text Invataturi biblice

"Despre inchinare (2)"

Categorie: Invataturi biblice

 

Închinarea în Biblie:

            Seria cuvintelor legate de închinare în Biblie este foarte mare, dar conceptul esenţial în Scriptură este acela de „slujire”. Termenul ebraic aboda şi cel grec latreia au însemnat la început munca sclavilor sau a slujitorilor angajaţi. Pentru a aduce o asemenea „închinare” lui Dumnezeu, slujitorii lui trebuie să se proştearnă – în ebraică hristahawa sau în greacă proskyneo – şi în felul acesta să dea dovadă de teamă plină de reverenţă şi adorare plină de uimire.

În Vechiul Testament există exemple de închinare individuală (Gen. 24:26; Exod. 33:9-34) dar accentul este pus pe închinarea în adunare (Ps. 42:4; 1Cronici 29:20). Ritualul închinării ocupa un loc proeminent în Cortul Întâlnirii şi în Templu. În afară de jertfele de dimineaţă şi de seară, celebrarea Paştelor şi a Zilei Ispăşirii constituiau punctele principale ale calendarului religios evreiesc. Acţiunile rituale de vărsare de sânge, arderea tămâiei, rostirea binecuvântării preoţeşti, etc. are tendinţa să pună accentul pe ceremonial, în detrimentul aspectelor spirituale ale închinării şi au chiar tendinţa de a introduce o oarecare tensiune sau conflict între cele două atitudini. (Ps. 40:6, 50:7-15); Mica 6:6-8). Muţi oameni din Israel au preluat laudele publice (ex: Ps. 93, 95-100) şi rugăciunile publice (Ps. 60, 78, 80) şi le-au folosit pentru a exprima atitudinea lor de dragoste şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu (Deut. 11:13), într-o acţiune reală de închinare spirituală lăuntrică.

Închinarea publică foarte elaborată oferită în Cortul Întâlnirii şi la Templu se deosebea mult de vremurile vechi când patriarhii credeau că se pot închina Domnului oriunde El a ales să Se reveleze pe Sine. Adevărul că închinarea publică din Templu era o realitate spirituală reiese clar din faptul că atunci când a fost distrus sanctuarul şi cei exilaţi s-au trezit în Babilon, închinarea a rămas o necesitate,  şi pentru a satisface această nevoie ei au creat serviciul de la sinagogă, constând în Sema, rugăciuni, citirea Scripturii şi explicarea Scripturii. Mai târziu, la al doilea Templu ei au avut serviciile zilnice, sabatul, sărbătorile şi posturile anuale, laudele din cartea de cântări (cartea Psalmilor) şi toate acestea au făcut ca închinarea să rămână un factor vital în viaţa naţională a evreilor.

În Noul Testament întâlnim din nou închinarea la Templu şi în Sinagogă. Cristos a participat la amândouă aceste categorii de închinare, dar El a căutat întotdeauna să imprime închinarea care este dragostea din inimă faţă de Tatăl ceresc. În învăţăturile Sale, apropierea de Dumnezeu prin ritual şi prin mijlocirea preoţilor nu numai că este neimportantă dar este şi inutilă. În fine, „închinarea” este adevărate aboda sau latreia, slujirea adusă lui Dumnezeu nu numai în termenii unei închinări la Templu ci în termenii slujirii semenilor (Luc. 10:25, Mat. 5:23, Io. 4:20-24, Iac. 1:27).

La început, însă, Biserica nu a abandonat închinarea la Templu; probabil că şi creştinii au continuat să frecventeze serviciile de la Sinagogă.[1]

 

[1] Dicţionar biblic. Ed. Cartea Creştină Oradea 1995. pag. 689, 690.

 

sursa: https://la1ceai.wordpress.com/

Cele mai recente resurse creștine scrise

Călătoria - Seria Moștenirea Râului Străvechi - vol. 3 - roman creștin
Există povești care nu doar se citesc, ci se trăiesc. Cărți care nu se închid odată cu ultima pagină, pentru că ele continuă în inimă. Un astfel de roman este „Călătoria – Seria Moștenirea Râului Stră... Citeste mai mult >>
„Ce îți promit”, roman istoric creștin plin de speranță și har
Uneori, cele mai frumoase povești nu sunt doar despre iubire, ci despre credința care rezistă în mijlocul furtunii. Despre promisiuni care trec peste generații, și despre inimile care se agață de năde... Citeste mai mult >>
„Ce am lăsat pentru tine”, roman istoric creștin care atinge sufletul
Există cărți care nu se citesc doar cu ochii, ci mai ales cu inima. Unele povești se strecoară adânc în suflet și lasă o amprentă care nu se șterge ușor. Așa este și romanul „Ce am lăsat pentru tine”,... Citeste mai mult >>
Jurnal creștin, o călătorie a inimii alături de Dumnezeu
 Trăim într-o lume grăbită, în care liniștea pare tot mai greu de găsit. Totuși, există momente în care inima noastră tânjește după un loc sigur, un colț unde putem să ne așternem gândurile, rugă... Citeste mai mult >>
Biblia pentru copii din 1992, o carte care a crescut generații de credincioși
Există cărți care nu îmbătrânesc niciodată. Păstrate cu grijă pe rafturi, răsfoite cu emoție și dăruite din generație în generație, ele continuă să lumineze sufletele celor care le ating. Așa este și... Citeste mai mult >>
Biblia albastră pentru copii – prima carte de credință
 Există daruri care nu se măsoară în lucruri, ci în lumină. Pentru un copil, Biblia albastră pentru copii nu este doar o carte frumos ilustrată, este o poartă spre iubirea lui Dumnezeu, o chemare... Citeste mai mult >>
Jamie Ogle și cărțile creștine care îți ating inima imediat
Jamie Ogle este unul dintre autorii creștini traduși recent la editura Maranatha, iar cărțile sale reușesc să creeze o punte sinceră între emoție, credință și vindecare. Dacă îți dorești o lectură car... Citeste mai mult >>
Denise Hunter – povești creștine despre iubire și speranță
Într-o lume în care literatura romantică adesea alunecă spre superficial, Denise Hunter reușește să păstreze viu un gen profund și autentic: romanul creștin. Prin povești încărcate de emoție, speranță... Citeste mai mult >>
Cărți creștine care inspiră și transformă vieți
Trăim într-o lume în care ritmul este tot mai alert, iar provocările vieții de zi cu zi pot duce la epuizare, îndoială sau chiar pierderea direcției spirituale. În acest context, cărțile creștine... Citeste mai mult >>
Romane crestine care ating inima
Într-o lume tot mai grăbită, sufletul omului caută sens, pace și speranță. Romanele crestine sunt acele povești care ne amintesc că dragostea, iertarea și credința rămân cele mai puternice forțe ale v... Citeste mai mult >>