"Branhamismul, sau doctrina lui William Branham" de pe site-ul bibliquest.org

Categorie: Invataturi biblice
 

W. Branham neagă Trinitatea (aşa cum o fac şi Martorii lui Iehova). Acest lucru ne confirmă originea doctrinei sale. Cel care atacă astfel Persoana adorată a Domnului nostru Isus Hristos, chiar sub masca unei fidelităţi faţă de Dumnezeu şi de Cuvântul Său, este cel care ar vrea să fie el însuşi considerat Dumnezeu, adică Satana însuşi.

W. Branham a început prin a afirma că Domnul Isus Hristos este Dumnezeu Însuşi, întrupat, ceea ce, la o primă vedere este liniştitor. Dar, renegând Trinitatea (aşa cum fac Martorii lui Iehova), el învaţă că Fiul nu este decât manifestarea Tatălui în timp şi amestecă totul într-un monoteism unitarian (nu trinitar).  După el, 1. Ioan 4:14 ar trebui citit astfel: „Tatăl a devenit Fiul ca să fie Mântuitorul lumii”; or textul spune fără echivoc că: „Tatăl L-a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii”. Ceea ce W. Branham vrea să distrugă nu este divinitatea Domnului Isus Hristos, aşa cum fac Martorii lui Iehova, ci personalitatea Fiului. Astfel, Fiul nu ar mai fi – după el – decât o manifestare a Tatălui în timp. Astfel nu ar mai exista, conform doctrinei lui, Fiul etern al lui Dumnezeu.

Cine altul ar dori să scape astfel de Fiul lui Dumnezeu, dacă nu anticristul, cel care-L neagă pe Fiul şi care nu-L are nici pe Tatăl (1. Ioan 2:23 )? Acesta este tatăl minciunii care răstălmăceşte Scripturile printr-un pretins profet spre propria lui distrugere.

Teoria lui W. Branham despre abandonarea Domnului Isus pe cruce de către Dumnezeu („Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”) este blasfematoare: el ne spune că acest strigăt al Mântuitorului este consecinţa faptului că Duhul S-a retras din El şi pe cruce n-a rămas decât un om. Or Scriptura ne spune că Domnul Isus prin Duhul Sfânt S-a adus jertfă (Evrei 9:14 ). Viclenia celui care I se opune lui Dumnezeu este evidentă.

W. Branham greşeşte fundamental şi în interpretarea Genezei 4:1, text care ne spune extrem de clar că tatăl lui Cain a fost omul Adam. W. Branham aberează că, dimpotrivă, Cain  este rezultatul unei relaţii dintre Eva şi şarpe, citându-l pe Luca 3:7 – „pui de năpârci”. Pentru a accepta teza pe care el o propune, ar trebui abandonat textul Scripturii şi acceptată descoperirea lui Branham, care este clar împotriva a ceea ce este scris în 4:6 ; 2. Petru 3:16 . Această revelaţie nu poate veni de la Duhul Sfânt, ci doar dintr-un duh  de ademenire şi de rătăcire, un duh de minciună (al cărui tată este Satan, Ioan 8:44 ). Scriptura nu se contrazice.

De asemenea, W.Branham neagă chinurile veşnice (iadul), iarăşi contrar Scripturii.  

Au mai existat multe alte profeţii ale lui W. Branham care s-au dovedit false.

Pe de altă parte, în discursurile lui W. Branham sunt şi destule lucruri adevărate, care i-au sensibilizat pe mulţi, dar asta nu-l justifică cu nimic pentru că falşii profeţi amestecă adevărul cu minciuna: „Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.”  (Matei 7:15 ).

W. Branham a avut îndrăzneala să se pretindă Ilie, care trebuie să vină, conform  Maleahi  4:5. Aceasta este încă o minciună, evident, căci el n-a întors inima copiilor către părinţi şi a părinţilor către copii.

Branham şi branhamiştii le refuză adevăraţilor creştini nebranhamişti calitatea de mădulare în trupul Domnului Isus Hristos. În general, ei au un mesaj ameninţător, care nu aduce pacea în suflet (contrar Galateni 5:22 ).

sursa: https://comori.org/