Capitolul 5. Cina nunţii Mielului Edward Dennett

Categorie: Invataturi biblice
 

Un alt eveniment are loc în cer, după scaunul de judecată al lui Hristos, înainte de întoarcerea Lui cu sfinţii Săi. Este cina nunţii Mielului! „«Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm glorie, pentru că nunta Mielului a venit şi soţia Lui s-a pregătit. Şi i s-a dat să se îmbrace în in subţire, strălucitor şi curat», pentru că inul subţire sunt faptele drepte ale sfinţilor. Şi mi-a spus: «Scrie: Ferice de cei chemaţi la cina nunţii Mielului!»“ (Apocalipsa 19:7-9 ).

În această scenă vedem consumarea răscumpărării în ce priveşte Adunarea, în prezentarea ei şi în unirea ei eternă cu Hristos, subiectul tuturor speranţelor ei. Din multe pasaje ale Scripturii înţelegem că Adunarea nu este numai trupul (Efeseni 1:23 ; 5:30 ; Coloseni 1:18 ; 1. Corinteni 12:17 ), ci şi mireasa lui Hristos. Apostolul Pavel le spune corintenilor: „Pentru că sunt gelos faţă de voi cu o gelozie a lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un singur bărbat, ca să vă înfăţişez ca pe o fecioară curată lui Hristos“ (2. Corinteni 11:2 ).

Din nou, când expune datoriile soţilor faţă de soţiile lor, el îi priveşte pe terenul căsătoriei ca fiind un model al unirii lui Hristos cu Adunarea: „Soţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt, ca să-Şi prezinte Lui Însuşi Adunarea glorioasă, neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora, ci ca să fie sfântă şi fără cusur“ (Efeseni 5:25-27 ). Şi încă o dată: „«De aceea va lăsa omul pe tată şi pe mamă şi se va lipi de soţia sa, şi cei doi vor fi un singur trup». Taina aceasta este mare: eu dar vorbesc cu privire la Hristos şi la Adunare“ (Efeseni 5:31-31 ).

Aici Duhul lui Dumnezeu ne aduce înapoi la facerea Evei din Adam, la înfăţişarea ei şi unirea ei cu el ca soţie a lui, drept model al înfăţişării Adunării înaintea lui Hristos, ultimul Adam. Atât timp cât El era aici jos, pe pământ, El era singur; dar a fost cufundat într-un somn adânc, somnul morţii, după scopul lui Dumnezeu; şi, ca rod al muncii Lui, prin coborârea Duhului Sfânt, a fost făcută Adunarea – făcută şi unită cu El: aşa că, după cum Adam a spus despre Eva: „Aceasta este acum os din oasele mele şi carne din carnea mea“ (Geneza 2:23 ), credincioşii pot spune: „suntem mădulare ale trupului Său, din carnea Sa şi din oasele Sale“ (Efeseni 5:30 ).

Dar alt lucru ne este adus înainte în Efeseni. Se spune că „Hristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea“. Deci iubirea Lui era motivul a toate – motivul Lui, în acest aspect, pentru a Se dărui pe Sine. Găsind perla de mare preţ, preţuită după măsura propriei Lui iubiri, El S-a dus şi a vândut tot ce avea şi a cumpărat-o (Matei 13:46 ); El S-a dat pe Sine (şi, dându-Se pe Sine, a dat tot ce poate da dragostea) pentru ea. S-a dat pe Sine pentru Adunare, pentru ca s-o sfinţească şi s-o curăţească prin spălarea cu apă, prin Cuvânt (făcând-o astfel potrivită Lui din punct de vedere moral), ca să Şi-o poată înfăţişa ca o Adunare glorioasă.

Avem deci trei paşi: trecut, prezent şi viitor. El S-a dat pe Sine pentru ea prin moartea Lui pe cruce; El o curăţeşte (lucrare ce continuă acum prin mijlocirea la dreapta lui Dumnezeu şi care are ca efect spălarea cu apă prin Cuvânt); El Şi-o va înfăţişa – când va avea loc nunta Mielului. Fiecare pas este rodul iubirii Lui. Dacă El încă aşteaptă la dreapta lui Dumnezeu este numai pentru ca oricine este să facă parte din mireasa Lui să fie adus în ea. „Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine“ (Ioan 6:37 ); şi El i-a căutat şi i-a răscumpărat pe toţi, dăruindu-Se pe Sine. De aceea El va rămâne aici până când ultimul dintre aceştia va fi adus din întuneric în lumina minunată a lui Dumnezeu. Atunci El nu va mai amâna, fiindcă aceeaşi iubire care L-a făcut să Se dăruiască Îl va împinge să-Şi aducă mireasa. De aceea El Se prezintă Adunării spunând: „Iată, Eu vin curând“, reamintind că dragostea Lui nu oboseşte niciodată, că El aşteaptă cu dor momentul când poate veni să o primească la El. Odată luaţi cei ai Săi şi aduşi în casa Tatălui şi înfăţişaţi înaintea scaunului de judecată, timpul nunţii a venit, şi acesta este evenimentul sărbătorit în textul citat din Apocalipsa 19 .

