aştepta mai mult?

În acest loc ar fi bine să amintim că fiecare credincios are pace cu Dumnezeu. Totuşi, nu fiecare credincios se bucură de pacea lui Dumnezeu. A avea pace cu Dumnezeu înseamnă pentru credincios că este împăcat cu Dumnezeu şi nu mai merge niciodată în pierzare. Pacea lui Dumnezeu în schimb este aflată de cei care fac voia Sa şi aruncă grijile lor asupra Lui.

Pentru mine a fost foarte înviorător să aflu despre împrejurările în care au apărut cele mai frumoase cântece duhovniceşti. H.G. Spafford a scris renumita cântare „Deplin împăcat“ după ce copiii săi au murit la scufundarea unui vapor. Joseph Scriven a scris cântarea cunoscută peste tot în lume „Ce prieten bun e Domnul“ după o experienţă foarte deprimantă. Aceşti bărbaţi au aflat într-adevăr pacea lui Dumnezeu şi au biruit situaţiile apăsătoare fără să ajungă în situaţii patologice.

Până acum ne-am preocupat cu deprimarea şi teama şi am indi-cat urmările lor negative, care pot fi cauzate printr-o direcţie greşită a privirii. Aş adăuga încă o altă dispoziţie interioară foarte dăunătoare. Ea a produs deja multe greutăţi la persoane singulare, dar şi între adunări. Este atitudinea „nu iert“. O persoană care nu iartă, se simte întotdeauna nefericită şi îi face şi pe alţii nefericiţi.

Câteva reţete pentru o atitudine interioară sănătoasă:

„Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul“ (Filipeni 4:4 ). „Aruncaţi asupra Lui toată îngrijorarea voastră, pentru că El îngrijeşte de voi“ (1. Petru 5:7 ). „Nu te teme, turmă mică“ (Luca 12:32 ). „Îndrăzniţi; Eu sunt, nu vă temeţi!“ (Matei 14:27 ). „Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea“ (Matei 6:32 ). „ ...nu mă tem de nici un rău: pentru că Tu eşti cu mine“ (Psalm 23:4).

Alte reţete: „Şi fiţi buni unii cu alţii, miloşi, iertându-vă unii pe alţii, după cum şi Dumnezeu v-a iertat în Hristos“ (Efeseni 4:32 ). „Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi“ (Efeseni 5:2 ). „Toţi încingeţi-vă cu smerenie unii faţă de alţii... Dumnezeu dă har celor smeriţi“ (1. Petru 5:5 ). „Învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre“ (Matei 11:29 )

Putem să ne îndreptăm spre marea cămară - Cuvântul lui Dumnezeu - pentru a primi şi alte reţete. Rezerva nu are limite. Toate reţetele sunt oferite gratuit şi putem cere cât dorim!

„Dar roada Duhului este: dragoste, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, înfrânare“ (Galateni 5:22, 23 ).

sursa: https://comori.org/