Câteva gânduri despre credincioşia lui Dumnezeu. Marcel Graf

Categorie: Invataturi biblice
 

În Vechiul Testament, Dumnezeu este numit printre altele ca Dumnezeul credincioşiei sau Dumnezeul cel credincios (Deuteronom 7:9 ; 32:4 ; Isaia 65:16 ), în timp ce atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament citim de mai multe ori despre faptul că Dumnezeu este credincios. Şi despre Domnul Isus se spune: El este credincios.

Credincios înseamnă stabil, de încredere. Dumnezeu este stabil în gândirea Sa. El rămâne la ceea ce a spus, fie că sunt promisiuni, fie că sunt vestiri de judecată. Şi El rămâne ceea ce este.

În Cuvântul lui Dumnezeu găsim multe texte, mai ales în Vechiul Testament, în care credincioşia lui Dumnezeu este în legătură cu bunătatea Sa. De exemplu: „Doamne, bunătatea Ta este în ceruri; credincioşia Ta, până la nori“ (Psalm 36:5). „ ...să vestim bunătatea Ta dimineaţa, şi credincioşia Ta, nopţile“ (Psalm 92:2). „Domnul este bun; bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna şi credincioşia Lui din generaţie în generaţie“ (Psalm 100:5).

Aceste versete ne arată că Dumnezeu este credincios în bunătate. Cât de minunat este să cunoaştem un astfel de Dumnezeu şi să ne putem baza pe El!

Noi, împrejurările noastre şi credincioşia lui Dumnezeu

„Credincios este Dumnezeu, prin care aţi fost chemaţi la comuniunea cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru“ (1. Corinteni 1:9 ). În prima epistolă către Corinteni, credincioşia lui Dumnezeu este în contradicţie cu corintenii, care trăiau carnal. Din cauza stării lor, apostolul nu le aminteşte de răpire, ci de „descoperirea Domnului nostru Isus Hristos“ şi apelează astfel la responsabilitatea lor (versetul 7). În acelaşi timp îşi exprimă încrederea pe care o are în Domnul, că El îi va întări până la sfârşit pe corinteni, în aşa fel încât în ziua Domnului nostru Isus Hristos, când totul va ieşi la lumină, să fie de neînvinuit (versetul 8). Apostolul ştia că putea conta pe Dumnezeu şi pe credincioşia Sa.

Dumnezeu este fidel şi cu privire la chemarea Sa. El ne-a chemat la comuniunea cu Fiul Său, deci într-o comuniune în care Hristos, Domnul nostru, ne uneşte pe toţi. Deoarece la corinteni nu se mai vedea acest lucru în practică, au existat despărţiri între ei. Dar Dumnezeu ţine mult la această comuniune a celor care sunt ai Săi.

„Credincios este Dumnezeu, care nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste ce puteţi, ci, împreună cu ispita, va pregăti şi scăparea, ca voi să o puteţi răbda“ (1. Corinteni 10:13 ). Fiecare copil al lui Dumnezeu experimentează că Dumnezeu permite împrejurări în viaţă, care pun la încercare credinţa. În acestea, El Însuşi este sursa de putere, pentru ca noi să nu deznădăjduim în acele împrejurări. Dar tot El este Acela, care face o cale de ieşire. La timpul Său, El îi conduce pe cei ai Săi, care sunt încercaţi, din acea încercare. El nu suprasolicită pe nimeni.

„Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească deplin: şi întreg duhul vostru şi sufletul şi trupul să fie păstrate fără vină la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Cel care vă cheamă, care va şi face aceasta“ (1. Tesaloniceni 5:23, 24 ). În acest îndemn la sfinţire trebuie să ţinem seama de trei puncte. În primul rând este responsabilitatea noastră personală. Ca unii care conform poziţiei suntem sfinţi în faţa lui Dumnezeu, trebuie să şi trăim după duh, suflet şi trup în sfinţenie practică. Dacă spune cineva: Nu voi reuşi niciodată! şi descurajează, atunci îi este prezentată credincioşia lui Dumnezeu. El, care ne-a chemat la o astfel de viaţă, este credincios şi vrea să acţioneze ajutându-ne în viaţa noastră. El ne arată în Cuvântul Său calea spre o viaţă plăcută Lui, iar prin Duhul Său ne dăruieşte puterea zilnică, să ne îndepărtăm de păcat şi să trăim ca sfinţi. Al treilea punct este „venirea Domnului nostru Isus Hristos“. Va veni ziua când vom sta proslăviţi şi sfinţi înaintea Lui. Atunci, starea noastră practică va corespunde în orice privinţă poziţiei noastre. Acest lucru este garantat de credincioşia Sa. Ce minunat!

