Cercetarea în comun a Cuvântului. R. K. Campbell

Categorie: Invataturi biblice
 

La fel ca în celelalte strângeri laolaltă, şi în cazul cercetării în comun a Cuvântului, sunt necesare unele condiţii, pentru a putea avea din această cercetare a Cuvântului, o binecuvântare. Ar putea să existe lucruri care răpesc strângerii laolaltă prospeţimea şi rodnicia şi pot împiedica binecuvântarea. În timp ce, pe de o parte, fiecărui frate care ocupă locul său în mijlocul adunării i se dă libertatea să participe la prezentarea Cuvântului, pe de altă parte, trebuie ţinut cont de faptul că libertate nu înseamnă lipsă de stăpânire. Cercetarea Cuvântului nu este locul unde fiecare îşi poate aduce gândurile sale şi poate vorbi despre orice. Cine participă la prezentarea Cuvântului, trebuie să o facă în supunere faţă de Duhul Sfânt şi spre „zidirea Adunării“ (1. Corinteni 14:12 ). Într-o astfel de strângere laolaltă, părerile proprii şi neobişnuite trebuie clarificate într-o discuţie smerită, liniştită, cu dorinţa sinceră de a învăţa unii de la alţii.

De asemenea este important să ne amintim de îndemnurile lui Iacov: „Nu fiţi mulţi învăţători, fraţii mei“; de multe ori există tendinţa ca un număr mare de fraţi să se considere învăţători destoinici. Rezultatul acestui fapt poate fi că de cele mai multe ori se aud fraţii mai puţin cunoscători. Domnul Însuşi ne dă un exemplu minunat: El a ocupat locul cel mai de jos. Când a fost tânăr, era în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Când împrejurările au pretins, cunoştinţa Sa divină a fost fără îndoială vizibilă, pentru că „se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui“.

Câteodată se întâmplă că cei care ar putea spune ceva pentru zidire, sunt tăcuţi. Pentru aceştia are valabilitate cuvântul: „cel care are cuvântul Meu să spună cuvântul Meu cu credincioşie“ (Ieremia 23:28 ). În strângerea laolaltă ar trebui să domine un duh fericit, smerit, marcat de rugăciune, supus şi dispus să primească cu blândeţe Cuvântul lui Dumnezeu. În loc să privească la uneltele omeneşti, pe care El le poate folosi spre zidire, toţi trebuie să fie conştienţi de depedenţa faţă de Domnul pentru binecuvântare.

Deşi s-ar putea să fie de ajutor să ne abatem de la fragmentul supus cercetării, pentru a adăuga alte texte care se referă sau lărgesc acel subiect, trebuie totuşi să avem grijă ca cele spuse să rămână la textul tratat. Întotdeauna există pericolul să ne abatem de la subiect, dacă participă mai mulţi fraţi. Rezultatul va fi atunci confuzie şi lipsă de binecuvântare. Discuţiile îndelungate asupra unor subiecte care nu prezintă interes pentru toţi, sau asupra unor păreri contrare, ar trebui evitate. Dacă ceva pare prea dificil sau nu se obţine un acord, discuţia ar trebui să fie întreruptă şi să se aştepte lumină. Cei care participă la prezentarea Cuvântului trebuie să se gândească să vorbească în folosul tuturor celor prezenţi şi să se adrese tuturor, şi nu numai către un frate sau către fraţii care au vorbit mai înainte. De aceea trebuie să se vorbească tare şi clar (1. Corinteni 14:9 ). Cele spuse conţin câteva condiţii pentru o cercetare cu folos a Cuvântului. Să dea Domnul să experimentăm tot mai mult binecuvântarea spirituală, care rezultă dintr-o altfel de cercetare a Cuvântului, călăuzită de Duhul!

sursa: https://comori.org/