Categorie: Invataturi biblice
Cuprins :
1 - Planul etern al lui Dumnezeu
2 - Fiul Tatălui, iubit înaite de întemeierea lumii
3 - Mielul lui Dumnezeu, cunoscut înainte de întemeierea lumii
4 - Credincioşii, aleşi înainte de întemeierea lumii
5 - Dumnezeu ne-a cunoscut mai dinainte
6 - Aleşi în Hristos
7 - Predestinaţi pentru înfiere
8 - A nu trece dincolo de Cuvântul lui Dumnezeu
1. Planul etern a lui Dumnezeu
Noţiunile biblice despre cunoaşterea mai dinainte, alegere şi predestinare ne amintesc faptul că lucrarea de răscumparare a Domnului Isus la cruce îndreaptă privirea spre planul divin a cărui origine este din eternitate. Nu este vorba doar de omniscienţa Aceluia care spune de la început ce se va întâmpla până la sfârşit (Isaia 46:10 ), ci în aceeaşi măsură de voinţa Sa determinată şi irevocabilă (Efeseni 3:11 ). Totul îşi are sursa în bogăţiile harului Său, în care S-a ocupat de noi înainte de timpurile veacurilor. Şi la timpul potrivit, acest har a fost deplin arătat în Hristos (2. Timotei 1:9,10 ).
Planul lui Dumnezeu este de asemenea etern ca şi Dumnezeu Însuşi, după cum ne arată expresiile folosite de Duhul Sfânt : "planul veacurilor" ( sau "scopul etern") (Efeseni 3:11 ), "înainte de a fi lumea" (Ioan 17:5 ), "înainte de veacuri" (1. Corinteni 2:7 ), "înainte de timpurile veacurilor" (2. Timotei 1:9 ; Tit 1:2 ), şi expresia întâlnită de trei ori "înainte de întemeierea lumii" (Ioan 17:24 ; Efeseni 1:4 ; 1. Petru 1:20 ).
Dacă ne ocupăm de planurile eterne ale lui Dumnezeu Tatăl, Fiul ne apare pentru prima dată înainte. El este mai întâi centrul tuturor gândurilor Sale, şi Cel care le-a împlinit. Fiind Cuvântul, care este de la început (Ioan 1:1 ), în ce priveşte existenţa Sa, ca şi Tatăl, fără început şi de asemenea fără sfârşit. El este din toată eternitatea expresia desăvârşită a lui Dumnezeu, "strălucirea gloriei Sale şi întipărirea Fiinţei Sale" (Evrei 1:3 ).
În unele locuri, Cuvântul lui Dumnezeu dă la o parte vălul pentru a ne permite să aruncăm o privire spre gloria divină unde planul lui Dumnezeu îşi are originea. În special, în cele trei locuri unde găsim expresia "înainte de întemeierea lumii" descoperim câteva lucruri din eternitatea trecută, înainte de creaţie. Nu era acolo decât Dumnezeu în gloria desăvârşită a unei lumini inaccesibile. Dragoste şi fericire domneau în trinitate, între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt (1. Timotei 6:15,16 ; 1. Ioan 1:5 ; 4:8 ). Acolo se găseşte sursa planului lui Dumnezeu cu privire la oameni, împlinit prin propriul Său Fiu venit ca om pe pământ, astfel că fiinţe altădată pierdute pot să trăiască etern în gloria casei Tatălui.
2. Fiul Tatălui, iubit înainte de întemeierea lumii
În primul din aceste trei locuri, Ioan ne relatează cuvintele adresate de Domnul Isus Tatălui Său: "Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii" (Ioan 17:24 ). În puţine cuvinte, acest verset ne descoperă afecţiunea divină, eternă, a Tatălui pentru Cel care este numit "Fiul dragostei Sale" (Coloseni 1:13 ). Doar El cunoştea această dragoste şi se bucura de ea din eternitate şi doar El a fost desăvârşit vrednic. Prima menţiune a dragostei în Vechiul Testament ilustrează într-un mod remarcabil această dragoste eternă a Tatălui pentru Fiul. Dumnezeu Îi spune lui Avraam: "Ia pe fiul tău, unicul tău fiu, cel pe care-l iubeşti, pe Isaac, şi mergi in ţara Moria, şi adu-l jertfă, pe muntele pe care Îţi voi spune" (Geneza 22:2 ). Dar ceea ce i-a fost cruţat lui Avraam, Dumnezeu, El, L-a împlinit: El "nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu, ci [...] L-a dat pentru noi toţi" (Romani 8 :32 ).
