De la Geneza la Apocalipsa. Introducere. Samuel Ridout

Categorie: Invataturi biblice
 

Deuteronom 8:7-9 ; Deuteronom 34:1-4 .

Aceste două locuri din Scriptură ne arată ceea ce eu înţeleg a fi cele două moduri în care putem citi şi înţelege cuvântul lui Dumnezeu.

În primul verset se vorbeşte despre ceea ce asigură hrana pentru suflet. După cum observaţi, totul ne vorbeşte despre bogăţia ţării; dealurile şi văile ei; izvoarele şi pâraiele ei de apă; rodiile ei, smochinele şi uleiul de măsline - tot ce era bun de mâncat, aproape amintind de grădina Eden însăşi. În celălalt verset îl vedem pe Moise privind ţara de departe. Nu spun că asta e o pedeapsă pentru comportamentul lui. Într-un fel, pare infinit mişcător faptul că omul care I-a fost cel mai credincios lui Dumnezeu în zilele şi în generaţia lui a trebuit să fie singurul ales de către El să manifeste dreptatea inflexibilă care e întotdeauna exercitată în casa Lui. Nu e doar israelitul căzut căruia nu i se permite să intre în ţară, nu e doar cel care se poticneşte într-un loc nesemnificativ sau de puţină valoare în lucrarea lui Dumnezeu. El este conducătorul însuşi, Moise, cel care i-a condus afară din Egipt, care le-a suportat toate greşelile şi slăbiciunile în deşert, care i-a dus până la graniţa ţării - cel care pentru un gest de grabă, care L-a dezonorat pe Dumnezeu, este ales să manifeste, după cum am spus, dreptatea inflexibilă care aparţine casei Lui. În har, Moise are cel mai înalt loc, dar în cârmuire trebuie să fie cu cei smeriţi, sub mâna puternică a Lui Dumnezeu.

Aş spune totuşi că nu este vorba despre Moise, ci mai degrabă despre noi înşine: şi aş arăta din acest verset celălalt mod în care putem privi ţara şi anume, de la distanţă. Lui Moise nu i s-a permis să intre în ea; este luat, totuşi, pe vârful muntelui Pisga şi acolo poate cuprinde cu ochii întregul teritoriu. Poate cuprinde cu privirea de la îndepărtatul Dan în nord, în jos de-a lungul întregii regiuni montane centrale spre îndepărtata regiune din sud, de lângă Iordan şi pînă la Marea Mediterană, iar Domnul îi spune „Aceasta este ţara pe care am jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov”. În această ţară va intra Israel.

La fel putem aplica şi în ceea ce priveşte Cuvântul lui Dumnezeu. Nu mai e nevoie să vă spun că într-un anume fel noi nu avem, la fel ca şi Avraam, nicio singură bucată de pământ pe care să o numim a noastră. Cine este mai sărac decât copiii lui Dumnezeu? Toate lucrurile noastre preţioase sunt invizibile. Lumea spune că lucrurile de cea mai mare valoare pentru noi nu există: toată moştenirea oamenilor lui Dumnezeu este o moştenire viitoare. Dar unde găsim descrisă acea moştenire? Unde o găsim înfăţişată înaintea noastră în toată frumuseţea, bogăţia şi perfecţiunea ei? În preţiosul Cuvânt al lui Dumnezeu. Aşadar aceste versete sunt moştenirea noastră prezentă, în posesia căreia putem intra acum prin credinţă şi să ne bucurăm deja de realitatea care se aşterne în faţa noastră.

Acum să vedem cum se aplică aceste două locuri din Scriptură. În primul rând avem Cuvântul lui Dumnezeu care furnizează felurita hrană pentru sufletele noastre. Avem rodul viei, smochinul, rodia, grâul, orzul, uleiul de măsline despre care vorbeam - mâncare pentru sufletele noastre. Apoi din nou avem priveliştea de pe muntele Pisga asupra întregii moşteniri, înglobând ţinta generală a Cuvântului lui Dumnezeu şi gruparea părţilor lui; şi întocmai cum te-ai căţăra pe vârful unui munte pentru a avea o privelişte a întregii ţări, iar apoi cobori şi intri într-o casă pentru a face rost de mâncare pentru foamea ta, acesta este şi scopul nostru, cu ajutorul Domnului, să ne ocupăm în momentul de faţă cu priveliştea muntelui Scripturii; să privim întregul Cuvânt al lui Dumnezeu, să-i vedem grupările şi conţinuturile generale şi să coborâm din când în când să luăm câte ceva pentru propriile noastre suflete. Acesta este felul de-a fi al lui Dumnezeu în toate lucrările Lui. Putem privi natura cu telescopul sau cu microscopul. Astronomul explorează cerurile cu telescopul lui. Priveşte atent în adâncimile lor şi unde noi nu vedem nimic, el vede nu doar lumi, ci sisteme de lumi. Biologul ia un singur strop de apă şi cu microscopul lui vede o lume nouă, la fel de perfectă ca şi lumile înstelate de deasupra. Cât de perfectă e toată lucrarea lui Dumnezeu, indiferent că e vorba de cea a mâinilor Sale, sau a Duhului Său.

