Bolnav din cauza unei atitudini morale pământeşti din revista „Cercetați Scripturile”

Categorie: Invataturi biblice
 

Nu tot ceea ce oferă lumea este neapărat greşit înaintea lui Dumnezeu. Dar un creştin are nevoie de multă vigilenţă şi ocrotire chiar şi în lucrurile care sunt permise şi care sunt necesare în viaţa pe pământ, în mâncare şi băutură, în vânzare şi cumpărare, în afaceri şi la lucru. Pavel scrie preaiubiţilor lui din Corint: „Dar spun aceasta, fraţilor: timpul s-a scurtat. De acum, şi cei care au soţii să fie ca şi cum n-ar avea; şi cei care plâng, ca şi cum n-ar plânge; şi cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei care cumpără ca şi cum n-ar stăpâni; şi cei care se folosesc de lume, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea; deoarece chipul lumii acesteia trece“ (1. Corinteni 7:29-31 ), deci, cei ce se folosesc de organizarea socială a lumii să facă aceasta nu după propria judecată, ci numai în măsura în care recunosc voia lui Dumnezeu în aceasta. „Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie orice faceţi, faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu. Nu daţi prilej de poticnire nici iudeilor, nici grecilor, nici Adunării lui Dumnezeu, după cum şi eu caut să plac tuturor în toate, căutând nu folosul meu, ci pe al celor mulţi, ca să fie mântuiţi. Fiţi imitatorii mei, cum şi eu sunt al lui Hristos“ (1. Corinteni 10:31 ; 1. Corinteni 11:1 ). Pentru a putea recunoaşte permanent linia de demarcare dintre noi şi lume, pentru a simţi ce este potrivit şi ce nu se potriveşte pentru un creştin, este nevoie de un simţ duhovnicesc - pentru aceasta trebuie să umblăm permanent cu smerenie în dependenţă de Dumnezeu şi să privim la Domnul nostru iubit, să fim în părtăşie intimă cu inima Lui (a se compara Psalmul 32:8 ; 123:1-2 ; 25:14-15 ). Pavel vorbeşte despre creştini, al căror dumnezeu este pântecele - care se gândesc la lucrurile de pe pământ - duşmani ai crucii lui Hristos, al căror sfârşit este pieirea. Ce serioasă este această avertizare! - Da, atitudinea morală pământească este o boală grea a copiilor lui Dumnezeu. Se va putea ea oare vindeca? - Ea începe neobservată în inimă, prin aceea că ne gândim la noi înşine sau năzuim spre ceea ce este pe pământ. Ne gândim la o viaţă lungă pe pământ. Speranţele şi dorinţele noastre zugrăvesc ţinta, paradisul nostru este pământesc. Uităm cât de trecătoare şi cât de nesigură este viaţa aici. Uităm că Hristos este viaţa noastră şi că El ne-a pregătit dincolo o cetate veşnică şi slăvită (citiţi Coloseni 3:1-4 ). Uităm că Domnul nostru aici pe pământ nu a avut unde să-Şi pună capul (citiţi Luca 9:57-62 ). Uităm pentru ce ne-a lăsat Domnul Isus în lume (Romani 12:1-2 ).

Da, un creştin cu o atitudine morală pământească îşi lărgeşte drumul în toate lucrurile care se referă la plăcere şi comoditate. Tema gândurilor, discuţiilor şi dorinţelor este constituită din ceea ce place firii, naturii în care ne-am născut! Fie că este vorba de mâncare, băutură, îmbrăcăminte, anturaj, sport, călătorii de distracţie sau tendinţa după onoare, bani sau bunăstare: viaţa poartă tot mai mult amprenta unei gândiri pământeşti. Diferenţa care îl marchează pe un urmaş al lui Hristos faţă de copiii lumii acesteia dispare tot mai mult. Personalitatea, viaţa de familie nu mai acţionează asupra mediului înconjurător ca o lumină strălucitoare, ca o sare care împiedică răspândirea stricăciunii. Sarea şi-a pierdut puterea de a săra; cu ce să se mai săreze? Lumina s-a micşorat şi este pe stingere; de unde să vină puterea de a lumina?

Într-o situaţie ca aceasta de boală, da, de moarte a creştinismului, numai mâna puternică a lui Dumnezeu poate interveni printr-o disciplinare severă - fie o boală grea, fie moarte, fie sărăcie sau greutăţi la serviciu, sau alte nevoi! Va fi oare posibil să se mai vindece aceşti copii ai lui Dumnezeu de atitudinea lor morală pământească, să se vadă iarăşi la ei viaţa activă din Dumnezeu?

sursa: https://comori.org/