"Adorare doar Tatălui?" Christian Briem

Categorie: Invataturi biblice
 

Întrebare:

Este corect să-L adorăm (să ne închinăm) Domnului Isus, sau trebuie să-L adorăm pe Dumnezeu Tatăl în Numele Domnului?

Răspuns:

Domnul Isus, Răscumpărătorul nostru, este obiectul adorării noastre ca şi Tatăl. Este voinţa Tatalui şi scopul căilor lui Dumnezeu cu oamenii ca „toţi să-L onoreze pe Fiul aşa cum îl onorează pe Tatăl”, şi Domnul Isus adaugă: „Cine nu onorează pe Fiul, nu onorează nici pe Tatăl care L-a trimis.” (Ioan 5:23 )

Dacă nu-L onorăm pe Domnul Isus, nu-L onorăm nici pe Tatăl. A se opune adorării care-I revine Fiului lui Dumnezeu din partea oamenilor, a fost din totdeauna şi rămâne încă scopul lui Satan.El (Satan) acceptă să se vorbească mult de „Tatăl”, aşa cum El este ca Tată al tuturor oamenilor, dar Îl lasă pe „Fiul” deoparte. Dar Tatăl nu recunoaşte ca adorare decât aceea care se adresează în acelaşi timp şi Fiului Său; căci doar „cel ce mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl”. (1. Ioan 2:23 ).

Nu numai că nu există niciun fel de rivalitate între persoanele divine, dar este însăşi intenţia declarată a lui Dumnezeu când Fiul a devenit Om să fie adorat. Când Mântuitorul era pe pământ, mulţi oameni care au fost vindecaţi de El într-un fel sau altul, I-au adus închinare, prostenare şi L-au adorat. I-a oprit El vreodată? Nu, niciodată. El, Fiul lui Dumnezeu, primeşte închinarea oamenilor ca un lucru normal şi chiar ca un lucru care I se cuvine. Nu este la fel şi astăzi când El este în cer la dreapta lui Dumnezeu?

Când Dumnezeu Îl aduce pe Întâiul nascut în creaţie (aplicaţia poate fi făcută atât de bine la prima cât şi la a doua venire a Domnului pe pământ), El porunceşte: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine” ( 1:6 ). Îngerii Îl adoră pe Fiul: nu trebuie să facem şi noi la fel?

Dincolo de întrebarea pusă, remărcăm că Domnul Isus nu este doar obiectul adorării noastre, dar mai presus de toate putem să ne adresăm Lui în rugăciune. Ştefan, primul martir creştin, în timp ce era lovit cu pietre de vrăjmaşii săi, I-a adresat direct rugăciunea sa sfâşietoare: „Doamne Isuse primeşte duhul meu!” Ultimele sale cuvinte I-au fost de asemeni adresate: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta” (Fapte 7:59,60 ). Pavel, de asemenea, a rugat de trei ori pe Domnul cu privire la ţepuşul său din trup ( 12:8 ). Domnul Isus, Însuşi, I-a învăţat pe ucenicii Săi să roage pe „Domnul secerişului” (Matei 9:38 ; Luca 10:2 ); iar cu privire la cei „sfinţiţi în Hristos Isus, sfinţi chemaţi”, este spus că „în orice loc cheamă numele Domnului nostru Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru.” ( 1:2 ).

Vedem prin aceasta că nu este potrivit, şi chiar împotriva Scripturii de a nu-L adora pe Domnul Isus, sau de a refuza ca principiu de a-I adresa rugăciuni. Nu este El „Dumnezeul binecuvântat în veci” ( 9:5 ) ?

sursa: https://comori.org/