"Ce putem să învățăm de la aceste femei din Biblie?"

Categorie: Invataturi biblice
 

Cinci femei din Biblie cu o viață care ne poate inspira.

7 minute · Bessie Wong

Aceste femei cu frică de Dumnezeu au trăit în societăți și timpuri total diferite de ale noastre. Dar noi putem învăța surprinzător de multe de la ele.

Lois și Eunice

Stâlpi în templul lui Dumnezeu

Lois și Eunice nu au trăit în vremuri de pace, când femeile erau independente și puteau avea o carieră. Ele erau evreice creștine din primul secol. Ele au trăit sub regimul roman, într-o vreme când și evreii, și creștinii erau persecutați, înrobiți și împrăștiați.

Pavel amintește de ele ca mama și bunica lui Timotei, în epistolele lui și amintește, în mod special, de credința lor sinceră. Asta arată faptul ca Lois a rămas temătoare de Dumnezeu în aceste timpuri dificile și și-a învățat fiica, pe Eunice, să facă la fel. Nu numai că au dovedit sinceritatea în credința lor de-a lungul anilor, dar ele erau exemple vii de evlavie și dreptate pentru Timotei, iar credincioșia lor s-a reflectat mai târziu în viața lui. (2 Timotei 1:5)

Astăzi noi întâlnim situații total diferite față de cele ale lui Lois și Eunice, dar ceea ce contează este cum facem față situațiilor noastre proprii. Facem față îngrijorărilor și presiunilor într-un mod în care cei pe care îi iubim să poată fi martori la o credință de neclintit? Rămânem cu frică de Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi, așa încât cei apropiați nouă să poată să învețe din exemplele noastre din timpul zilei? Dacă facem asta, atunci și noi devenim stâlpi în templul lui Dumnezeu și construim Biserica Lui prin a îi învăța pe ceilalți să facă la fel.

Prorocița Ana

Răspândirea confortului și speranței

Prorocița Ana a fost o femeie care a trăit aproape de Dumnezeu. Ea și-a pierdut soțul când era tânără și și-a dedicat viața numai lui Dumnezeu. Este scris ca la vârsta de 84 de ani, ea L-a întâlnit pe Isus când părinții lui L-au adus la templu, ca și copil, să-L înfățișeze înaintea lui Domnului. Datorită legăturii ei strânse cu Dumnezeu, ea a înțeles imediat că prorociile despre venirea lui Mesia s-au împlinit. Acest lucru, în sine, este extraordinar, pentru că nici chiar cei mai de seamă învățători și preoți ai timpului nu au înțeles cine a fost Isus. Ana a devenit una dintre puținii care au putut da speranță oamenilor care așteptau cu nerăbdare venirea Salvatorului și Mântuitorului lor – pe Mesia. (Luca 2:36-38)

Indiferent de rolul pe care noi îl avem în societate, noi toți avem aceleași oportunități să auzim și să înțelegem voia lui Dumnezeu. Ana a slujit în templul din Ierusalim zi și noapte. Azi, și noi putem trăi aproape de Dumnezeu zi și noapte în inimile noastre, indiferent de unde ne aflăm și de ce facem. Dumnezeu a promis că se va apropia de cei ce se apropie de El. (Iacov 4:8) Atunci noi vom fi capabili să înțelegem voia Lui. De asemenea, și noi putem fi în locul potrivit la momentul potrivit, atunci când Dumnezeu are nevoie de noi să răspândească bucurie, speranță și confort pentru cei în nevoie.

Maria, mama lui Isus

O femeie care a înțeles inima lui Dumnezeu

Poate mulți dintre noi ne întrebăm de ce Dumnezeu a ales-o pe Maria să-L poarte și să-L crească pe Fiul Său. Maria, pe de altă parte, se pare că a înțeles destul de bine motivul. Putem observa asta din răspunsul pe care ea l-a dat când îngerul i-a adus vestea. „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Ea a înțeles că Dumnezeu a ales-o pentru că ea avea gânduri mici despre sine. Apoi ea a slăvit pe Dumnezeu: „pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale; … El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie şi a înălţat pe cei smeriţi.” Luca 1:38,46-52.

Ne concentrăm și noi pe a avea gânduri mici despre noi înșine, la fel cum a făcut Maria? Dacă avem gânduri mici despre noi înșine nu însemnă că ar trebui să avem o încredere scăzută în persoana proprie sau dubii dacă Dumnezeu mă iubește. Asta însemnă că noi recunoaștem că tot ceea ce realizăm în viață este prin harul lui Dumnezeu și că noi nu ne lăudăm cu puterea noastră proprie. Smerenia înseamnă că nu punem la îndoială sarcinile pe care Dumnezeu ni le dă de-a lungul vieții, ci le împlinim cu respect și credință. Dumnezeu are nevoie de lucrători care sunt activi în planul Lui de mântuire a oamenilor. Dar la fel ca Maria, noi trebuie să înțelegem că Dumnezeu poate încredința lucrarea Lui doar celor smeriți dându-le har să îndeplinească sarcinile pe care El li le-a pregătit.

Debora

A avea atât credință cât și fapte

Debora a fost cel de-al patrulea judecător al evreilor după moartea lui Iosua. În timp ce aproape toți oamenii păcătuiau împotriva lui Dumnezeu și se închinau la idoli, Debora era credincioasă lui Dumnezeu. Când a izbucnit războiul împotriva Cananiților, ea a înțeles că Israel trebuia să plece la război, deși ei erau depășiți numeric. Barac, cel care conducea armata lui Israel, nu avea credință să-și înfrunte dușmanii cu cei zece mii de oameni pe care îi avea. Dar, el a înțeles că Debora avea o credință și o putere de la Dumnezeu, pe care el nu o avea. De aceea el i-a spui Deborei: „Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce.”

Debora l-a însoțit plină de credință în Dumnezeu. Dar, când erau aproape să înfrunte comandantul cananit Sisera, împreună cu cele nouă sute de care de fier ale sale, Barac a ezitat din nou. Atunci Debora a zis: „Scoală-te, căci iată ziua când dă Domnul pe Sisera în mâinile tale. Într-adevăr, Domnul merge înaintea ta.” Ea era convinsă că victoria urma să fie a lor, prin ceea ce Domnul lucrase în inima ei. Prin urmare, ea a acționat fără îndoială sau ezitare. Împreună cu Barac, ea a condus trupele slab echipate ale Israelului către o victorie mare. Și țara a avut pace pentru patruzeci de ani. (Judecători 4)

Dumnezeu Își continuă lucrarea în noi astăzi, conform voii Sale bune, la fel cum El a făcut cu Debora. Poate că simțim că este ceva ce ar trebui să spunem și să facem pentru ceilalți sau este ceva la care noi trebuie să renunțăm. Noi suntem ispitiți să ezităm când nu suntem siguri care vor fi rezultatele. Dar cu aceeași credință ca a Deborei, noi trebuie să acționăm și să ascultăm voia lui Dumnezeu. Atunci vom experimenta că Dumnezeu, care a început în noi această bună lucrare, o va duce la îndeplinire! (Filipeni 1:6)

sursa: https://crestinismactiv.ro/