Creştinul în probleme şi necazuri. Max Billeter

Categorie: Invataturi biblice
 

Matei 14:22-33

Nici creştinii adevăraţi nu sunt scutiţi de probleme şi necazuri. Această realitate îi sperie pe mulţi şi îi face nesiguri şi deznădăjduiţi. Experienţele ucenicilor cu Domnul Isus în necazul lor pe lacul Ghenezaret ne pot ajuta să înţelegem intenţiile Sale cu noi în problemele vieţii.

Începutul căii (versetul 22)

Când calea vieţii noastre devine dificilă, ne întrebăm: De ce a venit acest necaz?

Câteodată, Dumnezeu trebuie să ne arate că am lucrat contra indicaţiilor clare ale Cuvântului Său. O recunoaştere sinceră înaintea lui Dumnezeu, şi dacă este necesar şi în faţa oamenilor, ne va linişti din nou şi vom găsi har pentru a suporta consecinţele căii noastre proprii.

Deseori ne îndoim cu privire la corectitudinea căii noastre. Atunci să ne întrebăm: Am fost aproape de Domnul, am fost temători de Dumnezeu când am ales această cale? L-am întrebat cu sinceritate care este voia Sa? Dar câteodată am primit şi noi ca ucenicii o poruncă clară din partea Domnului. El ne-a obligat: El a trebuit să învingă o anumită împotrivire la noi. El a indicat corabia: El ne arată calea şi mijloacele pe care trebuie să le folosim. El vorbeşte despre celălalt mal: El ne arată şi scopul şi ţinta.

Rugăciunea Domnului (versetul 23)

Acest verset ne arată că Dumnezeu este întotdeauna pentru noi. Domnul Isus mijloceşte pentru noi. El a murit: El a suferit pe pământ. De aceea înţelege necazurile noastre. El a înviat: El Şi-a încheiat victorios calea. Aceasta ne dă şi nouă putere să mergem până la ţintă. Fără să-L rugăm, El Se gândeşte la noi şi mijloceşte pentru noi în zile bune şi rele. Da, El este marele Preot îndurător şi credincios.

Totuşi avem parte de necaz (versetul 24)

Deodată se ridică valuri în viaţa noastră. Împrejurările zilnice devin dificile şi obositoare. Apar evenimente neaşteptate în familie, la serviciu sau în viaţa comună a credincioşilor. Terenul de sub picioarele noastre se mişcă. Este vântul, puterea celui rău, care suflă contra oricărui creştin ascultător. Suntem scuturaţi. Teama şi groaza ne cuprind.

În necaz vine Domnul la noi (versetele 25-27)

Tocmai în situaţiile dificile ale vieţii simţim în mod deosebit apropierea Domnului nostru. Acest lucru l-a experimentat şi Pavel în închisoarea din Ierusalim. Domnul a stat lângă el şi l-a îmbărbătat (Fapte 23:11 ). Domnul S-a prezentat ucenicilor ca „Eu sunt“. El este Cel veşnic, Cel neschimbat. El are toată puterea. Ce mângâiere găsim în cuvintele Mântuitorului nostru: „Îndrăzniţi; ...nu vă temeţi!“

Rugăciunea lui Petru (versetele 28, 29)

Rugăciunea lui Petru ne poate sluji de exemplu. Mai întâi ne rugăm astfel: Doamne, ia valurile! Dorim ca El să schimbe împrejurările. Dar El deseori nu ascultă astfel de rugăciuni sau nu imediat. Poate ar fi mai bine să ne rugăm astfel: Doamne, permite să mergem pe ape! Aceasta este o rugăciune pentru ajutor, ca să nu ne scufundăm în acele împrejurări.

Dar Petru a făcut şi mai bine. El a spus Domnului: „Porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!“ El îşi dorea să fie adus prin greutăţi mai aproape de Domnul. O astfel de rugăciune este ascultată imediat. Ceea ce îi spune Domnul Isus lui Petru are valabilitate şi pentru noi: „Vino!“, adică: Vino aproape de Mine!

Aici se vede clar ce mişcă inima plină de dragoste a Domnului nostru, când ne trimite greutăţi. El doreşte să ne atragă mai aproape de Sine. El ne-a răscumpărat atât de scump, cu preţul propriului Său sânge!

Ochii lui Petru (versetul 30)

Vântul puternic sufla încă. Petru a privit din nou la vânt, iar teama a apărut din nou şi a început să se scufunde. Nu se repetă această istorie deseori în viaţa noastră? Într-o zi ne încredem în Dumnezeu şi înaintăm. În următoarea zi privim din nou la împrejurări şi ne scufundăm. Dar atunci putem striga la Domnul ca Petru: „Doamne, scapă-mă!“

Isus întinde mâna (versetul 31)

Ne gândim adesea: numai când credem şi ne încredem în Domnul, El ne ajută. Dar aici vedem un ucenic puţin credincios şi care s-a îndoit, pe care El totuşi îl ajută. Aşa lucrează harul Său şi îndurarea Sa. Şi noi le putem afla zilnic.

Vântul se linişteşte (versetul 32)

Dumnezeu nu încearcă peste măsură (1. Corinteni 10:13 ). El a măsurat exact durata încercării noastre. La timpul Său, El va dirija corabia vieţii noastre în ape liniştite. Împrejurările noastre şi timpul nostru sunt în mâna Sa!

El este Fiul lui Dumnezeu (versetul 33)

Din Biblie ştim că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu. La această cunoştinţă ajungem şi prin împrejurările vieţii. La sfârşitul unei perioade de încercare putem să-i mulţumim pentru acţiunea Sa pentru noi. Sus ne vom arunca în faţa Lui şi vom mărturisi cu privire la toate căile Sale: Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!

sursa: https://comori.org/