"Despre inchinare (6)"

Categorie: Invataturi biblice

Cum sunt înţelese cuvintele în duh şi adevăr:

Punerea în practică a acestei închinări este înţeleasă de credincioşi în mai multe feluri:

Unii înţeleg prin cuvântul duh râvnă sau devotament iar prin adevăr  înţeleg o formă corespunzătoare. Astfel sunt luaţi ca modele de închinare greşită, pe de-o parte, oamenii care aparţin religiilor care folosesc o râvnă exagerată cum ar fi mahomedanismul, în care închinătorii sunt extrem de devotaţi şi îndeplinesc toate ritualurile cu cea mai mare acurateţe şi care se închină „în duh” dar nu şi în adevăr, pentru că nu au o formă corectă, iar pe de altă parte, creştinii formalişti care se închină într-o formă considerată autentică dar fără râvnă şi devotament (fără duh), adică nu trăiesc.

Un alt mod de al înţelege aceşti termeni este prin dependenţa unuia de celălalt considerând că de fapt Isus, când a zis în duh şi adevăr, a spus unul şi acelaşi lucru, în sensul că nu poţi să te închini în duh fără să te închini în adevăr în acelaşi timp, deoarece în duh desemnează felul închinării, iar în adevăr înseamnă că acest mod de închinare este autentic. Adică nu poţi să te închini în adevăr dacă nu te închini în duh şi la fel nu poţi să te închini în duh fără să fii în adevăr. Isus a zis că „adevăraţii închinători” se închină în duh, deci ei sunt autentici pentru că modul lor de închinare este în duh; nu au anumite lucruri vizibile la care să se închine şi nu se bazează pe lucruri fizice în închinarea lor.

O altă înţelegere este că adevăraţii închinători trebuie să se închine în  „în adevăr” deoarece adevărul ţine de însăşi natura lui Dumnezeu. De asemenea, ei trebuie să se închine „în duh” deoarece, Îi pot răspunde lui Dumnezeu numai în duh.[1]

Apoi, un alt mod de a înţelege închinarea „în duh” este în faptul că Duhul Sfânt ne ajută pe noi în rugăciune. Pentru că omul este pământesc şi carnal; cum ar putea să-L vadă pe Dumnezeul Sfânt şi infinit, cum ar putea să-L cunoască de-ajuns pentru a se apropia de El, pentru a-L contempla, a-L lăuda, a-L cinsti, a-L adora? Acest om are într-adevăr în Scriptură o revelaţie desăvârşită, dar cine va face ca ea să treacă din paginile cărţii în inima şi sufletul lui? Duhul va face aceasta, va acoperi distanţa şi va pune în el însăşi prezenţa Dumnezeului Mântuitor; apoi va face ca aici să se nască dragostea, respectul, recunoştinţa, supunerea, lauda, într-un cuvânt adevărata închinare unui Dumnezeu atât de desăvârşit şi bun[2].

1. Ryrie, comentează în felul următor aceste cuvinte: „Domnul nostru a dezvăluit două elemente de bază ale adevăratei închinări atunci când a declarat că ea trebuie să fie în spirit şi în adevăr. ,În spirit’, implică trei lucruri în legătură cu miezul închinării. (1) Închinarea poate şi trebuie să aibă loc oricând şi oriunde, deoarece spiritul nu este mărginit la un anumit loc şi la un anumit timp. (2) Închinarea vine din spiritul omului (Ev. 4:12). El nu este doar un ritual de suprafaţă. (3) Adevărata închinare este o experienţă de la persoană la Persoană şi înseamnă a-L onora în orice timp şi în orice loc cu spiritul nostru pe Dumnezeul care s-a revelat prin Domnul Isus.

„În adevăr” înseamnă că este necesar ca adevărata închinare să fie autentică şi fără prefăcătorie. Dumnezeu urăşte închinarea nesinceră (Is. 1:10-17, Mal. 1:7-14). Închinarea falsificată este aceea care nu este conformă Cuvântului revelat al lui Dumnezeu. De aceea, închinarea în adevăr necesită creşterea în cunoştinţa Cuvântului care va mări şi aprecierea noastră faţă de vrednicia Dumnezeului căruia ne închinăm.”[3]

[1] J. M. Boice Fundamente ale credinţei creştine Ed. Institutului biblic „Emanuel” Oradea 2005. pag. 559.

[2] Rene Pache Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt.  1993  by CLV. pag.  180.

[3] C. Ryrie Teologie elementară. pag. 396.

sursa: https://la1ceai.wordpress.com/