Bolnav din cauza neînduplecării din revista „Cercetați Scripturile”

Categorie: Invataturi biblice
 

Credincioşii neînduplecaţi trec cu vederea cele mai serioase atenţionări şi avertizări ale Domnului, ca şi cum acestea ar sta scrise în Biblie numai pentru alţii. Aceştia poate merg la Masa Domnului fără să fi căutat împăcarea cu oamenii şi fără să fi rezolvat orice ceartă. Ce trist! Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Astfel că oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului“ (1. Corinteni 11:27 ). Cum se mai poate atunci apropia de Dumnezeu prin rugăciune? „Şi, când staţi în rugăciune, să iertaţi, dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre. Dar, dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu va ierta greşelile voastre“ (Marcu 11:25-26 ). Da, neîmpăcarea este un perete despărţitor între suflet şi Dumnezeu, ceva care devorează şi distruge seva vieţii lăuntrice şi care face pe copilul lui Dumnezeu, foarte nefericit: „Şi sunt arătate faptele cărnii, care sunt: ...vrăjmăşii, certuri, gelozii, mânii...“ „Pentru că legea este împlinită într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi! Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, vedeţi să nu fiţi mistuiţi unii de alţii“ (a se vedea Galateni 5:14-15,19-21 ). Aceasta a trebuit să scrie apostolul Pavel credincioşilor din zilele sale. Şi astăzi trebuie spuse credincioşilor aceleaşi cuvinte. - Isus spune: „Deci, dacă îţi vei aduce darul la altar şi acolo îţi vei aminti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te, întâi împacă-te cu fratele tău şi apoi vino de adu-ţi darul“ (Matei 5:23-24 ; a se compara şi cu Romani 12:18-21 ; 1. Petru 2:1 ; 3:8 ). Da, „certurile sunt ca zăvoarele unui palat“, greu de înlăturat (Proverbe 18:19 ), ele exclud orice acces, orice influenţă a Duhului Sfânt, ele Îl alungă pe Domnul Isus din inimă şi din casă. Acolo unde se lasă loc duşmanului, totul va fi pustiit, atât viaţa lăuntrică, cât şi viaţa exterioară. Pacea şi bucuria se îndepărtează. În această stare, nici o rugăciune nu mai ajunge până la Dumnezeu (a se citi Plângerile lui Ieremia 3:40-44 ).

Neîmpăcare există între tată şi fiu, între mamă şi fiică, între fraţi şi între surori. Neîmpăcarea se întâlneşte - este îngrozitor să o spunem - şi între soţi şi soţii credincioase (1. Petru 3:7 ). În toate acestea, întrebarea „De partea cui este vina?“ nu este nicidecum cea mai importantă. Ieşiţi în întâmpinare unul altuia în smerenie şi cu dragoste! „Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat, aşa şi voi“ (Coloseni 3:13 ). Ce preţios este când soarele dragostei lui Isus reuşeşte să topească inimile tari şi să le unească iarăşi (a se citi Luca 6:27-37 ). Ce durere însă atunci când ura şi cearta, invidia şi dezbinarea rămân între aceia care au fost uniţi de Dumnezeu ca să fie o mărturie armonioasă, vizibilă înaintea lumii, a harului Său salvator! Cum se poate repara acolo ceva? Oh, în astfel de situaţii trebuie să se spună: „Din pricina voastră este batjocorit Numele lui Dumnezeu între copiii lumii.“

O femeie nu putea să aibă pace. Totdeauna când îngenunchea şi dorea să se roage, avea impresia că o mână invizibilă o strângea de gât, iar cuvintele îi dispăreau. În cele din urmă a căutat un preot şi i s-a destăinuit. Acesta a întrebat-o de una, de alta, dar mult timp nu a putut afla cauza acestei stări. La urma urmei a întrebat-o: „Dragă doamnă, aţi iertat pe toţi oamenii pe care-i cunoaşteţi? Aţi uitat totul?“ Ea a răspuns prompt şi aspru: „Nu!“ - „Şi nu vreţi să o faceţi?“ Ea a răspuns iarăşi cu asprime: „Nu!“ - „De ce nu?“ - „Ceea ce mi-a făcut nu pot să iert şi să uit nici acum şi niciodată; va rămâne în inimă cât voi trăi.“ - „Dragă doamnă, dumneavoastră trebuie să iertaţi“, a spus preotul şi i-a citit locul din predica de pe munte. „Nu pot.“ - „Dacă dumneavoastră nu puteţi, atunci nici Dumnezeu nu poate.“ Toate încercările de convingere, ameninţările serioase şi dragostea fierbinte n-au ajutat la nimic; femeia a refuzat totul, a mers fără pace acasă şi nu mult după aceea a ajuns într-un ospiciu.

sursa: https://comori.org/