"Despre lege si har (6)"

Categorie: Invataturi biblice

Harul cuceritor

  Ba încã şi Legea a venit ca sã se înmulţeascã greşeala; dar unde s-a înmulţit pãcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult; pentru ca, dupã cum pãcatul a stãpânit dînd moartea, tot aşa şi harul sã stãpâneascã dînd neprihãnirea, ca sã dea viaţa veşnicã, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Ce vom zice dar? Sã pãcãtuim mereu, ca sã se înmulţeascã harul?Romani 5:20-6:1

Comentând această parte din epistola către Romani Dunn James, in Word Biblical Commentary remarca în primul rând folosirea expresiei tiv ou\n ejrou`men, expresie prin care Pavel o foloseşte pentru a sublinia ca ceea ce tocmai a spus este destul de controversat şi necesită explicaţia ce urmează pentru a evita interpretările greşite. Acelaşi autor remarca faptul că verbul grecesc tradus prin subjonctivul românesc „să păcătuim” cu tentă de viitor, pretinde o traducere mai puternică decât o formă de viitor. Autorul propune traducerea: „să rămânem sub conducerea păcatului?”[1] “Se pune aici în contrast două legi: una a păcatului şi implicit a morţii şi una a harului şi implicit a vieţii. Este evidentă folosirea versetului 1 al capitolului 6 pentru a răspunde formulării din versetul 20 al capitolului 5. Este de remarcat aici şi faptul că, în gândirea lui Pavel, cele două legi, a păcatului şi a harului nu au aplicare numai la poporul ales ci la fiecare om care poate cădea în aceeaşi neînţelegere alegând legea în locul harului.”[2]

Wesley observă că există o diferenţă între har şi dar prin aceea că opusul harului este ofensa. El continuă socotind legea ca aducătoare de ofense, ofense pe care omul le aducea la adresa lui Dumnezeu. Darul legii ducea deci la moarte dar darul harului duce la viaţa. „ Legea nu a putut lua păcatul ci l-a mărit. Dar acolo unde păcatul s-a înmulţit, acolo s-a înmulţit şi harul nu aducând iertare de păcatul adamic ci şi de păcatele noastre, nu doar iertare de păcate ci şi infuzie de sfinţenie, nu doar ne scapă de moarte ci ne dă viaţa veşnică.”[3]

Comentariu personal

Contrastul dintre lege şi har a solicitat multe minţi care au gândit şi scris despre asta.  Legea mai are o aplicabilitate într-o societate care este dominată de har? Aparent, aici, Pavel, trasează o lege subliniind faptul că acolo unde păcatul s-a înmulţit, acolo s-a înmulţit şi harul. Această afirmaţie, probată şi pe teren (studiile arată că societăţile în care păcatul a proliferat sunt de asemenea şi societăţile care au avut parte de un har nemăsurat în treziri spectaculoase), vine să sublinieze încă odată perspectiva lui Pavel asupra harului. Harul, din punct de vedere paulin , cel care vine de la Dumnezeu, nu este unul care vine ca să se războiască cu păcatul, cu răul, ci este unul care cucereşte orice redută. Nu Harul este în luptă cu păcatul, nu Dumnezeu cu Diavolul ci Diavolul cu Dumnezeu.

Având în vedere acest lucru, era normal pentru nişte creştini nominali, imaturi să gândească în termenii cu care Pavel continuă pasajul atrăgând atenţia asupra acestei posibilităţi: ca unii să ia acest har irezistibil şi să facă din el o motivaţie de a trăi în păcat. Chiar dacă harul se înmulţeşte mai mult decât păcatul acesta nu este un argument pentru a păcătui.

[1] Dunn, James D.G., Word Biblical Commentary, Volume 38a: Romans 1-8

[2] Idem 16

[3] John Wesley, Notes on the whole Bible-The New Testament, p. 457

sursa: https://la1ceai.wordpress.com/