Cum putem cunoaște voia lui Dumnezeu? din revista „Mesagerul Păcii”

Categorie: Invataturi biblice
 

Câteodată ne aflăm în faţa unor hotărâri importante în viaţa noastră. Atunci, cu cât o luăm mai în serios cu urmarea Domnului, cu atât mai mult se impune întrebarea: Ce vrea Dumnezeu? Care este calea Lui pentru mine? În principiu, ştim că numai pe calea care ne conduce El poate fi binecuvântare şi putem găsi fericirea adevărată. Numai ceea ce vine de la Dumnezeu, ceea ce dă Dumnezeu şi ceea ce face Dumnezeu este "foarte bun" (Geneza 1:31 ). Putem conta pe faptul că El vrea să ne conducă? Da, cu siguranţă, căci El a spus: "Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi" (Psalm 32:8).

Dar cum aflăm cum doreşte El să ne conducă? În Biblie nu găsim răspunsul direct la toate întrebările noastre, încât ar trebui numai să o deschidem şi să-l citim. Aşa stau lucrurile cu privire la alegerea meseriei, dar şi la alegerea partenerului şi la alte întrebări fundamentale care vor determina ulterior viaţa noastră. Tocmai cu privire la aceste întrebări este extrem de important să cunoaştem voia lui Dumnezeu. Hotărârile greşite pot acţiona devastator asupra noastră şi asupra oamenilor din jurul nostru (familie, prieteni, adunare).

Fireşte, Domnul Isus vrea să ne conducă pe fiecare în parte. Un răspuns care este corect pentru unul, poate fi pentru altul greşit. El ne conduce pas cu pas. Dacă întregul drum al vieţii noastre ne-ar fi arătat ca pe o hartă, atunci la ce ne-ar mai folosi un conducător? Domnul vrea să fie Conducătorul nostru personal. Dar depinde de noi să acceptăm această conducere şi să o trăim într-adevăr!

Ce ne poate împiedica să recunoaştem voia lui Dumnezeu

Câteodată ne vine greu să recunoaştem voia lui Dumnezeu. Acest lucru poate avea motive diferite:

1. Am hotărât deja

Deşi ne mai rugăm încă pentru un lucru, ne-am hotărât deja de mult pentru acel lucru. Vrem să avem un anume lucru, iar acum dorim numai ca acesta să fie confirmat de Dumnezeu. Atunci este greu să recunoaştem voia Sa. Câteodată, El ne dă chiar şi ceea ce vrem neapărat să avem. Dar nu vom fi fericiţi şi vom fi păgubiţi spiritual: "El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molimă printre ei" (Psalm 106:15).

2. Orizont îngust

Câteodată, având în vedere o hotărâre, ne gândim numai la o gamă foarte mărginită de alternative. Încă nu am hotărât deja, dar am luat în consideraţie numai anumite posibilităţi şi I le-am prezentat lui Dumnezeu în rugăciune. De exemplu, în ce priveşte alegerea meseriei, pot intra în discuţie numai anumite meserii, o alegere mică în ce priveşte întreprinderile. Dacă drumul lui Dumnezeu pentru noi se află în afara acestui domeniu hotărât, vom avem greutăţi de a primi claritate.

3. Motive greşite

Dacă în alegerea noastră năzuim după lucruri care ne sunt dăunătoare, este greu să recunoaştem voia lui Dumnezeu. Iacob scrie în acest sens un cuvânt clar: "Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre" (Iacov 4:3 ). În ce priveşte alegerea meseriei poate fi, de exemplu, motivul de a câştiga cât mai repede posibil mulţi bani (1. Timotei 6:9 : "Cei ce vor să se îmbogăţească, ... cad în ispită...") sau de a câştiga prestigiu în faţa oamenilor. Când Lot a trebuit să hotărască cum va decurge mai departe calea sa (Geneza 13:5-15 ), Dumnezeu nu l-a putut conduce, pentru că ochii lui erau îndreptaţi spre lucrurile materiale, spre păşunile grase. După un aparent succes de început, această cale a dus la un sfârşit tragic. Unii şi-au pierdut pe un drum asemănător puterea duhovnicească şi utilitatea pentru Dumnezeu.

4. Speranţe greşite

S-ar putea să avem anumite idei despre ce semne şi puncte de reper ar trebui să ne dea Dumnezeu pentru a ne arăta calea corectă. Speranţe ca la prima deschidere a Bibliei ochii să ne cadă pe cuvântul corect, ca primul care ne întâlneşte să ne dea sfatul corect, că anumite împrejurări sau moduri de comportament ale oamenilor ne arată clar calea, ne conduc deseori în rătăcire. Şi cu interpretarea visurilor ar trebui să fim foarte atenţi. În 1. Samuel 13 găsim o astfel de concluzie greşită cu urmări tragice. Deoarece Samuel nu a venit la timpul hotărât şi poporul a început să se împrăştie, Saul a dedus că el însuşi trebuia să aducă jertfa. Dar acest lucru era contrar voii lui Dumnezeu, voie pe care Saul ar fi trebuit să o cunoască. Urmarea a fost că Saul a devenit nefolositor pentru Dumnezeu. Această întâmplare ne arată o altă piedică de a recunoaşte voia lui Dumnezeu.

