text Invataturi biblice

"Cine lucrează lucrările?"

Categorie: Invataturi biblice
 

 

Întrebare:

În Ioan 9:4 , Domnul spune: „Eu trebuie să lucrez lucrările Celui care M-a trimis cât timp este zi”. Multe alte traduceri ale Bibliei redau aceste cuvinte prin „Noi trebuie să lucrăm lucrările...”. Întrebarea mea este: Care este corect, singularul sau pluralul? Dacă este pluralul, cine este desemnat prin pronumele „noi”? Se uneşte Domnul cu ucenicii în slujirea Sa? Am auzit recent acest gând.

Răspuns:

Prima chestiune este de a şti ce manuscris grec au urmat traducătorii. Efectiv, unele manuscrise vechi, şi nu cele mai neînsemnate, folosesc aici pluralul: „Noi trebuie să lucrăm lucrările”. Unele dintre ele chiar au pus la plural propoziţia subordonată care urmează imediat după aceea: „Celui care ne-a trimis”. Este adevărat că această manieră de a citi nu este urmărită de aproape niciun traducător. În fapt, dovezile interne, adică cele bazate pe context, se împotrivesc lui „noi” la începutul versetului [„Eu|Noi trebuie să lucrăm lucrările”].

Aceasta ne aduce la a doua întrebare. Să admitem că „noi” era în original; ar fi imposibil să aplicăm aceasta Domnului Isus şi ucenicilor Săi. Ar trebui mai degrabă să înţelegem că este vorba de un „noi” divin, ca de exemplu în capitolul 3: „Noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut” (Ioan 3:11 ). Numai o Persoană divină poate vorbi astfel – Fiul Omului care este în cer (Ioan 3:13 ). Familiar tainelor cerului, coborâse din cer pentru a mărturisi despre adevăr. Şi deşi vorbea cu Nicodim pe pământ, El era în acelaşi timp şi în cer.

Mi-ar plăcea să arăt cu acest prilej un principiu important adeseori pierdut din vedere: cât timp lucrarea răscumpărării nu era împlinită, Domnul Isus, în sfinţenia şi demnitatea Lui, nu putea să Se asocieze sau nu Se putea uni cu oamenii, nici chiar cu cei care credeau deja în El. Declaraţia Lui din Ioan 12 confirmă aceasta fără ambiguitate: „Adevărat, adevărat vă spun: dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod” (Ioan 12:24 ). Fără moartea Lui ispăşitoare, niciun om nu ar fi mântuit, El ar fi rămas singur. De aceea era imposibil ca „noi” să însemne El şi ucenicii Lui.

Acum că Domnul a împlinit lucrarea de răscumpărare şi S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, ca urmare a acestui lucru S-a legat de ai Săi într-un singur Trup. El este capul glorificat în cer, şi cei care cred în El sunt mădularele pe pământ (1. Corinteni 12:13 ; Efeseni 2:15,16 ; 4:4 ; Coloseni 1:18 ). Adevăr binecuvântat, minunat, unitate de nedespărţit! Totuşi Dumnezeu este şi rămâne infinit mai mare decât noi, chiar cu tot ce a făcut pentru noi şi ne-a oferit prin harul Lui.

De aceea trebuie să ne păzim de toate expresiile care merg în sensul de a ne plasa pe aceeaşi treaptă cu El. Când Domnul Isus a înviat dintre morţi şi a încredinţat Mariei din Magdala un mesaj pentru „fraţii Lui”, cum S-a exprimat El? A spus El: „Mă sui la Tatăl nostru şi la Dumnezeul nostru?” Nu, a spus: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20:17 ). Deşi prin harul Lui infinit, Tatăl Lui este şi Tatăl nostru, şi Dumnezeul Lui este şi Dumnezeul nostru, Domnul evită să folosească expresia pe scurt globalizantă: „Dumnezeul nostru (pe care Îl avem în comun) şi Tatăl nostru (pe care Îl avem în comun)”.