"La împlinirea vremurilor", Fiul a venit pe acest pământ. El a arătat dragostea Tatălui unei omeniri caracterizată prin păcat şi vrăjmăşie faţă de Dumnezeu. El a vorbit oamenilor de dragostea Tatălui Său pentru El, şi Tatăl L-a confirmat din cer prin mărturii publice: "Acesta este Fiul Meu Preaiubit" (Matei 3:17 ; 17:5 ). Dar prin venirea Sa, Fiul a arătat în aceeaşi măsură dragostea lui Dumnezeu pentru oamenii păcătoşi, care erau în totalitate nevrednici. Moartea Fiului Preaiubit pe cruce este punctul culminant al manifestării dragostei lui Dumnezeu pentru cei care erau pierduţi (Romani 5:8 ; 1. Ioan 4:10 ).
Mai mult, Cuvântul lui Dumnezeu ne arată în mod special dragostea lui Dumnezeu pentru cei răscumpăraţi. Ea ne vorbeşte de plăcerea pe care o găseşte El în cei care cred în Fiul Său Preaiubit. Această dragoste se situează la un alt nivel decât dragostea pentru cei păcătoşi, un nivel superior, am putea spune. Este dragostea Tatălui pentru copiii Săi, despre care Domnul Isus putea spune "ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine" (Ioan 17:23 )
3. Mielul lui Dumnezeu, cunoscut înainte de întemeierea lumii
Găsim expresia "înainte de întemeierea lumii" în prima epistolă a lui Petru : "ştiind că aţi fost răscumpăraţi [...] prin sângele preţios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur şi fără pată; El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înaite de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârşitul timpurilor" (1. Petru 1:18-20 ).
Imediat după coborârea Duhului Sfânt, în ziua Cinzecimii, acelaşi apostol avea să spună Iudeilor: „dat după planul hotărât şi preştiinţa lui Dumnezeu, pe El, L-aţi pironit pe cruce şi L-aţi omorât prin mâna celor nelegiuiţi" (Fapte 2:23 ). Din eternitate, inima Tatălui a fost ocupată cu lucrarea Fiului Său Preaiubit, care-L va glorifica într-o zi în mod desăvârşit pe pământ.
Ce lumină proiecteză această preştiinţă a lui Dumnezeu asupra jertfelor din Vechiul Testament! Atunci când a poruncit Israeliţilor să aleagă şi să înjunghie mielul pentru primul Paşte, avea înaintea Lui pe Fiul Său Preaiubit, care, venind la împlinirea timpurilor, trebuia să fie adevăratul miel pascal (Exod 12 ; 1. Corinteni 5:7 ). Atunci când, mai târziu, a poruncit instituirea arderii de tot neîncetate, când dimineaţa şi seara un miel trebuia să fie oferit - aceasta permiţându-I să locuiască în mijlocul poporului Său pământesc - se gândea de asemenea la Fiul Său Preaiubit (Exod 29:38-46 ). Putem astfel să ne gândim la toate jertfele din Vechiul Testament.
Fiul Său nu a fost doar obiectul etern al dragostei Sale; El a fost de asemenea mielul fără cusur şi fără pată care a fost cunoscut mai dinainte, şi care trebuia să fie arătat într-o zi pentru mântuirea şi binecuvântarea noastră. Vedem că lucrarea de răscumpărare nu este iniţiată de Dumnezeu ca o măsură faţă de păcat; ea îşi are originea în preştiinţa Sa eternă.
Totuşi, preştiinţa lui Dumnezeu nu se refera doar la Fiul Său. Ea se referea, aşa cum vom vedea, la cei care cred în El.
4. Credincioşii, aleşi înainte de întemeierea lumii
Pe lângă Ioan şi Petru, Pavel a fost de asemenea chemat să transmită învăţăturile care privesc planul lui Dumnezeu "înainte de întemeierea lumii". Dar la el, această expresie este în relaţie cu oamenii pe care Dumnezeu Tatăl I-a destinat la binecuvântări glorioase: "Binecuvântat fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos; după cum ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui, în dragoste" (Efeseni 1:3,4 ). Alegerea noastră a avut loc "în Hristos"; adică presupune credinţa noastră în El şi în lucrarea Sa.
