Avem nevoie de profeţi. J. N. Darby

Categorie: Invataturi biblice
 

Ieremia 23:28-29 ; 1. Petru 4:11

Profeţia (prorocia) are întotdeauna două scopuri. Pe de o parte, ea descoperă prin Duhul evenimente viitoare, iar pe de cealaltă parte, ea este un mesaj din partea lui Dumnezeu care vorbeşte inimilor şi conştiinţelor ascultătorilor. Dacă citim cărţile profetice din Vechiul Testament – de la Isaia şi până la Maleahi – vom remarca faptul că cea mai mare parte a mesajului lor nu consta în prezicerea unor evenimente viitoare, ci, prin profeţi, Dumnezeu se adresa inimilor şi conştiinţelor celor care îi ascultau, pentru a le trezi conştiinţa şi a le arăta păcatele şi lucrurile rele din vieţilor lor, şi pentru a îi întoarce la Dumnezeu, ca să Îi slujească Lui şi numai Lui.

Cu siguranţă că tocmai această slujbă lipseşte mult în zilele noastre. Cât de important este ca ceea ce se predică să nu se adreseze doar minţii, ci şi inimii şi conştiinţei, pentru ca cel care ascultă să devină conştient de starea de slăbiciune spirituală în care se găseşte şi de faptul trebuie să îşi predea voinţa şi viaţa pe deplin şi cu toată sinceritatea lui Dumnezeu, pentru ca de acum înainte să caute voia Lui în toate şi să o împlinească.

Am avut parte de învăţători care, prin harul lui Dumnezeu, au redescoperit atât de multe adevăruri uitate. Dar nu este obligatoriu ca slujba care a fost atât de necesară ieri să fie la fel de necesară şi astăzi. Ieri eram dominaţi de necunoştiinţă şi de aceea a fost nevoie de învăţători. Astăzi însă problemele dominante sunt păcatul, împietrirea conştiinţei şi indiferenţa inimii.

În faţa acestei stări avem nevoie de o slujbă care să vorbească inimilor şi conştiinţelor, la fel cum au făcut-o profeţii din vechime, pentru ca ascultătorii să devină conştienţi de păcatul lor, de răceala inimilor şi de lipsa zelului lor şi să înveţe să caute voia Sa. „Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, care este în voi, pe care Îl aveţi de la Dumnezeu, şi voi nu sunteţi ai voştri? Pentru că aţi fost cumpăraţi cu un preţ, glorificaţi deci pe Dumnezeu în trupul vostru!” (1. Corinteni 6:19,20 ).

Adevăruri, care i-au costat ani de post şi de rugăciune pe aceia care le-au căutat şi le-au readus la lumină, pot fi înţelese astăzi atât de clar prin citirea unei simple broşuri, însă fără ca inima şi conştiinţa să fie câtuşi de puţin mişcate de aceasta. Iar rezultatul este înspăimântător. A prinde un adevăr şi a fi prins de un adevăr sunt două lucruri cu totul diferite.

Nu ar trebui să strigăm şi noi la Dumnezeu pentru adevăraţi profeţi, oameni a căror viaţă să fie dedicată Lui, cărora să le fie dăruit să vorbească cu toată seriozitatea şi solemnitatea, care să poată trezi conştiinţele adormite, care să nu ruşineze să aducă „în lumină” stricăciunea ascunsă şi întunericul?

Nimeni să nu spună că dragostea interzice o astfel de slujbă. Nu, dragostea adevărată o cere. Nimeni nu a iubit ca Domnul, şi totuşi nimeni nu a vorbit conştiinţelor ca El, Cel care nu era doar plin de har, ci şi de adevăr.

Tocmai această slujbă ne lipseşte atât de mult astăzi. Stare de mulţumire de sine care predomină pretutindeni ar primi o lovitură de moarte printr-o astfel de lucrare. Multe situaţii în care firea vrea să se arate ar fi evitate de la bun început. Cu siguranţă că doar ceea ce este fals şi nesincer ar avea de suferit şi nimeni nu ar trebui să regrete lucrul acesta.

Întrebarea pentru noi, este dacă inimile noastre preţuiesc mai mult poziţia pe care o avem înaintea celorlalţi decât onoarea lui Dumnezeu. Avem vorbitori şi scriitori, dar unde vom găsi această slujbă profetică? Este oare ea redusă la tăcere din cauza fricii de oameni? Domnul ascultă rugăciunile. Fie ca orice inimă sinceră, care preţuieşte onoarea Lui, să strige către El ca în mijlocul nostru să fie readusă la viaţă această slujbă care lipseşte atât de mult, cu o putere care să cerceteze conştiinţele.

„Profetul care are un vis să istorisească visul; şi cel care are cuvântul Meu să spună cuvântul Meu cu credincioşie. Ce este pleava pentru grâu?“, zice Domnul. „Nu este cuvântul Meu ca un foc“, zice Domnul, „şi ca un ciocan care sfărâmă stânca?” Ieremia 23:28,29 .

sursa: https://comori.org/