„Dar credincios este Domnul, care vă va întări şi vă va păzi de rău“ (2. Tesaloniceni 3:3 ). Noi trăim într-o lume, în care suntem înconjuraţi de rău. Tocmai aici putem afla credincioşia Domnului. Nu există deci niciun motiv de teamă. Credincioşia lui Dumnezeu ne întăreşte, ca să nu ne clătinăm la atacurile celui rău. Ea ne va păzi, ne va proteja, ca răul care ne înconjoară să nu ne dăuneze.

Credincioşia Cuvântului lui Dumnezeu

Credincioşia lui Dumnezeu se află în strânsă legătură cu Cuvântul Său. Dacă El este credincios şi de încredere, atunci şi ceea ce ne spune El şi ceea ce ne-a comunicat în Biblie, Cuvântul Său scris, este la fel de credincios şi sigur. Mai multe versete din Vechiul şi din Noul Testament subliniază aceasta: „Legea Domnului este perfectă, înviorând sufletul. Mărturia Domnului este sigură, făcând înţelept pe cel simplu“ (Psalm 19:7); „Mărturiile Tale sunt foarte sigure“ (Psalm 93:5); „ ...Cuvântul adevărat, potrivit învăţăturii“ (Tit 1:9 ).

Credincioşia şi dreptatea lui Dumnezeu

În Cuvântul lui Dumnezeu găsim legătura dintre credincioşia şi dreptatea Sa atât cu privire la necredincioşi, cât şi la credincioşi. Când este vorba despre judecata Sa, care va lovi oamenii nemântuiţi, citim: „El vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate şi popoarele după credincioşia Sa“ (Psalm 96:13). Judecata va fi foarte dreaptă. Măsura conform căreia va judeca Judecătorul este Cuvântul lui Dumnezeu. Şi în judecată, El va rămâne credincios Cuvântului Său. Ce gând grav pentru cei care trec cu uşurătate peste cuvintele drepte ale lui Dumnezeu, Creatorul lor! Ei vor trebui să-L întâlnească curând ca şi Judecătorul lor!

Cunoscând această realitate, David exclamă în Psalmul 143:1, 2 : „Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă urechea la cererile mele! În credincioşia Ta, răspunde-mi, în dreptatea Ta! Şi nu intra la judecată cu slujitorul Tău, pentru că înaintea Ta niciun om viu nu este drept.“ În comparaţie cu David, noi suntem după lucrarea de salvare de la Golgota. Noi ştim că Hristos a suferit la cruce din cauza păcatelor noastre şi că le-a ispăşit, El, Cel drept, pentru noi, cei nedrepţi. Acum putem să mărturisim împreună cu apostolul Ioan din propria experienţă: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate“ (1. Ioan 1:9 ). Când este vorba despre păcatele noastre, atunci nu citim că Dumnezeu este credincios şi bun. Atunci, El este credincios şi drept. În mod drept, noi am fi meritat judecata. Dar pe baza jertfei de la Golgota, unde Dumnezeu a lucrat în mod absolut drept cu Domnul Isus, Locţiitorul nostru, cu privire la păcatele noastre şi unde sfinţenia Sa a fost satisfăcută, El ne dăruieşte iertarea Sa, dacă ne mărturisim sincer păcatele.

Mântuirea noastră se bazează deci pe credincioşia şi dreptatea lui Dumnezeu şi de aceea nu poate fi niciodată clătinată de nimic. Lui să-i aducem veşnic mulţumiri!

sursa: https://comori.org/