"Cum poate un Dumnezeu iubitor să trimită oameni în iad?"

Categorie: Invataturi biblice
 

Dumnezeu este dragoste, deci cum poate El să permit ca cineva să sufere veșnic?

7 minute · David Risa

Nu este nicio îndoială că iadul există. Isus îl menționează de câteva ori în Evanghelie. (Matei 23:33, Luca 12:5, Matei 16:18 sunt câteva mențiuni) Dar poate fi greu de conceput cum un Dumnezeu iubitor și milos poate trimite oamenii într-un loc descris ca fiind „cuptorul aprins” (Matei 13:50)

Ultima instanță

În sistemul juridic, puscăria este deseori denumită ca fiind ultima instanță. Asta este datorită impactului alarmant de negativ pe care îl are asupra tuturor aspectelor din viața unei persoane. De regulă, cu cât mai mult timp petrece un inculpat alături de alți criminali, cu atât mai puține sunt șansele ca el să fie vreodată reabilitat.

Uneori, este singura opțiune; ultima instanță. În afară de faptul că este o pedeapsă, în anumite cazuri, este singura modalitate de a se asigura că aceștia nu săvârșesc și alte infracțiuni. În plus, perspectiva de viață în spatele gratiilor este singurul lucru care îi oprește pe unii oameni din societate de la a comite crimă.

Un Dumnezeu milos și îndelung răbdător

Când vine vorba de condamnarea oamenilor către iad, Scriptura o descrie ca fiind ultima instanță a lui Dumnezeu. „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” 2 Petru 3:9.

Dumnezeu nu dorește să arunce pe nimeni în iad. El iubește cu ardoare pe fiecare care L-a așezat pe pământ. El le dă oamenilor așa de multe șanse să se pocăiască și să primească iertare. Dumnezeu se apropie de oameni în nenumărate moduri diferite, determinându-i să se împace cu El. El a trimis chiar pe singurul Lui Fiu pe pământ pentru a ne arăta calea, toate acestea pentru ca noi să putem avea toate posibilitățile posibile de a fi salvați. (Ioan 3:16)

Dumnezeu nu dorește să arunce pe nimeni în iad. El iubește cu ardoare pe fiecare individ creat de El, de pe pământ.

În zilele lui Noe „nenorocrea omului era mare, și toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” și totuși Dumnezeu L-a cruțat pe Noe, și de fapt viitorul întregii omenirii, după ce a condamnat la moarte fiecare făptură vie. (Geneza 6) Acesta este un exemplu viu al milei și îndelungii Sale răbdări.

Dumnezeu este exact același astăzi. Dezgustul și ura Lui pentru păcat și pentru stricăciunea pe care acesta o cauzează nu s-a diminuat cu trecerea timpului. La fel, nu s-a diminuat nici dorința lui sinceră ca toți să vină la pocăință. Totuși, El se oprește nevoit din a forța pe cineva să se pocăiască. Dragostea și respectul pe care le are El pentru voia noastră liberă, îl oprește din a face astfel. Fiecare trebuie să ia decizia de unul singur; să Îi slujească lui Dumnezeu în loc să slujească păcatului.
Totul începe cu acest: „temeți-vă de El!” Frica lui Iosif de a păcătui împotriva lui Dumnezeu a făcut ca el să vadă păcatul în felul în care vede Dumnezeu și l-au făcut să spună: „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” Geneza 39:9.

Crezi că este o pedeapsă prea aspră; că un Dumnezeu care ar condamna pe cineva la iad este prea aspru și ar fi imposibil să fie iubitor? Atunci tu nu vezi păcatul așa de rău cum este el de fapt. Dumnezeu nu poate permite ca ceva necurat să intre în împărăția Lui, ca nu cumva să corupă ceea ce este sfânt și curat. Dacă păcatul ar primi acces în cer, blestemul sub care zace pământul ar veni împreună cu acesta, și Dumnezeu nu va permite ca aceasta să se întâmple. Legile Sale veșnice, neschimbabile stau tari de nezguduit, și El nu face excepții.

Nu vă înșelați – iadul nu este un loc în care oamenii sunt pur-și-simplu „trimiși”. La fel cum este o cale care duce spre cer, la fel este și o cale care duce spre iad – și aceasta este puternic semnalizată. Este o cale pe care cineva alege să o ia, o direcție spre care s-au îndreptat și un curs pe care l-au pus, cu mult înainte să fi ajuns acolo. Când cineva alege să trăiască în contradicție cu legile lui Dumnezeu, respingând îndemnurile Lui la pocăință, ei înșiși își aleg care va fi rezultatul vieții lor.

Dumnezeu, Judecătorul drept

„…înaintea Domnului! Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele, după credincioşia Lui.” Psalm 96:13.

Chiar și oamenii care nu au auzit niciodată de Dumnezeu vor fi judecați de El într-o zi. Acești oameni vor fi judecați după conștiința lor, simțul lor intuitiv despre corect și greșit pe care fiecare persoană îl are, și cum au trăit în conformitate cu aceasta.

Dumnezeu este atât de drept încât absolut nimeni nu va putea sta înaintea Lui în acea zi și să spună că ceva nu a fost drept.

Dumnezeu este drept și nimeni nu va fi aruncat în iad pentru că a făcut ceva care nu a înțeles că este greșit. Totuși, oricine acționează împotriva cugetului lor va da într-o zi socoteală pentru asta. (Romani 2:12-16) Dumnezeu este atât de drept încât absolut nimeni nu va putea sta înaintea Lui în acea zi și să spună că ceva nu a fost drept.

A da socoteală pentru viața ta

Intenția nu este ca puterea motrice din spatele fiecărei decizii să fie frica de iad și de condamnarea veșnică. Ci mai degrabă îndelunga răbdare, mila și dragostea lui Dumnezeu pentru noi ar trebui să ne inspire să Îl iubim și noi pe El. Atât de mult încât ne este frică să păcătuim împotriva Lui. Oprește-te și întreabă-te singur, „Pe ce cale sunt eu? Ce fel de gânduri ancorează în inima mea și la ce vor duce ele dacă eu nu iau control asupra lor?”

Vei avea o veșnicie să meditezi rezultatul alegerilor pe care le faci acum, deci nu ocoli adevărul despre implicațiile păcătuirii împotriva lui Dumnezeu. Când timpul tău pe pământ se va sfârși, tuturor li se va cere socoteală în fața Judecătorului drept. În ziua aceea, tu vei sta acolo, nu împreună cu prietenii, familia sau colegii, ci singur – doar tu și Dumnezeu. Nu nu vei mai avea nici timp, nici posibilitatea de a merge înapoi și a îndrepta lucrurile. Astăzi, tu le ai pe amândouă.

Îndelunga răbdare, mila și dragostea lui Dumnezeu pentru noi ar trebui să ne inspire să Îl iubim și noi pe El.

Acesta este momentul de a a începe pe calea cea corectă, una cu nimic din ușurătatea și neliniștea care vine dintr-o viață care nu este gata pentru revizuire. Toți cei care aleg să asculte legile binecuvântate ale lui Dumnezeu experimentează cât este El de bun! Ei trăiesc vieți incredibil de bogate, pline de pace și de fericire. Oriunde merg acești oameni, ei împărtășesc bucurie și răsărit de soare – indiferent de starea financiară, a sănătății sau alte circumstanțe personale. Prin a trăi în armonie cu poruncile lui Dumnezeu, ei, de fapt, aduc un gust din cer împrejurimilor lor. Aceasta este intenția lui Dumnezeu cu viețile noastre.

sursa: https://crestinismactiv.ro/