Cingătoarea adevărului E. A. Bremicker

Categorie: Invataturi biblice
 

Centura sau cingătoarea (în latină: cingulum) era pentru legionarul roman o apărătoare a coapselor şi a mijlocului. Era o centură din piele, pe care erau aplicate plăci mici de metal. De această centură, în faţă, era prins un şorţ din 4 sau 8 fâşii de piele cu ornamentaţii de metal. Acest şorţ era pe de o parte o apărătoare a abdomenului, iar pe de altă parte, prin zgomotul care îl făcea, înspăimânta duşmanul. Sabia se fixa de această centură.

Coapsele - omul din interior

Coapsele sunt des amintite în Biblie. Comparând versetele între ele, vom constata că prin acestea se exprimă diferite gânduri.

- Fără îndoială, în multe locuri, coapsele vorbesc despre putere. Femeia virtuoasă din Proverbe 31 îşi încingea coapsele cu putere (Proverbe 31:17 ). Despre behemot se spune în mod expres că puterea sa este în coapse (Iov 40:16 ). Când Roboam a devenit împărat, tinerii care au crescut împreună cu el, l-au sfătuit să înfricoşeze poporul spunându-i: „Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu“ (1. Împăraţi 12:10 ). Coapsele chipului de aramă pe care l-a văzut Nebucadneţar în visul său, indică spre putere. Prin profetul Naum, Dumnezeu a spus: „ ...Păzeşte cetatea întărită! Ia seama la drum! Încinge-ţi coapsele! Întăreşte-ţi mult puterea“ (Naum 2:1 ). Deci, această cingătoare peste coapse înseamnă că fără adevărul din interiorul nostru nu avem o putere controlată. Exemplul lui Samson ne arată ce înseamnă a nu avea puterea unită cu adevărul.

- În alte locuri din Scriptură, coapsele vorbesc despre fertilitatea omului. Lui Iacov i s-a spus, că din coapsele sale vor ieşi împăraţi (Geneza 35:11 ). Despre urmaşii săi, se spune mai târziu, că au ieşit 70 de suflete din coapsele lui Iacov (Exod 1:5 ). Despre Solomon se spune că este un urmaş ieşit din coapsele lui David (1. Împăraţi 8:19 ). În acest context, centura peste coapse înseamnă că părăsirea adevărului în viaţa practică ne ia posibilitatea de a aduce roadă spirituală pentru Domnul.

- Coapsele sunt aduse în legătură şi cu gândirea creştinilor. Despre acest adevăr vorbeşte apostolul Petru: „De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre“ (1. Petru 1:13 ). Dacă în context nu este menţionat că este vorba despre încingerea unui soldat, totuşi indicaţia este importantă. Petru foloseşte pentru cuvântul „minte“ alt cuvânt decât Pavel în Filipeni 2 , unde suntem chemaţi să avem „gândul“ care era în Hristos. La Petru, cuvântul „minte“ ne duce cu gândul mai mult la capacitatea noastră de gândire, la inteligenţă, raţiune. Este vorba despre totalitatea gândurilor interioare, care se nasc în mintea omului. Soldatul nu trebuie să fie numai puternic, ci şi inteligent. Puterea şi chibzuinţa trebuie să meargă împreună. În acest context este interesant să observăm că Dumnezeu a spus lui Iov de două ori: „Încinge-ţi acum coapsele ca un bărbat; şi Eu te voi întreba şi tu Mă vei învăţa“ (Iov 38:3 ; 40:7 ). Aici, încingerea coapselor este pusă în legătură cu capacitatea de a primi învăţăturile lui Dumnezeu. Numai în acest mod putem fi victorioşi în luptă.

Din textele amintite rezultă cu claritate că nu este o încingere a unei mantale pentru a merge în slujbă, ci este vorba despre centura unui soldat. Textul din Efeseni 6 cuprinde gândul general; de aceea ar fi bine să punem coapsele în legătură cu starea lăuntrică a credinciosului. Dacă ne gândim la putere, la fertilitate sau la minte, toate acestea au de-a face cu omul din interior. În Vechiul Testament citim deseori că se punea un sac peste coapse (Geneza 37:34 ; 1. Împăraţi 20:31 ). Aceste texte ne fac să gândim la omul din interior. Astfel se exprima tristeţea interioară.

Adevărul lăuntric

Cingătoarea adevărului în jurul coapselor noastre înseamnă deci că interiorul nostru este impregnat de adevăr şi ţinut în adevăr. Epistola către Efeseni vorbeşte de mai multe ori despre adevăr. În capitolul 1:13 se vorbeşte despre cuvântul adevărului, pe care l-am auzit. În capitolul 4:15 suntem îndemnaţi să ţinem adevărul în dragoste. În capitolul 4:21 se aminteşte de „adevărul în Isus“. În capitolul 4:25 ni se spune să vorbim adevărul între noi, iar în capitolul 5:9 citim că „rodul luminii este în orice bunătate şi dreptate şi adevăr“. Comparând aceste texte, trebuie să diferenţiem ceea ce ne spune fiecare în parte.