Însă, nu putem spune despre Fiul că Tatăl L-a ales din eternitatea trecută. El, Fiul unic care este în sânul Tatălui, era singurul în măsură să împlinească ceea ce era stabilit. Pentru aceasta Cuvântul ne spune că El a fost cunoscut "înainte de întemeierea lumii", ca mielul fără cusur şi fără pată.
Să privim acum mai de aproape diferitele aspecte ale planului Său etern: preştiinţa Sa, alegerea Sa şi predestinarea Sa.
5. Dumnezeu ne-a cunoscut mai dinainte
Fiul a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii ca fiind mielul lui Dumnezeu, tot la fel şi noi am fost cunoscuţi mai dinainte, din eternitate, de Dumnezeul omniscient. Nu ne umple de adorare aceasta? Înainte ca El să creeze lumea, înainte să existe vreun om pe pământ, înainte să apară păcatul, El I-a cunoscut pe toţi cei care vor crede în Fiul Său. În omniscienţa Sa, cunoştea de asemenea pe toţi oamenii, dar preştiinţa pe care ne-o prezintă Scriptura se referă doar la cei credincioşi. Doar ei sunt "aleşi după preştiinţa lui Dumnezeu" (1. Petru 1:2 ); ei sunt mai întâi "cunoscuţi mai dinainte" apoi "predestinaţi" pentru a fi "înfiaţi" (Romani 8:29 ; Efeseni 1:5 ).
Deci, putem spune că dacă preştiinţa lui Dumnezeu nu se înscrie în timp, ea precede totuşi alegerea noastră eternă şi predestinarea noastră. El ştia când ne vom naşte şi ce păcătoşi vom fi, dar şi că ne vom converti şi vom crede în Fiul Său! Preştiinţa lui Dumnezeu a avut un scop precis şi glorios, care se potriveşte desăvârşit cu planul Său.
6. Aleşi în Hristos
Conform 1. Petru 1:2 , "suntem aleşi după preştiinţa dinainte a lui Dumnezeu". De preştiinţa lui Dumnezeu se leagă deci alegerea tuturor acelora care vor fi într-o zi uniţi cu Domnul Isus, Mântuitorul şi Domnul lor, toţi cei care vor gusta în glorie bucuria eternă a comuniunii cu Dumnezeu Tatăl.
Fiul unic în sânul Tatălui era cu siguranţă cunoscut mai dinainte ca mielul care, prin lucrarea Sa ispăşitoare, a venit să-L glorifice într-un mod desăvârşit şi să Se aducă "El Însuşi răscumpărare pentru toţi". Dar El nu a fost ales, căci care altul decât El ar fi putut sa împlinescă planurile Tatălui ? Dacă, totuşi în Vechiul Testament, El este anunţat ca alesul lui Dumnezeu, aceasta este doar ca om pe pământ: "Iată Robul Meu pe care-L sprijin, Alesul Meu în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea" (Isaia 42:1 ; cf. Matei 12:18 ; Luca 23:35 ; 1. Petru 2:4-6 ). A fost singurul om de la Adam care L-a glorificat pe Dumnezeu întreaga Sa viaţă; a fost "piatra vie, respinsă de oameni, dar aleasă şi preţioasă înaintea lui Dumnezeu".
