"Bucuria"

Categorie:  Invataturi biblice
 

Nu este bucurie mai mare ca bucuria descoperirii. 

„Tocmai am descoperit acest restaurant nou!” 

„Tocmai am descoperit această emisiune TV!”

„Tocmai am descoperit această trupă nouă!”

„Tocmai am descoperit că am vacanța mai mare!” 

„Tocmai am descoperit o rudă înstărită care mi-a lăsat moștenire milioane de dolari!”

Bucuria este, probabil, cel mai profund și cea mai comună motivație a oamenilor din toate timpurile. Suntem gata să facem orice pentru bucurie, pentru fericire. Când descoperim ceva foarte bun, facem orice pentru a-l obține. Este ca și cum atrage ceva din interiorul nostru. Acel moment al descoperirii, acea secundă de spontaneitate stârnește încântarea în ceva cu adevărat bun - aceasta este bucurie. 

Uneori pierdem șansa de a fi fericiți din cauza unui lucru: frica. 

Această istorioară de crăciun este despre ceva cu adevărat bun, și ce se întâmplă atunci când credem pe Dumnezeu pe cuvânt, în mijlocul fricilor: descoperim bucuria, iar această bucurie este motiv de laudă. 

„…erau niște păstori care stăteau afară, în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.” Luca 2:8-20

Păstorii erau printre primii care au primit vestea bună. Nu erau cu nimic speciali. Erau la muncă. Imaginea este banală. Dar detaliile din această istorie sunt importante. 

Dumnezeu vine la tine acolo unde ești. Nu te pune să te pregătești. El nu îți dă o adresă într-un colț îndepărtat al lumii, unde El nu poate fi găsit. El te găsește. El vine cu precizie în locul ce pare a fi ultimul loc în care cineva poate veni.

Și când El vine, vei ști acest lucru. 

„Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare.” (Luca 2:9)

Nu este loc de dubii atunci când cineva este în prezența lui Dumnezeu. Există o condiție asociată: frica. Gloria divină și frica umană merg mână în mână.  

Fugim de frică ca de ciumă și din motive întemeiate. Cui îi place să trăiască în frică? Dezgustul nostru față de frică are o consecință nedorită.  Acest dezgust față de frică ne-a făcut surzi la mesajul ce tocmai ne-a fost transmis. Noi căutăm evităm frica, dar făcând aceasta, noi pierdem bucuria. 

„Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi,…” (Luca 2:10a)

Frica, ca nimic altceva, ne face să fim prezenți. Ne atrage atenție asupra realității. Este ca atunci când auzi un sunet asurzitor când nu te aștepți. Și dintr-o dată ești numai urechi.  

Adesea încercăm să ne ascundem fricile, sau să fim indiferenți față de ele, ori încercăm, preconizăm orice scenariu posibil și încercăm să controlăm fiecare variabilă posibilă pentru a diminua frica. Dar dacă, Dumnezeu ne dă aceste frici anume pentru a ne aduce la realitate și a ne face să Îl ascultăm? 

Vezi tu, când ascultăm de Dumnezeu în mijlocul fricii, mesajul este unul extraordinar: nu te teme. 

„…căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul.” (Luca 2:10b)

Bucuria nu este numai în faptul că nu avem de ce să ne temem - bucuria stă în a vedea cum cea mai bună dorință, cea care predomină peste celelalte, s-a arealizat. 

Uită-te! Este o veste bună pentru care tu ar trebui să depui mărturie! Când o vei face, va fi cea mai mare bucurie a ta! 

„astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca 2:11)

Uită-te! Dumnezeu este aici. El a venit să te salveze o dată și pentru totdeauna. El a venit să își împlinească promisiunea. Zilele celui rău sunt numărate. Întristarea va înceta. Dreptatea va triumfa în cele din urmă. Nu va mai fi frică. Când vei uita, El îți va aminti. Nu trebuie să te îndreptățești. Nu mai trebuie să dai socoteală pentru păcatele tale. Decizia pe care ai așteptat-o întreaga viață a fost rostită.  

Măreața bucurie a lumii este chiar aici. Dar s-ar putea să fie diferită de ceea ce te-ai așteptat. 

„Iată semnul după care-L veţi cunoaște: veţi găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.” (Luca 2:12)

Nu este în palat. 

Nu este strălucitor, nu este mare. 

Nu este în vitrina magazinelor de lux. 

Nu este în casa cea mai mare sau mașina cea mai frumoasă. 

Nu este în promisiunea deșartă spre ascensiune. 

Nu este presupusa viață visată de a fi bogat și celebru. 

Nu sunt nici chiar propriile încercări, aparent decente, de a deveni o persoană mai bună. 

Este mic și ușor de pierdut. 

Este ascuns acolo unde cel mai puțin probabil îl vei căuta. 

Acolo, în iesle, stă culcată bucuria la care nu ai îndrăznit să speri. 

„După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: „Haidem să mergem până la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” S-au dus în grabă și au găsit pe Maria, pe Iosif și Pruncul culcat în iesle.” (Luca 2:15-16)

După  ce au văzut, păstorii și-au asumat acest risc. Ei au crezut în această veste bună. 

Și anume aici noi întâmpinăm greutăți. 

Marketing-ul modern se joacă cu dorința noastră de bucurie tot timpul. Mințile noastre sunt invadate cu promisiuni contrafăcute: „Încearcă acest nou trend, nouă relație, nouă carieră, noul telefon, acest lider politic, metode noi de creștere a copiilor… și vei găsi fericirea!” 

Și astfel încercăm. Și din nou investim în promisiuni ieftine și suntem dezamăgiți. Cheltuim o avere și primim în schimb atât de puțin. Îl punem pe liderul politic favorit în funcție și după puțin timp, încă simțim că ceva lipsește. Nu este de mirare că ne este atât de greu să ascultăm vestea bună. Nu este de mirare că suntem atât de sceptici. 

Dar nu trebuie să fim sceptici în ceea ce-L privește pe Dumnezeu. Cuvântul Lui nu ne va dezamăgi. Cuvântul Lui este „o veste bună care va fi o mare bucurie.” Este vestea legată de un eveniment. 

Când ne încredem viețile noastre în veste bună, în această descoperire uimitoare, găsim o mare bucurie. Și această bucurie scoate din lăuntrul nostru la lumină: O laudă. 

„Și păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră și care erau întocmai cum li se spusese.” Luca 2:20

Bucuria este mereu precedată de laudă. Chiar și micile bucurii, cum ar fi o masă gustoasă, te fac să îți exprimi plăcerea. „Mmmm! Delicios!” Cu mult mai mult această ultimă bucurie va aduce la suprafață lauda. 

De acest Crăciun, nu te teme să crezi pe Dumnezeu pe cuvânt acolo unde ești, în ciuda fricilor. Privește această veste bună și descoperă o bucurie imensă! Asumă-ți acest risc și mizează tot ce ai pe acesta. 

Nu vei fi dezamăgit. Această bucurie se va transforma în lauda. 

...

Rugăciune:

Doamne, chiar dacă mă tem, ajută-mă să te cred pe cuvânt. Ajută-mă să descopăr bucuria.

Pune în practică:

Fă o listă a modurilor în care ai investit prea mult în ceva fără importanță. Cere Domnului să te ajute să asculți în mod activ această veste bună și să nu te temi.

sursa: https://www.cru.org/