"Comuniunea cu sângele şi trupul lui Hristos"

Categorie: Invataturi biblice
 

Întrebare:

Întrebarea mea este din 1. Corinteni 10:16 . În timp ce anumiţi comentatori vorbesc despre comuniunea cu sângele lui Hristos, un altul gândeşte că expresia „comuniunea cu sângele lui Hristos” în mod clar nu înseamnă că avem comuniune cu sângele lui Hristos, chiar dacă se poate traduce astfel. Accentul este pus pe faptul că este vorba de comuniunea cu Hristos pe baza sângelui.

Această explicaţie mi-ar părea cât se poate de clară; dar am totuşi dificultăţi să găsesc o explicaţie corespunzătoare pentru partea analogă din versetul 16b: ce poate însemna o comuniune pe baza trupului fizic al lui Hristos, de care este într-adevăr vorba în versetul 16? Ce înseamnă pe de altă parte a avea comuniune cu sângele fizic şi cu trupul fizic al lui Hristos? Găsesc aceasta foarte abstract.

Răspuns:

Cele două expresii „comuniunea cu sângele lui Hristos” şi „comuniunea cu trupul lui Hristos” sunt o traducere literară a textului grec, şi ele pot efectiv să fie interpretate în cele două sensuri indicate mai sus. Coerenţa textului şi a gândului sunt absolut hotărâtoare pentru a cunoaşte sensul atribuit acestor expresii, conform intenţiei Duhului Sfânt. Este evident că ele nu pot avea ambele cele două semnificaţii considerate.

Ceea ce ajută la înţelegerea corectă a acestui pasaj, este faptul că cele două expresii merg evident împreună. Cu greu se poate interpreta una într-un sens, şi cealaltă în cu totul alt sens. Reiese clar din context că cele două noţiuni, atât „sângele”, cât şi „trupul” se referă la moartea Domnului; Aceasta nu este valabil doar pentru „sânge”, fiindcă în 1. Corinteni 11:24 Domnul spune de asemenea cu privire la trupul Său: „care este frânt pentru voi”, adică El explică faptul că Îşi va da trupul pentru ei în moarte. În Luca 22 , El spune de asemenea: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi” (Luca 22:19 ). Se exprimă în chip asemănător cu privire la sângele Său: „... care se varsă pentru voi” (Luca 22:20 ).

Astfel, prin faptul de a bea paharul şi a mânca pâinea, exprimăm o comuniune cu un Hristos mort – o comuniune care, pentru noi, înseamnă viaţa. În acest fel, „vestim moartea Domnului, până vine El” (1. Corinteni 11:26 ). Prin participarea exterioară, ne facem una în interiorul nostru cu moartea lui Hristos – recunoaştem că a murit pentru noi.

Mai există un alt cuvânt al Domnului care aceentuează faptul că aceasta este semnificaţia pasajului din 1. Corinteni 10 . Chiar dacă în Ioan 6 nu este vorba de identificarea [lit.: a se face una] în principiu a credinciosului, în timpul convertirii sale, cu moartea Domnului, Domnul spune totuşi de asemenea în acest pasaj: „Cine mănâncă deci carnea Mea şi bea sângele Meu are viaţă eternă” (Ioan 6:54 ). Este un mod paralel de exprimare, asemănător celui din 1. Corinteni 10 : a mânca şi a bea sunt regrupate pentru a exprima unul şi acelaşi lucru.

În sfârşit, să remarcăm că gândul comuniunii Adunării într-un singur trup nu este prezent decât începând cu versetul 17 din 1. Corinteni 10 . Nu trebuie să fie introdus deja începând cu versetul 16.

sursa: https://comori.org/