Dumnezeu i-a ales pe patriarhi, Avraam, Isaac şi Iacov, de asemenea şi pe poporul Său pământesc. Această alegere este cu privire la relaţia lor faţă de celelalte popoare de pe pământ (Deuteronom 7:6-8 ; Isaia 43:20 ; Fapte 13:17 ). La fel, în viitor, rămăşiţa credincioasă a lui Israel va fi alcătuită din aleşii poporului pământesc al lui Dumnezeu, care se vor bucura de binecuvântările milenare (Matei 24:22, 24,31 ). Biblia face chiar menţiunea de îngeri aleşi (1. Timotei 5:21 ), în contrast cu cei care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Epistola către Efeseni, care descrie binecuvântările personale şi colective ale celor care cred în Domnul Isus, ne dezvăluie că am fost aleşi înainte de întemeierea lumii (Efeseni 1:4 ). Această epistolă începe într-un mod glorios cu laudă la adresa lui Dumnezeu Tatăl "care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos" (v.3). În El, care a fost iubit de Tatăl înainte de întemeierea lumii -şi cunoscut mai dinainte ca mielul pentru jerfă - am fost şi noi aleşi înainte de întemeierea lumii. Binecuvântările noastre nu sunt doar efectul îndurării lui Dumnezeu faţă de nişte păcătoşi pierduţi, ele decurg dintr-o decizie luată înainte ca lumea să existe, înainte ca vreunul dintre noi să fi trăit şi chiar înainte ca vreun păcat să fi fost înfăptuit. Ne-a ales pentru a ne avea înaintea Lui, în desăvârşită armonie cu natura Sa care este dragoste şi lumină. Originea şi scopul acestei alegeri divine se găsesc deci în afara creaţiei. Alegerea noastră eternă în Hristos prezintă într-un mod evident un anumit contrast cu alegerea poporului pământesc al lui Dumnezeu, care este pentru acest pământ. Împărăţia milenară, unde Israel ca popor va avea locul proeminent, este "pregătită de la întemeierea lumii" (Matei 25:34 ), în timp ce noi, creştinii, suntem aleşi "înainte de întemeierea lumii".
Dar cine sunt cei pe care Dumnezeu i-a ales? Iacov 2:5 spune că aceştia sunt săraci în felul lumii, cei care sunt dispreţuiţi de lume şi potrivit cu 1. Corinteni 1:26-29 lucrurile nebune, slabe, rele şi dispreţuite de lume. Aceasta nu înseamnă că El nu poate avea decât din aceştia. Dar afirmaţiile Cuvântului ne arată foarte clar că la baza alegerii lui Dumnezeu nu sunt calităţi şi capacităţi ale celor aleşi. Doar harul Său nemărginit şi suveran i-a ales, astfel ca ei să fie pentru toată eternitatea sfinţi şi fără pată înaintea Lui în dragoste.
Alegerea nu priveşte doar eternitatea. Lucrul acesta este o mare îmbărbătare pentru prezent. Unii credincioşi, sunt în mod expres numiţi "aleşi" prin Cuvântul lui Dumnezeu (Romani 16:13 ; 1. Petru 5:13 ). Pavel aminteşte lui Tit despre credinţa aleşilor (Tit 1:1 ), şi-i încurajează pe credincioşii din Roma întrebându-i; "Cine va aduce acuzaţie aleşilor lui Dumnezeu?" (Romani 8:33 ).
Apoi, suntem îndemnaţi "ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi" de a ne purta în această lume în maniera de a arăta caracterele Domnului Isus: "Îmbrăcaţi-vă deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu [...] cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, smerenie, blândeţe, îndelungă-răbdare, îngăduiţi-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat, aşa şi voi; iar peste toate acestea, îmbrăcaţi dragostea, care este legătura desăvârşirii "(Coloseni 3:12-14 ). Apostolul Petru îndeamnă pe credincioşi să-şi dea toată silinţa să arate în umblarea lor caracterele adevăratei credinţe, aceasta avâd ca efect "întărirea chemării lor şi alegerii lor", adică să le confirme (2. Petru 1:5-10 ). Cum ar fi ştiut Pavel că Tesalonicenii au fost aleşi, dacă n-ar fi dovedit practic prin viaţa lor de credinţă, arătând lucrarea credinţei lor, lucrarea dragostei lor şi răbdarea speranţei lor (1. Tesaloniceni 1:3,4 ).
7. Predestinaţi pentru înfiere
Planul lui Dumnezeu nu conţine doar preştiinţa Sa şi alegerea celor care aveau să creadă în Fiul Său, ci cuprinde de asemenea şi predestinarea lor la o parte minunată şi eternă. Şi Dumnezeu a hotărât în detaliu tot ce cuprinde această parte. Dacă Domnul Isus a fost crucificat, aceasta nu a fost doar pentru că poporul Său nu a vrut să-L primească, nici pentru că Pilat, guvernatorul roman, pentru a nu-şi strica relaţiile cu poporul iudeu, nu a refuzat condamnarea unui nevinovat. Aceasta a fost pentru că Dumnezeu "hotărâse mai dinainte" aceste lucruri care trebuiau împlinite (Fapte 4:28 ). Minunatele binecuvântări pe care Dumnezeu Le-a rezervat în Hristos pentru ai Săi din eternitate - şi care nu erau cunoscute în timpurile precedente crucii - sunt numite de apostolul Pavel "înţelepciunea lui Dumnezeu în taină, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veacuri spre gloria noastră" (1. Corinteni 2:7 ).
