text Invataturi biblice

"Cine lucrează lucrările?"

Categorie: Invataturi biblice
 

 

Întrebare:

În Ioan 9:4 , Domnul spune: „Eu trebuie să lucrez lucrările Celui care M-a trimis cât timp este zi”. Multe alte traduceri ale Bibliei redau aceste cuvinte prin „Noi trebuie să lucrăm lucrările...”. Întrebarea mea este: Care este corect, singularul sau pluralul? Dacă este pluralul, cine este desemnat prin pronumele „noi”? Se uneşte Domnul cu ucenicii în slujirea Sa? Am auzit recent acest gând.

Răspuns:

Prima chestiune este de a şti ce manuscris grec au urmat traducătorii. Efectiv, unele manuscrise vechi, şi nu cele mai neînsemnate, folosesc aici pluralul: „Noi trebuie să lucrăm lucrările”. Unele dintre ele chiar au pus la plural propoziţia subordonată care urmează imediat după aceea: „Celui care ne-a trimis”. Este adevărat că această manieră de a citi nu este urmărită de aproape niciun traducător. În fapt, dovezile interne, adică cele bazate pe context, se împotrivesc lui „noi” la începutul versetului [„Eu|Noi trebuie să lucrăm lucrările”].

Aceasta ne aduce la a doua întrebare. Să admitem că „noi” era în original; ar fi imposibil să aplicăm aceasta Domnului Isus şi ucenicilor Săi. Ar trebui mai degrabă să înţelegem că este vorba de un „noi” divin, ca de exemplu în capitolul 3: „Noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut” (Ioan 3:11 ). Numai o Persoană divină poate vorbi astfel – Fiul Omului care este în cer (Ioan 3:13 ). Familiar tainelor cerului, coborâse din cer pentru a mărturisi despre adevăr. Şi deşi vorbea cu Nicodim pe pământ, El era în acelaşi timp şi în cer.

Mi-ar plăcea să arăt cu acest prilej un principiu important adeseori pierdut din vedere: cât timp lucrarea răscumpărării nu era împlinită, Domnul Isus, în sfinţenia şi demnitatea Lui, nu putea să Se asocieze sau nu Se putea uni cu oamenii, nici chiar cu cei care credeau deja în El. Declaraţia Lui din Ioan 12 confirmă aceasta fără ambiguitate: „Adevărat, adevărat vă spun: dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod” (Ioan 12:24 ). Fără moartea Lui ispăşitoare, niciun om nu ar fi mântuit, El ar fi rămas singur. De aceea era imposibil ca „noi” să însemne El şi ucenicii Lui.

Acum că Domnul a împlinit lucrarea de răscumpărare şi S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, ca urmare a acestui lucru S-a legat de ai Săi într-un singur Trup. El este capul glorificat în cer, şi cei care cred în El sunt mădularele pe pământ (1. Corinteni 12:13 ; Efeseni 2:15,16 ; 4:4 ; Coloseni 1:18 ). Adevăr binecuvântat, minunat, unitate de nedespărţit! Totuşi Dumnezeu este şi rămâne infinit mai mare decât noi, chiar cu tot ce a făcut pentru noi şi ne-a oferit prin harul Lui.

De aceea trebuie să ne păzim de toate expresiile care merg în sensul de a ne plasa pe aceeaşi treaptă cu El. Când Domnul Isus a înviat dintre morţi şi a încredinţat Mariei din Magdala un mesaj pentru „fraţii Lui”, cum S-a exprimat El? A spus El: „Mă sui la Tatăl nostru şi la Dumnezeul nostru?” Nu, a spus: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20:17 ). Deşi prin harul Lui infinit, Tatăl Lui este şi Tatăl nostru, şi Dumnezeul Lui este şi Dumnezeul nostru, Domnul evită să folosească expresia pe scurt globalizantă: „Dumnezeul nostru (pe care Îl avem în comun) şi Tatăl nostru (pe care Îl avem în comun)”.

