Bolnav din cauza neascultării în lucrurile mărunte din revista „Cercetați Scripturile”

Categorie: Invataturi biblice
 

Sunt unii credincioşi care stau aşa de strâns legaţi de legea de pe Sinai, încât numesc păcat, conform poruncii, numai greşelile morale (minciuna, necinstea, necurăţia). Totuşi, legea vorbeşte clar despre neascultarea de Dumnezeu ca de unul din cele mai mari păcate. Este vorba de poziţia inimii tale faţă de Domnul! El spune: „Fiul meu (cuvântul este valabil şi pentru fiică), dă-mi inima ta, şi ochii tăi să-şi găsească plăcerea în căile mele“ (Proverbe 23:26 ). „O! dacă ai fi ascultat de poruncile Mele! Atunci pacea ta ar fi fost ca un râu şi dreptatea ta ca valurile mării“ (Isaia 48:18 , a se citi Deutoronom 5:29; Psalmul 81:13-16 ; 119:165 ). În aceste cuvinte recunoaştem condiţiile preliminare ale lui Dumnezeu pentru binecuvântările Sale. Neascultarea şi voia proprie în viaţa multor copii ai lui Dumnezeu le răpesc creşterea, puterea de a mărturisi şi sfinţirea lor. Ei nu ajung să fie cu adevărat oameni dedicaţi lui Dumnezeu. Ei nu ajung niciodată să fie oameni care rămân cu adevărat în Hristos şi de aceea ei nu aduc nici roada dorită de Dumnezeu (a se citi Ioan 15:1-5 ). Ei cred că, în privinţa voii lor proprii şi a neascultării, este vorba de lucruri mici, neesenţiale, ca de exemplu lenevie, cuvinte pripite, bani risipiţi, minute pierdute. Ah, ei nu ştiu că tocmai aceste „vulpi mici“ strică via unei vieţi creştine ( 2:15 )! În realitate, inima lor nu priveşte într-o dragoste sfântă şi cu mulţumire spre Domnul, ca să umble, să lucreze, să se odihnească, să vorbească şi să tacă în dependenţă smerită de El. Lucrarea Duhului Sfânt în viaţa lor este împiedicată. Ei nu cresc pentru a fi tot mai asemenea lui Isus. Domnul Isus spune: „Cine este credincios în foarte puţin este credincios şi în mult; şi cine în foarte puţin este nedrept, şi în multe este nedrept“ (Luca 16:10 ). Nu este de mirare că astfel de copii ai lui Dumnezeu eşuează atunci când vin încercările mari. Neascultarea aduce după sine lipsa de binecuvântare, ba chiar blestemul. Neascultarea este crimă de lezmaiestate faţă de Domnul nostru iubit.

Da, voia proprie, opoziţia faţă de voia recunoscută, faţă de cuvintele clare ale Domnului, este păcat, care în ochii lui Dumnezeu cântăreşte mult mai greu decât căderea în momentele de ispită. În ce stare tristă ajung astfel de copii ai lui Dumnezeu! Câte greutăţi şi suferinţe, pe care şi le-au pricinuit singuri, au ei de purtat! „Pentru că s-au răzvrătit împotriva cuvintelor lui Dumnezeu şi au dispreţuit sfatul Celui Preaînalt; şi El le-a smerit inima prin suferinţă, s-au poticnit şi nu era nimeni care să-i ajute“ (Psalmul 107:11-12 ). Va reuşi Dumnezeu să-i convingă să devină copii ascultători?

sursa: https://comori.org/