Dacă revenim acum la lucrarea pe care o făcea Domnul, suntem frapaţi de faptul că în Evanghelia după Ioan, vorbeşte despre lucrarea Sa în relaţie cu cea a Tatălui: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să sfârşesc lucrarea Lui” (Ioan 4:34 ). „Tatăl Meu până acum lucrează, şi Eu lucrez” (Ioan 5:17 ). „Fiul nu poate face nimic de la Sine Însuşi, decât ceea ce-L vede pe Tatăl făcând; pentru că orice face El, acestea le face şi Fiul la fel” (Ioan 5:19 ). „Lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le împlinesc, lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis” (Ioan 5:36 ).

Înţelegem bine că ucenicii nu aveau nici o parte la aceste lucrări. Fiul este Cel care face lucrările Tatălui. De aceea „Eutrebuie să lucrez lucrările Celui care M-a trimis, cât timp este zi” (Ioan 9:4 ).

 

sursa: https://comori.org/
 

Cele mai recente resurse creștine scrise

Devenind femeia după voia lui Dumnezeu
Există cărți care nu doar se citesc, ci se trăiesc – lucrări care te însoțesc pas cu pas în creșterea ta spirituală și personală. „Devenind femeia după voia lui Dumnezeu – un ghid de studiu de 90 de z... Citeste mai mult >>
Înainte de logodnă - 101 întrebări pentru o relație trainică și un viitor binecuvântat
Există decizii care schimbă cursul vieții pentru totdeauna. Logodna este una dintre ele. De aceea, înainte de a rosti un „da” care deschide drumul spre căsătorie, este esențial să existe claritate, ma... Citeste mai mult >>
Biblia mea de răzuit
Există momente în care dorim să-i apropiem pe copii de Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod natural, plin de bucurie și curiozitate. „Biblia mea de răzuit” este tocmai un astfel de instrument – o carte i... Citeste mai mult >>
Iubire fără scenariu – o poveste despre a doua șansă, credință și planul neașteptat al lui Dumnezeu
Există povești care par desprinse dintr-un film romantic, dar care ajung să spună ceva mult mai profund despre inimă, iertare și planul lui Dumnezeu. Cărți care încep cu o poveste de dragoste și se tr... Citeste mai mult >>
Călătoria - Seria Moștenirea Râului Străvechi - vol. 3 - roman creștin
Există povești care nu doar se citesc, ci se trăiesc. Cărți care nu se închid odată cu ultima pagină, pentru că ele continuă în inimă. Un astfel de roman este „Călătoria – Seria Moștenirea Râului Stră... Citeste mai mult >>
„Ce îți promit”, roman istoric creștin plin de speranță și har
Uneori, cele mai frumoase povești nu sunt doar despre iubire, ci despre credința care rezistă în mijlocul furtunii. Despre promisiuni care trec peste generații, și despre inimile care se agață de năde... Citeste mai mult >>
„Ce am lăsat pentru tine”, roman istoric creștin care atinge sufletul
Există cărți care nu se citesc doar cu ochii, ci mai ales cu inima. Unele povești se strecoară adânc în suflet și lasă o amprentă care nu se șterge ușor. Așa este și romanul „Ce am lăsat pentru tine”,... Citeste mai mult >>
Jurnal creștin, o călătorie a inimii alături de Dumnezeu
 Trăim într-o lume grăbită, în care liniștea pare tot mai greu de găsit. Totuși, există momente în care inima noastră tânjește după un loc sigur, un colț unde putem să ne așternem gândurile, rugă... Citeste mai mult >>
Biblia pentru copii din 1992, o carte care a crescut generații de credincioși
Există cărți care nu îmbătrânesc niciodată. Păstrate cu grijă pe rafturi, răsfoite cu emoție și dăruite din generație în generație, ele continuă să lumineze sufletele celor care le ating. Așa este și... Citeste mai mult >>
Biblia albastră pentru copii – prima carte de credință
 Există daruri care nu se măsoară în lucruri, ci în lumină. Pentru un copil, Biblia albastră pentru copii nu este doar o carte frumos ilustrată, este o poartă spre iubirea lui Dumnezeu, o chemare... Citeste mai mult >>