Dacă revenim acum la lucrarea pe care o făcea Domnul, suntem frapaţi de faptul că în Evanghelia după Ioan, vorbeşte despre lucrarea Sa în relaţie cu cea a Tatălui: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să sfârşesc lucrarea Lui” (Ioan 4:34 ). „Tatăl Meu până acum lucrează, şi Eu lucrez” (Ioan 5:17 ). „Fiul nu poate face nimic de la Sine Însuşi, decât ceea ce-L vede pe Tatăl făcând; pentru că orice face El, acestea le face şi Fiul la fel” (Ioan 5:19 ). „Lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le împlinesc, lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis” (Ioan 5:36 ).

Înţelegem bine că ucenicii nu aveau nici o parte la aceste lucrări. Fiul este Cel care face lucrările Tatălui. De aceea „Eutrebuie să lucrez lucrările Celui care M-a trimis, cât timp este zi” (Ioan 9:4 ).

 

sursa: https://comori.org/
 

Cele mai recente resurse creștine scrise

Călătoria - Seria Moștenirea Râului Străvechi - vol. 3 - roman creștin
Există povești care nu doar se citesc, ci se trăiesc. Cărți care nu se închid odată cu ultima pagină, pentru că ele continuă în inimă. Un astfel de roman este „Călătoria – Seria Moștenirea Râului Stră... Citeste mai mult >>
„Ce îți promit”, roman istoric creștin plin de speranță și har
Uneori, cele mai frumoase povești nu sunt doar despre iubire, ci despre credința care rezistă în mijlocul furtunii. Despre promisiuni care trec peste generații, și despre inimile care se agață de năde... Citeste mai mult >>
„Ce am lăsat pentru tine”, roman istoric creștin care atinge sufletul
Există cărți care nu se citesc doar cu ochii, ci mai ales cu inima. Unele povești se strecoară adânc în suflet și lasă o amprentă care nu se șterge ușor. Așa este și romanul „Ce am lăsat pentru tine”,... Citeste mai mult >>
Jurnal creștin, o călătorie a inimii alături de Dumnezeu
 Trăim într-o lume grăbită, în care liniștea pare tot mai greu de găsit. Totuși, există momente în care inima noastră tânjește după un loc sigur, un colț unde putem să ne așternem gândurile, rugă... Citeste mai mult >>
Biblia pentru copii din 1992, o carte care a crescut generații de credincioși
Există cărți care nu îmbătrânesc niciodată. Păstrate cu grijă pe rafturi, răsfoite cu emoție și dăruite din generație în generație, ele continuă să lumineze sufletele celor care le ating. Așa este și... Citeste mai mult >>
Biblia albastră pentru copii – prima carte de credință
 Există daruri care nu se măsoară în lucruri, ci în lumină. Pentru un copil, Biblia albastră pentru copii nu este doar o carte frumos ilustrată, este o poartă spre iubirea lui Dumnezeu, o chemare... Citeste mai mult >>
Jamie Ogle și cărțile creștine care îți ating inima imediat
Jamie Ogle este unul dintre autorii creștini traduși recent la editura Maranatha, iar cărțile sale reușesc să creeze o punte sinceră între emoție, credință și vindecare. Dacă îți dorești o lectură car... Citeste mai mult >>
Denise Hunter – povești creștine despre iubire și speranță
Într-o lume în care literatura romantică adesea alunecă spre superficial, Denise Hunter reușește să păstreze viu un gen profund și autentic: romanul creștin. Prin povești încărcate de emoție, speranță... Citeste mai mult >>
Cărți creștine care inspiră și transformă vieți
Trăim într-o lume în care ritmul este tot mai alert, iar provocările vieții de zi cu zi pot duce la epuizare, îndoială sau chiar pierderea direcției spirituale. În acest context, cărțile creștine... Citeste mai mult >>
Romane crestine care ating inima
Într-o lume tot mai grăbită, sufletul omului caută sens, pace și speranță. Romanele crestine sunt acele povești care ne amintesc că dragostea, iertarea și credința rămân cele mai puternice forțe ale v... Citeste mai mult >>