"Muzica in Vechiul Testament (3)"

Categorie: Invataturi biblice

Ascensiunea muzicii odată cu dezvoltarea culturală a lui Israel – perioada davidică

1 Cro. 15:16 Şi David a zis căpeteniilor Leviţilor să aşeze pe fraţii lor cântăreţi cu instrumente de muzică, cu lăute, arfe şi ţimbale, şi să sune din ele cântări răsunătoare, în semn de bucurie.

15:19-22  Cântăreţii Heman, Asaf şi Etan aveau ţimbale de aramă, ca să sune din ele. Zaharia, Aziel, Şemiramot, Iehiel, Uni, Eliab, Maaseia şi Benaia aveau lăute pe alamot; şi Matitia, Elifele, Micneia, Obed-Edom, Ieiel şi Azazia, aveau arfe cu opt coarde, ca să sune tare.  Chenania, căpetenia muzicii între Leviţi, cârmuia muzica, fiindcă era meşter.

23:5  “…patru mii să fie portari, şi patru mii să fie însărcinaţi să laude pe Domnul cu instrumentele pe cari le-am făcut ca să-L prea mărim.„

1. Comentariu personal:

În 1 Sam. 16:17, 18 şi 23 îl găsim pe David prezentat ca un tânăr cu o înclinaţie specială către muzică. El ştie să cânte la harpă şi era iscusit în aceasta aşa încât reuşea să îndepărteze starea de depresie de peste împăratul Saul când peste acesta vene duhul rău (v. 23). Nu putem şti de unde a învăţat David să cânte şi cine l-a instruit în mânuirea harfei. Versetul 19 menţionează profesia de cioban a lui David şi s-ar putea spune că în acest context el s-a format ca şi cântăreţ iscusit, totuşi, inventarea harfei ca şi instrument muzical este menţionată mult mai devreme în Scripturii (Gen. 4:21[1]), iar de aici deducem preluarea acestei ocupaţii de către David de la părinţi sau popoare vecine. Nu este exclus ca aceasta să fie o practică obişnuită în popor la vremea aceea în rândurile ciobanilor (nu de puţine ori păstorii sunt caracterizaţi prin pasiunea de a cânta la vreun instrument). Însă cel mai important fapt este păstrarea de către David a acestei ocupaţii chiar şi după ce devine împărat al lui Israel şi organizarea în cadrul leviţilor de la Cortul Întâlnirii într-un mare cor de 4 000 (1 Cro. 23:5) de cântăreţi care acompaniau închinarea şi care au susţinut şi fundalul pe care s-a efectuat procesiunea aducerii chivotului la Ierusalim (1 Cro. 15:16-22). Astfel muzica primeşte statut de element indispensabil închinării înaintea lui Dumnezeu şi tot odată ea devine valoare culturală a lui Israel ca naţiune. Evreii identificându-se ca şi naţiune între celelalte popoare şi prin această latură caracteristică lor. Dacă pe vremea lui Moise, Iosua şi Samuel menţionarea cântatului în închinarea evreilor lipseşte aproape cu desăvârşire, în timpul domniei lui David ea devine unul dintre sectoarele principale în organizarea grupurilor de leviţi.

1. Alţi comentatori:
2. a) Instalarea leviţilor muzicieni.David oarecum în mod neobişnuit dă porunci mai marilor cântăreţilor leviţi să-ţâşi instaureze unele dintre numeral lor de muzică, iar aceştia răspund prin a face astfel.Sunt numite trei instrumente în 13:8care în mod curent mai apar şi în Cronici. 2 Cron 5:12; 29:25; Neem. 12:27).

b)Patru mii l+au lăudat pe Domnul David a făcut această distribuţie conform propriei judecăţi şi în accord cu felul său de închinare darn u apare să fi primit vreo autoritate divină în privinţa acestor aranjamente.Cât despre instrumentele alese, acestea sunt condamnate în alt locAmos 6:5l.[2]

1. Concluzii:
2. a) Pe vremea lui David muzica primeşte statut de element indispensabil închinării înaintea lui Dumnezeu şi tot odată ea devine valoare culturală a lui Israel ca naţiune. Evreii identificându-se ca şi naţiune între celelalte popoare şi prin această latură caracteristică lor.

[1] Biblia sau Sfânta Scriptură – Bcureşti 2001

[2] Adam Clarke CLARKE’S COMMENTARY OT, VOLUME 2 JOSHUA – ESTHER. P. 1090

sursa: https://la1ceai.wordpress.com/