"Ce costă ca să fii un ucenic al lui Isus?"

Categorie: Invataturi biblice
 

Isus spune că este posibil să vii la El fără să devii ucenicul Lui. Știai că aceast se aplică la majoritatea creștinilor?

5 minute · Johan Oscar Smith

„Dacă vine cineva la Mine, și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.” Luca 14:26.

De reținut este că scrie: „Nu poate fi ucenicul meu.” „Dacă vine cineva la Mine …” Cu alte cuvinte, este posibil să vii la El fără să devii ucenicul Său. Este posibil să ai păcatele iertate, fără să ai biruință asupra păcatului, iar aceasta este starea în care se găsesc majoritatea creștinilor. Dar Isus nu a păcătuit niciodată. Nimeni nu L-a putut condamna de niciun păcat. Este ușor, totuși să condamni pe oameni religioși de păcate, pentru că mulți dintre ei mint, nu-și plătesc datoriile, sunt mândri, bârvesc pe aproapele lor, sunt părtinitori, etc. Nici unul dintre aceștia nu pot spune ca Pavel: „Urmați-mă pe mine, după cum și eu urmez pe Hristos.” (1 Corinteni 11:1)

De cealaltă parte, scopul ucenicilor este să-și urmeze Maistrul. Ucenicii ascultă atenți călăuzirea Duhului și urăsc orice sfat „bine-intenționat” de la tată, mamă, frați, surori, soție și copii. Ei își urăesc viața în această lume și, de aceea, sunt într-o judecată proprie constantă. Astfel, ei biruie păcatul și pe Satan. Ei au bucuria de a se păstra continuu curați în libertatea lui Hristos.

„Si oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.” Luca 14:27.

Natura umană preferă să păcătuiască decât să sufere. Dacă am făcut ceva rău într-o zi obișnuită, cel mai ușor lucru este să ne salvăm propria mândrie cu o așa-numită minciună albă. Dar, adevărul este că noi nu avem de apărat nicio cinste cu minciuni albe, pentru că cinstea aparține celor care cred. Iar noi credem că trebuie să vorbim adevărul față de cei din jurul nostru. Dacă urmăm calea ascultării credinței, ne luăm crucea și devenim ucenici de-ai lui Isus. Aceasta este atitudinea noastră față de păcat, iar fără o atitudine radicală, nu putem cuceri păcatul și deveni ucenici ai lui Isus.

„Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el şi să zică: Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi." Luca 14:28-30.

Aceasta este calea bătătorită de mii de creștini. Ei încep în Duhul și sfârșesc în fire. Poate că au început să-L mărturisească pe Hristos și să se bucure de adunările de trezire, dar imediat cum intră în viața obișnuită, colegii lor observă că încă mint, bârfesc, fură, etc. Atunci ei își zic: „El/ea ar trebui să fie un creștin,” și îi disprețuiresc. Ei nu au calculat costurile și, bineînțeles, nu au devenit ucenici al lui Hristos.

„Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Astfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.” Luca 14:31-32.

Creștinismul este război. Trebuie să stai și să calculezi dacă tu cu zece mii ești capabil să-l bați pe regele care are douăzeci de mii. Dacă realizezi din calculele tale că nu ai biruință, atunci trimiți un sol de pace și ceri condiții de pace. Acea pace este una oribilă. Isus nu a venit să dea o astfel de pace ucenicilor Săi. El a biruit păcatul, pe Satan și toate duhurile răutății din locurile cerești. El a călcat singur în teasc și nimeni nu era cu El.

La fel, cel care nu părăsește tot ce are, nu poate fi ucenicul Lui. În Evrei 10:34 scrie: „În adevăr, ați avut milă de cei din temniță și ați primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care știți că aveți în ceruri o avuție mai bună, care dăinuie.”

Este posibil să vii la Isus și să scapi de povara păcatului. Aceasta o putem numi chiar o experiență plăcută; dar de la ucenici se cere mult mai mult. Ei trebuie să părăsească tot ce au. Aceasta nu înseamnă că trebuie să părăsească absolut orice lucru pe care l-au câștigat, ci, mai degrabă, să fie la dispoziția Duhului – ascultători de poruncile și călăuzirile lui, ca nimic să nu-i surprindă. Atunci ei pot, după cum este scris în Evrei 10:34, accepta cu bucurie răpirea averilor lor.

Când ai făcut toate aceste calcule și ai concluzionat că este posibil să treci testul, atunci ești cu adevărat un ucenic al lui Hristos.

Acest articol a fost prina dată publicat în revista periodică a BCC “Skjulte Skatter” („Comori Ascunse”) sub titlul “Ucenici” în Februarie 1942.
© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag

sursa: https://crestinismactiv.ro/