"Despre lege si har (5)"

Categorie: Invataturi biblice

„Vorbirea voastrã sã fie totdeauna cu har, dreasã cu sare, ca sã ştiţi cum trebuie sã rãspundeţi fiecãruia” Coloseni 4:6

Matthew Henry în comentariul său asupra Noului Testament lega acest verset de comportamentul pe care creştinii trebuie să îl adopte în legătură cu necreştinii din jurul lor, un comportament care să cuprindă facerea de bine şi recomandarea, sub toate formele, a unei vieţi religioase. „Chiar dacă vorbirea noastră nu este întotdeauna despre har , ea întotdeauna trebuie să fie cu har. Chiar dacă vorbim despre lucruri legate de viaţa cotidiană, lucruri comune, de fiecare dată vorbirea noastră trebuie să fie de o factură creştină, într-o manieră creştină. Harul este sarea care dă gust vorbirii noastre şi o salvează de la posibilitatea de a fi o vorbire deşartă.”[1]

Pe de alta parte, William MacDonald spunea referindu-se la acest pasaj: „pentru ca vorbirea noastră să fie întotdeauna cu har ea trebuie să fie curtenitoare, smerită şi cristianică. Din ea trebuie să lipsească bârfa, frivolitatea, necurăţia şi amărăciunea. Sintagma: dreasă cu har poate avea mai multe înţelesuri. Unii comentatori cred că, pe lângă faptul că limbajul nostru trebuie să fie curtenitor, el mai trebuie să fie şi onest şi lipsit de ipocrizie. De asemenea unii consideră că vorbirea noastră nu trebuie să fie niciodată ştearsă, fadă sau insipidă ci întotdeauna cu folos.”

William MacDonald consideră că aici, Pavel, preia sintagma „vorbire cu sare” folosită de păgâni pentru descrie vorbirea inteligentă a unuia, şi, înlocuind inteligenţa cu înţelepciunea, o foloseşte în context creştin.

Comentariu personal

De fiecare dată când vorbim despre har şi despre faptul că oamenii primesc acest har datorită Domnului Isus şi prin credinţă avem în minte faptul că harul este ceva din exterior care vine spre om. Dar oare poate omul să fie un indicator către har sau cel care iniţiază hăruirea? Acest pasaj ne învaţă ca da. Nu numai ca avem parte de acest dar nemeritat, de har, dar ce aduce cu el şi bucuria şi în care rămânem prin credinţa dar şi noi trebuie să facem dovada ca harul ne-a fost dat şi dovada se poate face şi prin vorbire. O trăsătură definitorie a omului, vorbire, prin care el poate face şi rău şi bine trebuie să conţină har în cazul creştinilor.

Vedem aici un aspect legat de viaţa cotidiană a omului. Harul nu aduce numai mântuire ci şi iese în exterior, putând fi pus în practică, putând să se concretizeze în vorbirea creştinului, vorbire ce trebuie să îndemne către Cristos, aducătorul harului.

[1] Matthew Henry- Matthew Henry’s Commentary on the whole Bible, p. 1589

sursa: https://la1ceai.wordpress.com/