5. Nerăbdarea

Probabil nimic nu ne vine mai greu decât de a aştepta vremea lui Dumnezeu. Nicio altă perioadă nu a fost aşa marcată de nerăbdare ca cea de astăzi, când motto-ul multora este: "Vreau totul - şi vreau imediat." Dar nimic nu este mai important pentru cei care vor să afle conducerea lui Dumnezeu decât de a birui această nerăbdare. Dumnezeu spune: "aveţi nevoie de răbdare" (Evrei 10:36 ). Conform acestui verset, aceasta este condiţia pentru a) a face voia lui Dumnezeu şi b) a primi lucrul promis de El. C.H.M. scrie în acest sens: "Probabil, niciun dar nu ne lipseşte aşa de mult ca răbdarea... Firea vrea mereu să lucreze şi astfel împiedică acţiunea harului şi a puterii lui Dumnezeu." Acest lucru se vede clar, de exemplu, în istoria lui Avraam. Dumnezeu a vrut să-i dea lucrul cel mai bun: pe Isaac. Când aşteptarea a devenit prea lungă pentru Avraam, el a luat lucrurile în mână. S-a născut Ismael şi i-a adus lui şi urmaşilor lui numai necaz şi probleme – până în ziua de astăzi.

Ce ne ajută să recunoaştem voia lui Dumnezeu

Aşa cum există piedici care ne îngreunează să recunoaştem voia lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu ne arată şi ajutoare care ne fac posibilă sau ne uşurează această recunoaştere:

1. Să fim în apropierea Domnului

În versetul din Psalmul 32 amintit mai sus, Dumnezeu spune: "te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea". Acest lucru este însă posibil numai dacă rămânem într-adevăr în apropierea Domnului. În relatarea amintită cu Avraam şi Lot, Avraam l-a putut lăsa pe nepotul lui să aleagă, pentru că ochii lui nu erau îndreptaţi ca la Lot spre "ceea ce se vede", ci "spre ceea ce nu se vede" (2. Corinteni 4:18 ). Ochii lui erau îndreptaţi spre Dumnezeu. Aceasta era condiţia pentru care Dumnezeu l-a binecuvântat din plin. Avraam - după experienţe dureroase - a regăsit părtăşia cu Dumnezeul său (Geneza 13:3-4 ). Fericirea acestei părtăşii i-a dat etaloanele pentru hotărârile care trebuiau luate.

2. Să citim Cuvântul lui Dumnezeu

Această părtăşie cu Domnul o putem întreţine, în afară de rugăciune, şi prin faptul că ne luăm destul timp pentru citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Chiar dacă nu recunoaştem imediat un răspuns concret la fiecare întrebare, totuşi acolo găsim principiile lui Dumnezeu după care acţionează El întotdeauna şi după care El ne conduce la fel ca pe credincioşii din timpurile trecute. Dar deseori se poate întâmpla că la citirea Bibliei constatăm deodată că Domnul ne dă într-adevăr un răspuns concret la rugăciunea noastră. Deseori o face printr-un verset pe care l-am citit probabil deja de multe ori fără să reacţionăm la el. Dintr-o dată acest verset devine viu şi ştim că acesta este răspunsul la rugăciunea noastră.

3. Să întreţinem părtăşia cu creştini

Capitolul 12 din 1 Corinteni ne arată clar cât de necesare ne sunt celelalte "mădulare din trupul lui Hristos" şi cât de greşit este când gândim că nu avem nevoie de ele. Astfel poate fi de mare ajutor dacă în situaţii decisive, ca de exemplu alegerea meseriei, discutăm cu alţi creştini duhovniceşti. Vrem însă să subliniem cuvântul "duhovniceşti": trebuie să fie creştini care practică în viaţa lor principiile biblice şi cu care ne putem ruga. Un creştin lumesc ne va împiedica, mai degrabă, prin sfaturile sale de a recunoaşte voia lui Dumnezeu.

4. Să aşteptăm timpul lui Dumnezeu

Cine doreşte să meargă calea lui Dumnezeu, trebuie să fie gata să aştepte vremea lui Dumnezeu. El doreşte să le dea copiilor Săi tot ce au nevoie, dar El le dă la vremea Sa. Acest lucru înseamnă câteodată perioade de aşteptare care nu ne plac. Dar acestea sunt deseori necesare pentru a lucra în noi decizii corecte. Ele cer disciplină de a nu lua repede lucrurile în mână, ci de a lăsa pe Dumnezeu să lucreze. Un exemplu frumos găsim în Geneza 24 . Despre Eliezer se spune acolo: "Omul privea cu mirare şi fără să zică nimic" (versetul 21). De aceasta avem nevoie: "să privim uimiţi" şi să aşteptăm ce hotărâre ia Dumnezeu. (Acest principiu îl putem aplica nu numai cu privire la alegerea meseriei, ci şi la alegerea partenerului. Unele hotărâri greşite, dureroase ar putea fi astfel evitate.) Să nu ne temem niciodată că pierdem ceva în timp ce aşteptăm hotărârea lui Dumnezeu. Ceea ce vrea Dumnezeu să ne dea, acel lucru ni-l va da cu siguranţă. Nu există niciodată pericolul că, fiind în aşteptarea Domnului, să pierdem lucrul cel mai bun. Din contră: Numai aşa trăim fericirea şi siguranţa că ceea ce am primit vine într-adevăr de la Domnul.

5. Să lăsăm să hotărască "pacea lui Hristos"

Deseori, în situaţii decisive, nu este uşor de deosebit vocea lui Dumnezeu de propria noastră dorinţă şi de voci străine. Dar există un verset în Cuvântul lui Dumnezeu care ne ajută şi în această privinţă. În Coloseni 3:15 se spune: "Pacea lui Hristos... să stăpânească (să hotărască) în inimile voastre şi fiţi recunoscători." Aceasta este regula de care ne putem ţine. În cazul hotărârilor "pe cont propriu" nu vom avea adevărata pace. Dar dacă urmăm voia lui Dumnezeu, ne va dărui pacea Sa şi o siguranţă deplină. Îndoiala şi neliniştea sunt avertizări că ne aflăm pe punctul de a lua o hotărâre greşită. "Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările" (Proverbe 3:6 ).

sursa: https://comori.org/