Unele texte (ca de exemplu Efeseni 1:13 ) ne vorbesc foarte clar despre adevăr în sensul obiectiv. Adevărul este tocmai ceea ce este adevărat cu privire la Dumnezeu şi la ceea ce ne-a revelat despre El. Adevărul ne arată cu claritate cum vede Dumnezeu lucrurile. În acest sens, Domnul Isus spune despre Sine că este adevărul (Ioan 14:6 ). Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul (Ioan 17:17 ) şi Duhul este „Duhul adevărului“ (Ioan 15:26 ; 16:13 ). Dacă dorim să învăţăm ceva despre Dumnezeu, atunci trebuie să privim la Domnul Isus, să citim Cuvântul şi să ne lăsăm călăuziţi de Duhul Sfânt în tot adevărul. Astfel, învăţăm ceva despre Dumnezeu, despre gândurile şi sfaturile Sale, centrul tuturor acestora fiind Domnul Isus.

Dacă lucrurile stau aşa, atunci vom vedea şi rezultate. În viaţa practică vom arăta ceea ce de fapt suntem în faţa lui Dumnezeu. Omul nou, despre care citim în capitolul 4:24, este creat după Dumnezeu în dreptate şi în sfinţenia adevărului. Acest lucru ne călăuzeşte de fapt la a doua însemnătate a cuvântului „adevăr“. Este vorba despre adevărul lăuntric, care este îmbrăcat cu omul cel nou. În capitolul 4:15 suntem îndemnaţi să ţinem „adevărul în dragoste“, să fim cu o dragoste adevărată.

A cunoaşte adevărul şi a fi făcuţi liberi prin adevăr este un lucru mare. Dar Dumnezeu doreşte mai mult. El nu doreşte ca adevărul să fie numai un bagaj de cunoştinţe intelectuale pe care îl purtăm cu noi, ci să fie cingătoarea noastră în luptă. Să fim caracterizaţi prin adevăr; aceasta se va vedea în adevărul practic. Accentul în acest context nu este pus pe savurarea adevărului, ci pe punerea în practică a adevărului. Dacă interiorul nostru - gândurile şi sentimentele - este impregnat, îmbibat cu adevărul, atunci adevărul va acţiona mai întâi asupra persoanei noastre şi vom judeca totul după adevăr.

Adevărul practic

Există această tendinţă ca în exterior să ne prezentăm mai „buni“ decât suntem în interiorul nostru. Dar lui Dumnezeu Îi „place adevărul în omul dinăuntru“ (Psalm 51:6). Pe fraţi îi putem înşela. Dar Dumnezeu vede lucrurile în profunzimea lor. O faţadă frumoasă, o prezentare remarcabilă poate să impresioneze pe oameni, dar nu pe Dumnezeu. Într-o astfel de stare nu vom rezista împotriva atacurilor diavolului. Desigur, diavolul nu are o pricepere desăvârşită şi nu poate judeca toate sentimentele noastre şi gândurile inimii, dar el ne pătrunde cu privirea mult mai repede decât putem noi să ne gândim. Atunci vine cu viclenia sa şi, până să ne dăm seama, am căzut în capcana lui.

În descrierea metaforică vedem această cingătoare exterioară, ca-re se referă la adevărul lăuntric, la integritate şi sinceritate. Recunoaş-tem cât de practică este armura. Cum ne comportăm între noi? Cu fraţii de credinţă? Cu partenerul de viaţă? Cu copiii noştri? Cu părinţii noştri? Cu prietenii? Dar chiar şi cu cei din lume, care ne înconjoară? Suntem cinstiţi? Suntem sinceri?

Adevărul stă în contradicţie cu minciuna. Dar a avea adevărul în interiorul nostru merge mai departe decât a nu minţi. Adevăr înseamnă transparenţă şi sinceritate. Fiecare care ne cunoaşte, ştie ce să aştepte de la noi. Când înşelăm aşteptările altora prin cuvinte sau fapte, atunci afirmăm ceea ce nu avem. Prin cuvinte - fără să spunem o minciună - putem să facem ca ceva, care nu corespunde realităţii, să apară în altă lumină. În Psalmul 50:19 citim: „ ...îţi dai gura la rău şi limba ta urzeşte vicleşug.“ Este foarte actuală întrebarea: cât de sinceri suntem noi cu cei din jurul nostru?

Exemplul desăvârşit

Exemplul desăvârşit este Domnul Isus. În gura Lui nu s-a găsit viclenie (1. Petru 2:22 ). Când a fost întrebat de către iudei: „Tu cine eşti?“, a dat un răspuns foarte concis: „Întocmai ceea ce vă şi spun“ (Ioan 8:25 ). Acest lucru înseamnă: cuvintele Domnului Isus Îl prezentau ca ceea ce şi era: adevărul. Domnul Isus a trăit în aşa fel, încât ne-a dat un exemplu despre încingerea cu adevărul. La El era o concordanţă a caracterului exterior cu cel interior. De aceea Pavel a scris efesenilor: „Dar voi nu L-aţi cunoscut astfel pe Hristos, dacă, în adevăr, L-aţi auzit şi aţi fost învăţaţi în El, după cum este adevăr în Isus“ (Efeseni 4:20-21 ).

sursa: https://comori.org/