"Despre inchinare (7)"

Categorie: Invataturi biblice

Diferenţa dintre închinarea din Vechiul Testament şi cea din Noul Testament:

În vechime orice formă de închinare era însoţită de sacrificii; prin aceasta se poate identifica şi orice activitate dacă este închinare sau nu. Primii doi oameni din Biblie care s-au închinat lui Dumnezeu, au făcut-o prin aducerea unei jertfe pe altar şi de atunci încolo, toţi oamenii din Vechiul Testament au adus sacrificii atunci când s-au închinat (Gen. 12:8; Ex. 20:24; 1 Împ. 18:31,32 ). În Legea lui Moise, a fost conceput un adevărat sistem de aducere a jertfelor de către cei care se închinau lui Dumnezeu. În creştinism nu mai apar sacrificiile care să însoţească închinarea oamenilor deoarece, în experienţa celor din timpul Legii, s-a dovedit ineficienţa acestor jertfe, care nu reuşeau să înlăture păcatul care era zid de despărţire între oameni şi Dumnezeu (Is.59:2; Ev.10:4) şi s-a renunţat la jertfe pentru că Dumnezeu a adus El Însuşi cea mai mare jertfă pe Fiul Său Isus care a fost jertfit o singură dată (Ev. 9:28), şi astfel sacrificiile şi-au pierdut sensul pe care-l aveau în trecut. Totuşi în Noul Testament sunt mai multe pasaje care vorbesc despre importanţa sacrificiilor atunci când ne apropiem de Dumnezeu; se cere jertfirea sinelui omului (Mat 16:24), a trupului (Rom. 12:1), a relaţiilor cu cei dragi (Lc. 14:26), etc. Isus, când a vorbit despre închinarea adevărată, nu a atras atenţia asupra nerespectării vechilor reguli ci a extins revelaţia cu privire la închinare arătând că o condiţie vitală a adevăratei închinări este ca aceasta să se facă în duh, nemaifiind important un loc specific.

Isus, când afirmă că „…vine ora şi acum a şi venit când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui…” nu spune că din acel moment s-au schimbat condiţiile pentru închinarea autentică. El doar face cunoscut faptul că aşa este închinarea adevărată şi probabil aşa a fost dintotdeauna, doar că oamenii nu au ştiut.

https://la1ceai.wordpress.com/