De asemenea citim în Efeseni 1:11 că "am fost predestinaţi după planul Celui care lucrează toate după sfatul voii Sale".
La ce sunt predestinaţi credincioşii din dispensaţia actuală? Nici pentru iertarea păcatelor, nici pentru eliberarea de judecata eternă. Oricât de mari şi glorioase pot fi acestea, totuşi ele nu sunt decât condiţii prealabile pentru ceea ce este cu adevărat partea noastră eternă. Apostolul Pavel ne descrie aceasta în două pasaje. În Efeseni 1:5 , "Dumnezeul şi Tatăl Domnului Nostru Isus Hristos [...] ne-a predestinat pentru înfiere, pentru Sine, prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale", şi în Romani 8:29 , El ne-a "predestinat să fim asemenea chipului Fiului Său". În limbaj foarte simplu, aceste cuvinte puternice nu semnifică nimic altceva decât că: Tatăl Îşi găseşte o astfel de plăcere în Fiul Său, încât vrea să umple casa Sa, pentru întreaga eternitate, de răscumpăraţi asemenea Lui. Fiul etern care este în sânul Tatălui este modelul pentru această poziţie de fii. Şi pentru aceasta am fost înfiaţi. Ce har minunat pentru nişte păcătoşi pierduţi! Aceasta este partea noastră prezentă, în ce priveşte poziţia, prin viaţa nouă pe care am primit-o şi prin omul cel nou cu care am fost îmbrăcaţi (Coloseni 3:3,4,9,10 ). De aceasta este legată responsabilitatea trăirii prezente potrivit cu această poziţie atât de ridicată (2. Corinteni 6:17,18 ). Mai mult, atunci când Domnul nostru va veni să ne ia cu El, "trupul smereniei" va fi transformat "în asemănare cu trupul gloriei Sale" (Filipeni 3:21 ).
8. A nu trece dincolo de Cuvântul lui Dumnezeu
Noi pricepem destul de puţin, datorită slăbiciunii de înţelegere, profunzimea şi întinderea acestor măreţe binecuvântări care ne-au fost pregătite din eternitate. Putem totuşi Să-L binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl nostru prin Domnul Isus.
Dar, de îndată ce se trece peste ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, se stabilesc între preştiinţă, alegere şi predestinare raporturi false. Nu intram în ceea ce Dumnezeu nu a revelat. Găsim în Scripturi declaraţii minunate cu privire la gândurile eterne ale lui Dumnezeu faţă de cei care vor fi în prezenţa Lui în glorie, dar nu găsim nicio urmă de predestinare faţă de cei pierduţi (*). Cei nedrepţi vor primi o dreaptă judecată pentru păcatele lor ; ei nu vor fi condamnaţi ca rezultat al unei predestinări divine.
Inteligenţa omului firesc caută contradicţii. Dar pentru credinţă, cuvântul lui Dumnezeu ne dă în Isaia 55:8,9 un răspuns simplu: "Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, nici căile voastre căile Mele, zice Domnul: căci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, tot aşa şi căile Mele sunt mai înalte decât căile voastre, şi gândurile Mele decât gândurile voastre". Înţelepciunea lui Dumnezeu este de necuprins faţă de slaba noastră cunoaştere. Totuşi, în Cuvântul Său, ne dă lumină cu privire la planul Său alcătuit din eternitate, înainte de întemeierea lumii, în favoarea acelora pe care a vrut să-i mântuiască într-o zi. Ocupându-ne cu acest subiect ajungem să spunem şi noi ca apostolul Pavel: "O, adânc al bogăţiilor şi al înţelepciunii şi al cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi de neînţelese căile Lui! Pentru că cine a cunoscut gândul Domnului? sau cine a fost sfătuitorul Lui? sau cine I-a dat Lui întâi, şi să-i fie răsplătit? Pentru că din El şi prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui fie gloria pentru totdeauna! Amin. "(Romani 11:33-36 )
(*) În Romani 9:22 , "vasele de mânie pregătite pentru distrugere" sunt cei care refuză chemarea lui Dumnezeu. El le suportă cu multă îngăduinţă până la momentul judecăţii când se va descoperi mânia şi puterea Sa.
sursa: https://comori.org/