text Invataturi biblice

"Despre inchinare (2)"

Categorie: Invataturi biblice

 

Închinarea în Biblie:

            Seria cuvintelor legate de închinare în Biblie este foarte mare, dar conceptul esenţial în Scriptură este acela de „slujire”. Termenul ebraic aboda şi cel grec latreia au însemnat la început munca sclavilor sau a slujitorilor angajaţi. Pentru a aduce o asemenea „închinare” lui Dumnezeu, slujitorii lui trebuie să se proştearnă – în ebraică hristahawa sau în greacă proskyneo – şi în felul acesta să dea dovadă de teamă plină de reverenţă şi adorare plină de uimire.

În Vechiul Testament există exemple de închinare individuală (Gen. 24:26; Exod. 33:9-34) dar accentul este pus pe închinarea în adunare (Ps. 42:4; 1Cronici 29:20). Ritualul închinării ocupa un loc proeminent în Cortul Întâlnirii şi în Templu. În afară de jertfele de dimineaţă şi de seară, celebrarea Paştelor şi a Zilei Ispăşirii constituiau punctele principale ale calendarului religios evreiesc. Acţiunile rituale de vărsare de sânge, arderea tămâiei, rostirea binecuvântării preoţeşti, etc. are tendinţa să pună accentul pe ceremonial, în detrimentul aspectelor spirituale ale închinării şi au chiar tendinţa de a introduce o oarecare tensiune sau conflict între cele două atitudini. (Ps. 40:6, 50:7-15); Mica 6:6-8). Muţi oameni din Israel au preluat laudele publice (ex: Ps. 93, 95-100) şi rugăciunile publice (Ps. 60, 78, 80) şi le-au folosit pentru a exprima atitudinea lor de dragoste şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu (Deut. 11:13), într-o acţiune reală de închinare spirituală lăuntrică.

Închinarea publică foarte elaborată oferită în Cortul Întâlnirii şi la Templu se deosebea mult de vremurile vechi când patriarhii credeau că se pot închina Domnului oriunde El a ales să Se reveleze pe Sine. Adevărul că închinarea publică din Templu era o realitate spirituală reiese clar din faptul că atunci când a fost distrus sanctuarul şi cei exilaţi s-au trezit în Babilon, închinarea a rămas o necesitate,  şi pentru a satisface această nevoie ei au creat serviciul de la sinagogă, constând în Sema, rugăciuni, citirea Scripturii şi explicarea Scripturii. Mai târziu, la al doilea Templu ei au avut serviciile zilnice, sabatul, sărbătorile şi posturile anuale, laudele din cartea de cântări (cartea Psalmilor) şi toate acestea au făcut ca închinarea să rămână un factor vital în viaţa naţională a evreilor.

În Noul Testament întâlnim din nou închinarea la Templu şi în Sinagogă. Cristos a participat la amândouă aceste categorii de închinare, dar El a căutat întotdeauna să imprime închinarea care este dragostea din inimă faţă de Tatăl ceresc. În învăţăturile Sale, apropierea de Dumnezeu prin ritual şi prin mijlocirea preoţilor nu numai că este neimportantă dar este şi inutilă. În fine, „închinarea” este adevărate aboda sau latreia, slujirea adusă lui Dumnezeu nu numai în termenii unei închinări la Templu ci în termenii slujirii semenilor (Luc. 10:25, Mat. 5:23, Io. 4:20-24, Iac. 1:27).

La început, însă, Biserica nu a abandonat închinarea la Templu; probabil că şi creştinii au continuat să frecventeze serviciile de la Sinagogă.[1]

 

[1] Dicţionar biblic. Ed. Cartea Creştină Oradea 1995. pag. 689, 690.

 

sursa: https://la1ceai.wordpress.com/

Cele mai recente resurse creștine scrise

"Scrisoarea unui frate în vârstă către o soră tânără în Domnul Andrew Miller"
Categorie: Biserica lui Hristos  Mi-a făcut mare plăcere să primesc scrisoarea ta plină de dragoste, iar acum vreau să-ţi arăt cel puţin că sunt gata să-ţi îndeplinesc dorinţa, deşi a scrie...
Citeste mai mult >>
"O scrisoare despre ora de adorare Andrew Miller"
Categorie: Biserica lui Hristos  Dragă frate! Ieri a sosit scrisoarea dumneavoastră şi a fost bine-venită. Tema, despre care vorbiţi, mi-a mişcat şi mie mult timp inima. Această temă a trezi...
Citeste mai mult >>
"Capitolul 56. Filadelfia Andrew Miller"
Categorie: Biserica lui Hristos  Privind la evoluţia generală a bisericilor, la Efes vedem un declin, la Smirna persecuţie, la Pergam un caracter lumesc, la Tiatira corupţie, la Sardes moart...
Citeste mai mult >>
"Capitolul 55. Domnia Elisabetei Andrew Miller"
Categorie: Biserica lui Hristos  În 1558, prinţesa Elisabeta, fiica Annei Boleyn, s-a suit pe tron, la vârsta de douăzeci şi cinci de ani. Aşezarea ei pe tron a schimbat totul. Groaza care s...
Citeste mai mult >>
"Capitolul 54. Anglia Andrew Miller"
Categorie: Biserica lui Hristos  Din vremea lui John Wycliffe, marele reformator englez, Domnul a păstrat în Anglia o rămăşiţă de martori pentru adevăr care au mărturisit şi împotriva învăţă...
Citeste mai mult >>
"53. Reforma în Insulele Britanice Andrew Miller"
Categorie: Biserica lui Hristos Cu toate că abia dacă putem vorbi de o reformă în Irlanda, putem totuşi nota pe scurt nişte schimbări în istoria ei ecleziastică. Legătura Irlandei cu coroana Angl...
Citeste mai mult >>
"Capitolul 52. Valdezii Andrew Miller"
Categorie: Biserica lui Hristos  După ce am ajuns cu istoria acestor oameni interesanţi la anul 1560, când ei au suferit atât de mult chiar în propriile lor văi şi în câmpiile Calabriei, vom...
Citeste mai mult >>
"Capitolul 51. Marele progres al reformei Andrew Miller"
Categorie: Biserica lui Hristos  Spre sfârşitul domniei lui Francisc I şi sub cea a fiului său, Henri al II-lea, mişcarea reformată a avut un progres rapid, de aşa natură încât este imposibi...
Citeste mai mult >>
"Capitolul 50. Reforma în Franţa Andrew Miller"
Categorie: Biserica lui Hristos  Istoria reformei în Franţa trezeşte sentimente din cele mai amestecate. Minunata înaintare a adevărului ân acel regat dominat de frivolitate şi uşurătate stâ...
Citeste mai mult >>
"Capitolul 49. Reforma în Elveţia de limbă franceză Andrew Miller"
Categorie: Biserica lui Hristos  Urmărind firul de argint al harului lui Dumnezeu în lucrarea Duhului Său ne reţin atenţia diferenţele în modul în care s-a desfăşurat aceasta în diferite ţăr...
Citeste mai mult >>