"Apostolul Petru: un om total nou"

Categorie: Invataturi biblice
 

Ce s-a întâmplat lui Petru că a fost transformat atât de radical, într-o perioadă atât de scurtă?

Acestea sunt câteva lucruri pe care le cunoaștem despre apostolul Petru:

Credința lui era atât de slabă încât aproape s-a înnecat pentru că îi era frică. Isus I-a spus: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Matei 14:28-31.)

Cedința lui era atât de mare încât făcea miracole dese în numele lui Isus. (Fapte 5:12.)

Când Isus a fost răstignit, Petru a negat afilierea lui cu Isus de trei ori, pentru că se temea de consecințe. (Matei 26:69-75.)

Petru a predicat Numele lui Isus atât de curajos și de puternic în Ierusalim încât aproximativ 3000 de suflete au fost adăugate la numărul bisericii într-o singură zi. (Fapte 2:41.)

Pare că vorbim despre doi bărbați diferiți aici. Ce s-a întâmplat apostolului Petru încât l-a schimbat atât de radical, într-un timp atât de scurt? Foarte simplu - a fost botezat cu Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt a preluat controlul

Isus le-a spus ucenicilor Săi înainte să fie luat în ceruri: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” Fapte 1:8. Petru, care fusese slab, timid și fără putere, a fost umplut cu îndrăzneală și putere când Duhul Sfânt a preluat controlul în viața lui!

„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” Ioan 14:16-18. Aceata este promisiunea pe care Isus o face tuturor ucenicilor Lui.

Putem vedea din mai multe întâmplări despre el, că Petru nu a făcut mereu lucrurile perfect. De exemplu, când i-a tăiat urechea slujitorului, pe care Isus a vindecat-o. Sau când a adormit în grădina Ghețimani, în loc să vegheze cu Isus în timpul rugăciunii Lui. Deci nu începutul determină sfârșitul nostru; nici trecutul și nici felul în care suntem din natură. Importanță are ce permitem Duhului Sfânt să facă în noi. Dacă îi permitem să ne conducă și dacă suntem ascultători de el, el ne va conduce la tot adevărul și toată înțelepciunea. (Ioan 18:10-12; Matei 26:37-41.)

Același bărbat care a încercat să-L convingă pe Isus că putea evita toate suferințele, a scris mai târziu: „Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă înveseliţi şi la arătarea slavei Lui.” 1 Petru 4:12-13. (Matei 16:21-23.)

Apostolul Petru - unul dintre cele mai mari exemple pentru noi

Deci, apostolul Petru este unul dintre cele mai mari exemple pe care le avem, când vine vorba despre o viață de ucenic. Da, avem natură omenească, cu toate tendințele și slăbicinile ei, dar nu trebuie să fim legați de ea. Nu aceste lucruri dictează felul în care viețile noastre se derulează. Dumnezeu dă Duhul Sfânt celor care-L ascultă. (Fapte 5:32). Dacă umblăm în Duhul și ascultăm de comenzile lui, vom primi toată puterea din cer și de pe pământ pentru a face voia bună și desăvârșită a lui Dumnezeu în viețile noastre. Vom deține aceeași putere motoare folosită de Petru în viața lui.

Cel care se îngrijorează despre ce spun oamenii despre el poate ajunge liber și curajos.

Cel care este legat de anxietate și rică poate ajunge la odihnă și pace deplină în Hristos.

Cel care are tendința de a se plânge și care e mereu nemulțumit poate învăța recunoștință și împăcare.

Cel care este sclav al poftelor poate ajunge liber și curat.

Lista aceast apoate continua. Toți știm unde avem luptele noastre personale. Cu ajutorul puterii Duhului Sfânt putem birui absolut tot ce ne trage în jos!

„Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. Să nu-ţi fie ruşine, dar, de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu. El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii.” 2 Timotei 1:7-9.

sursa: https://crestinismactiv.ro/