Putem veni aşadar la Biblie şi să privim în ea, ca şi cu telescopul şi să pătrundem toată plinătatea ei, privind armonia generală şi conţinuturile ei. Apoi putem lua, ca la microscop, un singur verset - o singură propoziţie, da, cuvinte separate, şi să găsim în ele aceeaşi înţelepciune şi perfecţiune  pe care o vedem în plinătatea măreaţă a Scripturii ca întreg. Ne vom ocupa cu Cuvântul într-un mod mai general şi vom căuta să obţinem o idee generală a scopurilor lui Dumnezeu dezvăluite astfel.

Oamenii obţin mântuirea în mare parte prin anumite versete ale Bibliei. Cât de mulţi au găsit pacea prin preţiosul verset „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă eternă.” Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu trebuie să fim oameni învăţaţi ca să fim mântuiţi; nu trebuie nici măcar să ştim unde să găsim un anumit verset în Cuvântul lui Dumnezeu. Cel mai simplu adevăr cu privire la Hristos, Mântuitorul celor pierduţi, este mijlocul prin care suntem mântuiţi. Ştiu eu că sunt un păcătos pierdut? Ştiu că am păcătuit şi că sunt lipsit de gloria lui Dumnezeu? Pot eu spune „Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit?”  Atunci este privilegiul meu să ascult cu atenţie la celălalt cuvânt, „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii” şi să ştiu că Dumnezeu şi-a arătat propria Sa dragoste faţă de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

Dar noi nu vrem să rămânem în necunoştinţă. Dumnezeu ne mântuieşte pentru a-I împărtăşi gândurile. Din această cauză noi trebuie să dorim fierbinte să înţelegem Cuvântul Lui.

Noi suntem extrem de egoişti din fire, astfel că ne amăgim pe noi înşine, la fel cum cei mai mulţi oameni egoişti o fac. Suntem atât de egoişti, încât dacă credem că o anumită parte a Cuvântului lui Dumnezeu nu va ajuta la mângâierea noastră, sau dacă nu ni se potriveşte în mod special nouă, atunci nu are nicio legătură cu noi, nu e nimic bun în el pentru noi şi, prin urmare, nu putem să fim în armonie cu gândurile lui Dumnezeu. În consecinţă, trăim o viaţă săracă, expusă ispitelor duşmanului.

De ce are Satan atâta putere asupra oamenilor lui Dumnezeu, trăgându-i în lume, ocupându-i cu gândurile ei? Este din cauză că ei neglijează Cuvântul lui Dumnezeu. Neglijezi Scripturile sub pretextul că eşti deja mântuit şi că tot ceea ce ai nevoie sunt câteva reguli după care îţi poţi ghida calea, asemenea unui cârmaci pe o navă comercială, care se poate orienta şi care ştie cum să-şi cârmuiască nava, dar în acelaşi timp este neştiutor în privinţa lucrărilor măreţe ale lui Dumnezeu şi trece nepăsător pe sub ceea ce vorbeşte de gloria lui Dumnezeu şi anume, cerurile care dezvăluie lucrarea mâinilor Lui. În acest fel şi tu şi eu putem avea două sau trei versete care se aplică umblării creştine şi încă două- trei versete care se aplică restabilirii şi părtăşiei şi alte câteva care se concentreză asupra legăturilor noastre cu lumea şi credem că avem suficient după care să ne ghidăm viaţa: dar nu suntem în părtăşie cu Dumnezeu. Există numai un singur mod prin care putem fi în părtăşie cu Dumnezeu şi anume, prin Cuvântul Său preţios. Acum aceasta este importanţa preocupării noastre şi anume să dezvăluim întrucâtva, într-un mod sistematic, ceva din perfecţiunile acestui binecuvântat Cuvânt.

sursa: https://comori.org/