"Despre lege si har (1)"

Categorie: Invataturi biblice

Legea şi Harul sunt două concepte biblice care se deosebesc radical una de alta. Această deosebire se poate observa în originea, scopul, natura şi timpul lor. „Căci Legea a fost dată prin Moise, dar Harul şi Adevărul au venit prin Isus Hristos“ (Ioan 1:17). Din aceasta cauză, orice amestec şi confuzie între ele duce neînţelegere şi chiar erezie.

Pe o parte legea aduce osândire, îndreptăţire de sine, o mântuire prin fapte, ce dă prea mare importanţă firii umane. De asemenea, legea, în natura ei, este temporară. Scopul ei a fost să fie „un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă”(Gal. 5.24). Pe de altă parte harul aduce mântuire, îndreptăţire în Isus Hristos, libertate sau slobozenie de orice legalism şi ceremonial (Gal 5.1, 2). El este etern şi permanent.[1] Moffatt descria harul ca pe „dragostea minunată şi puternică a lui Dumnezeu, strălucind pe fondul întunecos al defectelor umane. Harul este fereastra deschisă a lui Dumnezeu, ca persoana”,[2] Acela care ne dă putinţă împlinirii noastre ca şi „chip al lui Dumnezeu”. Augustin a spus: „tot ce avem în viaţa duhovnicească este darul harului lui Dumnezeu… Harul este aerul pe care îl respiră creştinul şi care susţine viaţa sa“. Charles C. Ryrie, comentator biblic, spunea încercând să definească harul: „Harul este favoarea nemeritată de noi din partea lui Dumnezeu şi este în legătură cu mântuirea, cu justificarea, cu alegerea, credinţa şi darurile spirituale”. Charles Spurgeon, prinţul predicatorilor în cartea sa „Totul prin har” scrie: „Mântuirea şi totul e numai prin har, ceea ce înseamnă în dar, gratis… Harul este prima şi ultima cauză ce pune în mişcare mântuirea”. Berkhof, în a sa „Teologie sistematica” susţinea că „omul căzut primeşte toate binecuvântările mântuirii din izvorul veşnic al harului lui Dumnezeu, în virtutea meritelor lui Isus Hristos şi prin lucrarea Duhului Sfânt”.

Ambii termeni biblici care au fost traduşi prin cuvântul har,  „hen” (ebr.) şi „charis“ (gr.), nu arată sensul uzual de „har” ca o virtute personală (harul „special” era o capacitate specială), virtute sau talent), ci indică mai degrabă o relaţie obiectivă prin care un superior acordă o favoare nemeritată unui inferior, care în cazul harului divin destinat omenirii însoţeşte ideea legământului şi pe cea a alegerii. Harul este în întregime nemeritat, nerevendicat şi nemijlocit de om (Efes. 2:1-10, Tit 3:3-7).

Substantivul „charis” poate avea înţelesul de: har, favoare, graţie, frumuseţe, recunoştinţă, gratitudine, desfătare, bunătate, expresie de favoare, ocazie bună, beneficiu, iar la plural datorie de gratitudine, recunoştinţă, recompensă, mulţumire.[3]

„Charis” denumeşte nu doar atitudinea zeilor ci şi pe cea a oamenilor. Poate de asemenea să denumească motivele, cauzele fizice ale darului binevoitor al farmecului, atracţiei, iar la plural poate însemna: caracteristici amabile, cordiale.[4]

Cuvântul har din limba greacă, nu este o creaţie a creştinismului, ci îl găsim în Vechiul Testament sub numele de  (hen)[5] pe care traducătorii Vechiului Testament în limba greacă l-au tradus cu „charis”.

Hen () se redă prin “har” în patru ocazii (Estera 2:17, Psalmul 45:2, Ieremia 31:2, Zaharia 4:7) în timp ce în alte două locuri (Zaharia 11:7, 10) no’am, „har” este folosit pentru a transmite conceptul.

Hen este adesea tradus ca favoare în RSV şi NEB, iar AV scrie „har”. Termenul avea un sens adânc pentru scriitorii Vechiului Testament, începând cu sensul obişnuit care aducea aprobare, plăcere, bucurie (Genesa 33:15, 1Sam. 16:22) de asemenea descriind experiente estetice ale dragostei şi drăgălăşeniei  (Estera 2:9; 5:2). Într-o formă mai dezvoltată el a însemnat o bunăvoinţă faţă de o persoană ca între Dumnezeu şi om.

[1] Dr. Luca Sezonov, Apostolul Pavel, viata si  epistolele, 300 Misiunea Romana, Illinois,1993, p. 110.

[2] Dumitru Staniloaie,Teologie dogmatica ortodoxa volI,Editura Institutului Biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti,1997,pag 200

[3] The International Standard Bible Encyclopedia, editor Geofrey W. Bromiley, Grand Rapids, Eerdmans, 1988, p. 547.

[4] Young Robert; Young’s aditional concordance to the Bible; Luther Worth Press; 1989, p. 115

[5] Ioan Bunaciu, Doctrina baptistă despre har, referat doctrinar, în „îndrumătorul creştin baptist”, 1987, p.5

sursa: https://la1ceai.wordpress.com/