Este nunta Mielului (Apocalipsa 19:7 ). Mielul Îl reprezintă pe Fiul lui Dumnezeu care a îndurat amărăciunile pentru noi. Sufletul înţelege aceasta, de aceea acest titlu, «mireasa Mielului», spune despre suferinţele pe care Domnul le-a îndurat; atât de mult a preţuit-o, încât a lăsat totul pentru ea. Chiar şi acum credincioşii sunt uniţi cu Domnul Hristos, dar nunta Mielului vorbeşte despre un alt lucru: este timpul când toţi credincioşii din această dispensaţie – incluzându-i pe toţi de la Cincizecime până la întoarcerea Domnului – deja în glorie şi priviţi colectiv – sunt în final deplin asociaţi cu Omul înviat şi glorificat, cu Cel care, în harul şi iubirea Lui fără asemănare, a ales Adunarea să fie tovarăşa Lui pentru totdeauna. Înainte de a Se întoarce în locul de unde a fost respins, El Se va uni în mod oficial cu cea care a împărtăşit în mare măsură amărăciunile şi suferinţele Lui, ca s-o prezinte lumii împărtăşind şi aceeaşi glorie cu El. „Şi Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum Noi suntem una: Eu în ei şi Tu în Mine; pentru ca ei să fie făcuţi desăvârşiţi spre a fi una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine“ (Ioan 17:22-23 ).

Aceasta se referă la timpul când El Se întoarce să-Şi ia puterea şi Împărăţia. Nunta este premergătoare acestei înfăţişări în public şi este expresia faptului că Adunarea participă la gloria şi la bucuria Lui. Luând împreună textele din Apocalipsa şi din Efeseni putem vedea că soţia va fi îmbrăcată într-o dublă frumuseţe. „«Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm glorie, pentru că nunta Mielului a venit şi soţia Lui s-a pregătit. Şi i s-a dat să se îmbrace în in subţire, strălucitor şi curat», pentru că inul subţire sunt faptele drepte ale sfinţilor“ (Apocalipsa 19:7-8 ); „Să-Şi prezinte Lui Însuşi Adunarea glorioasă, neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora, ci ca să fie sfântă şi fără cusur“ (Efeseni 5:27 ). Această ultimă frumuseţe este rezultatul a ceea ce Hristos a făcut pentru ea: „S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt“. El a făcut din ea o tovarăşă potrivită pentru El şi aşa a adus-o El acum înaintea Lui: în ea străluceşte propria Lui frumuseţe, reflectând propria Lui glorie. Este chipul Lui pe care îl are înaintea Sa, reprodus în soţia Sa; şi astfel, El a făcut-o tovarăşa potrivită a preamăririi şi a gloriei Lui.

Inul subţire este dreptatea sfinţilor, rezultată în urma înfăţişării înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Acest fapt minunat lărgeşte gândurile noastre cu privire la harul Dumnezeului nostru. Dacă facem un singur lucru care întruneşte aprobarea Lui, acesta poate fi făcut numai prin puterea pe care El Însuşi ne-a dat-o: „Pentru că suntem lucrarea Sa, creaţi în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele“ (Efeseni 2:10 ). Şi totuşi El ne va împodobi cu tot rodul şi cu toată frumuseţea a ceea ce a fost lucrat în şi prin noi prin harul şi puterea Lui. Toate aspectele frumuseţii divine şi umane vor caracteriza mireasa Mielului, după perfecţiunea gândurilor şi sfaturilor lui Dumnezeu şi după gândul şi inima Mielului.

Mai multe lucruri distincte marchează sărbătorirea nunţii. Întâi izbucnirea de bucurie şi laudă: „Şi am auzit ca un glas de mulţime mare şi ca un glas de ape multe şi ca un glas de tunete puternice, spunând: «Aleluia! Pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, a început să împărăţeasc㻓 (Apocalipsa 19:6 ). Nunta, în adevăr, este imediat înainte de venirea în judecată a Împăratului împăraţilor şi a Domnului domnilor, deci în ajunul suveranităţii în lume a Domnului nostru şi a Hristosului Său (Apocalipsa 11:15 ).

Apoi ei strigă: „Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm glorie, pentru că nunta Mielului a venit şi soţia Lui s-a pregătit“ (Apocalipsa 19:7 ). Nunta Mielului provoacă adorarea în uimire a cerului, a tuturor slujitorilor lui Dumnezeu şi a celor care se tem de El, fie mici, fie mari (v. 5).

La urmă, lui Ioan i se porunceşte să scrie: „Ferice de cei chemaţi la cina nunţii Mielului!“ (Apocalipsa 19:9 ). Partea soţiei este incomparabilă, dar cei invitaţi să ia parte la bucuria acelei zile sunt numiţi fericiţi. Şi nu este de mirare, fiindcă ei sunt chemaţi să vadă împlinirea desăvârşită a dorinţelor lui Hristos, bucurie cu care El Şi-o înfăţişează pe cea pentru care a murit şi care, făcută potrivită pentru unirea cu El, este acum îmbrăcată în gloria lui Dumnezeu (Ioan 17:22 ; Apocalipsa 21:10-11 ). Este deci o zi de bucurie neîntreruptă, bucurie a inimii lui Dumnezeu, bucuria Mielului şi a miresei şi bucuria tuturor celor chemaţi să vadă această scenă minunată. Dar Mielul Însuşi ne atrage privirile, fiind figura proeminentă a zilei; este „nunta Mielului“, nu nunta Adunării sau a miresei Mielului, Mielul fiind Cel care este în primul rând în această bucurie. Adunarea va avea bucuria ei în Hristos, dar Hristos Însuşi va avea bucuria Lui şi mai mare în Adunare. Cel mai puternic puls al bucuriei care va bate în eternitate va fi în pieptul Domnului pentru mireasa Lui răscumpărată.

Pentru tine, mireasa Lui împărătească, pentru tine,

Cele mai strălucite glorii ale Lui strălucesc;

Şi mai fericită chiar este inima Lui, din care,

Cu toată dragostea, preţuiri pentru tine clocotesc.

sursa: https://comori.org/