Bolnav din cauza unei inimi murdare din revista „Cercetați Scripturile”

Categorie: Invataturi biblice
 

De această boală se îmbolnăvesc astăzi mii de copii ai lui Dumnezeu. Nu se poate spune despre ei că nu s-au pocăit. Probabil, la început, puterea harului divin a biruit realmente lăstarii sălbatici ai naturii lor. Dar de la început a lipsit ruşinarea şi smerirea adâncă cu privire la petele de murdărie ale trecutului. Poate că nu s-a găsit persoana duhovnicească sfântă, cu privirea clară, care cu seriozitate şi har, cu dragoste şi sfinţenie, să-i explice pocăinţa. Nu s-a permis Scripturii şi Duhului lui Dumnezeu să lucreze la inimă şi la conştiinţă. Lumea gândurilor nu a fost predată Domnului; nu s-a rugat insistent şi cu toată seriozitatea pentru a fi păzit de gânduri, priviri şi porniri păcătoase. Astfel, la scurt timp, cel „convertit“ este atras şi legat iarăşi de gânduri şi practici care dezonorează mult pe un urmaş al lui Hristos - întinări pentru care ar trebui să se ruşineze adânc înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor, care aparţin naturii vechi decăzute şi faţă de care un copil al lui Dumnezeu ar trebui să se ţină departe, „pentru că sfârşitul acelora este moarte“ (a se citi Romani 6:1-14 ). Nu există păcat care să aducă aşa de multă pagubă trupului, sufletului şi duhului, care să distrugă caracterul şi să desfigureze chipul lui Dumnezeu în om, ca păcatul firii (cărnii) - fie acesta în gândire, vorbire sau fapte. Pavel scrie credincioşilor din Corint: „Fugiţi de curvie! Orice păcat pe care l-ar face un om este în afara trupului; dar cel care curveşte păcătuieşte împotriva propriului trup.“ Şi cât este de îngrozitor, că un credincios care se află pe acest teritoriu lipsit de curăţie şi sfinţire, în cele mai multe cazuri atrage după sine şi pe alţii - el, cel care este chemat să fie o binecuvântare şi un model pentru alţii!

Petru scrie: „Preaiubiţilor, vă îndemn, ca străini şi călători, să vă feriţi de poftele carnale ca de unele care se războiesc împotriva sufletului, având o purtare bună între naţiuni, pentru ca, în ceea ce vorbesc împotriva voastră ca de nişte răufăcători, prin faptele voastre bune la care sunt martori, să-L glorifice pe Dumnezeu în ziua cercetării“ (1. Petru 2:11-12 ). O, cât de mult suferă viaţa lăuntrică, pe care Dumnezeu a trezit-o, sub influenţa otrăvii acestui păcat! Cel născut din nou îşi „chinuie“ sufletul său reînnoit de Dumnezeu cu aceste lucruri murdare şi îl aduce din nou în robie (a se citi 2. Petru 2:8 ). El nu ajunge niciodată la biruinţă, la bucurie permanentă, numai dacă o rupe cu aceste obiceiuri păcătoase prin pocăinţă şi căinţă adâncă. Copil al lui Dumnezeu, dacă eşti legat, caută o persoană duhovnicească de încredere, discretă, şi destăinuie-te ei în scris sau verbal! De aceste păcate ale întunericului poţi fi eliberat numai dacă sunt aduse în lumina prezenţei lui Dumnezeu. Numai atunci când sunt mărturisite cu căinţă adâncă şi ruşinare, le simţi toată urâciunea şi josnicia lor. Este nevoie şi de rugăciune comună, pe cât posibil cu o persoană în vârstă, sfântă, care trăieşte în prezenţa lui Dumnezeu. Din experienţă putem spune că harul poate şi vrea să elibereze pe deplin de acest păcat, să elibereze pentru totdeauna (a se citi 1. Corinteni 5:6-8 ; 6:9-11 ).

sursa: https://comori.org/