"Cum va fi în cer?"

Categorie: Invataturi biblice
 

Întrebare: Toţi cei care s-au căit înaintea lui Dumnezeu şi şi-au recunoscut vina, vor fi cândva în cer. Aceasta se va împlini pentru creştinii adevăraţi, când îi va răpi Domnul Isus la Sine. Dar ce ne aşteaptă în slava veşnică? De ce vom avea parte în cer? Ce reprezintă veşnicia?

Răspuns:

Ce caracterizează cerul

Scriptura ne arată că Domnul Isus este punctul central al slavei. Noi vom fi acolo unde este El şi Îl vom vedea asa cum este, şi vom fi ca El (Ioan 14:3 ; 1. Ioan 3:2 ). Noi vom trăi împreună cu El, vom admira şi vom împărţi cu El slava Sa (1. Tesaloniceni 5:10 ; Ioan 17:24 ; 2. Tesaloniceni 2:14 ). Aceasta reprezintă cerul.
Cerul este un loc

• al odihnei: „«Ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul!» «Da», zice Duhul; «ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!»“ (Apocalipsa 14:13 ).
• al slujbei: „Robii Lui Îi vor sluji“ (Apocalipsa 22:3 ).
• al închinării: „Bătrânii s-au aruncat la pământ, şi s-au închinat“ (Apocalipsa 5:14 ).
• al cântecului: „Şi cântau o cântare nouă, şi ziceau: «Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost înjunghiat»“ (Apocalipsa 5:9 ).
• al bucuriei: „Intră în bucuria stăpânului tău“ (Matei 25:21 ).
• al cunoaşterii: „Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest «în parte» se va sfârşi. ...atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin“ (1. Corinteni 13:9, 10, 12 )
• al sfinţeniei: „Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului“ (Apocalipsa 21:27 ).
• al slavei: „tot mai mult o greutate veşnică de slavă“ (2. Corinteni 4:17 ).

Să ne îndreptăm acum spre câteva întrebări, care se pun adesea cu privire la cer.

Îl vom vedea pe Dumnezeu?

Chiar dacă Dumnezeu S-a arătat într-o înfăţişare vizibilă (Isaia 6:5 etc.), El nu poate fi văzut în caracterul Său absolut (1. Timotei 6:16 ). Trinitatea este Cel nevăzut (Evrei 11:27 ). Dar noi totuşi Îl vom vedea – prin Hristos, care este „chipul Dumnezeului celui nevăzut“ şi în care „locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii“ (Coloseni 1:15 ; 2:9 ). Isus a spus: „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl“ (Ioan 14:9 ). Chiar dacă există trei Persoane în Dumnezeire,
totuşi avem de-a face numai cu un singur Dumnezeu. De aceea: cine Îl vede pe Domnul Isus, vede Trinitatea.

Se vor recunoaşte creştinii în cer?

Da, pentru că vom păstra şi în veşnicie identitatea noastră personală. Acest lucru îl vedem în exemplul lui Avraam. În Luca 13:28 citim că iudeii necredincioşi îl vor recunoaşte pe Avraam în Împărăţia de o mie de ani. Şi omul bogat în Locuinţa morţilor a ştiut că de partea cealaltă era Avraam; l-a văzut chiar şi pe Lazăr, care stătuse la poarta sa (Luca 16:23 ). Iar pe Muntele schimbării la faţă, Petru se pare că a recunoscut imediat că în faţa lui stăteau Moise şi Ilie, deşi nu-i văzuse niciodată înainte (Luca 9:28-36 ).

Pavel i-a numit pe filipeni „cununa“ sa, iar pe tesaloniceni ca „nădejdea“, „bucuria“ şi „cununa de slavă“ la venirea Domnului Isus (Filipeni 4:1 ; 1. Tesaloniceni 2:19 ). Se pare că Pavel conta pe faptul de a se revedea şi de a-i recunoaşte în cer pe credincioşii cu care a stat cu plăcere aici pe pământ.

Vom uita pe cineva în cer?

Câteodată se spune că în cer nu ne vom aminti de rudele, care au mers în pierzare. Dar trebuie să ne gândim că martirii în paradis îşi amintesc tocmai de ceea ce au trăit pe pământ (Apocalipsa 6:9-11 ). Şi omul bogat din Locuinţa morţilor s-a gândit încă la fraţii săi de pe pământ (Luca 16:19-31 ). Oare nu va fi aşa şi cu noi? Este de neînchipuit că în cer vom şti mai puţine decât pe pământ. Dar să ne gândim: amintirea rudelor nu ne va putea împovăra, deoarece în veşnicie nu
există tristeţe (Apocalipsa 21:4 ). În afară de aceasta, în cer nu vor mai exista relaţiile pământeşti (Matei 22:30 ). Astfel că în trupul nou, spiritual vom simţi altfel decât simţim astăzi. Noi ne vom face una cu sentinţa lui Dumnezeu, indiferent la cine se referă ea (Apocalipsa 18:20 ).

Va fi plictistor în cer?

Copiii îşi fac adesea griji, că în cer ar putea să fie plictisitor. Dar şi mai târziu se pune întrebarea ce vom face în cer tot „timpul“. Pe lângă versetele citate la început, doresc să indic şi spre textul din Efeseni 2:7 : Dumnezeu va „arăta în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.“ Aceasta va trece peste timpul Împărăţiei de o mie de ani: Dumnezeul infinit ne va arăta în veşnicie tot mereu noi trăsături ale harului Său. Acest lucru nu va fi plictisitor! Aş dori să mai prezint trei idei. Conform înţelegerii mele, ne vom preocupa în primul rând cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că acest Cuvânt dăinuieste în veci în ceruri (Psalm 119:89). Ştim că este o mare bucurie să pătrundem în adâncimile nepătrunse ale Cuvântului lui Dumnezeu. Nu am putea să continuăm această activitate în veşnicie?

În al doilea rând vom putea cerceta ce s-a petrecut pe pământ şi cum a lucrat Dumnezeu. În Psalm 56:8 şi Maleahi 3:16-18 citim că Dumnezeu a scris în cartea Sa lacrimile şi discuţiile desfăşurate în teamă de Dumnezeu. Noi vom putea privi în acele „cărţi“ divine. În al treilea rând vom avea posibilitatea să admirăm intensiv creaţia lui Dumnezeu şi să-L adorăm pe Dumnezeu pentru aceasta (Apocalipsa 4:11 ). Cerul actual şi pământul actual sunt lucrarea mâinilor lui Dumnezeu, dar şi cerul nou şi pământul nou vor descoperi gloria Sa de Creator. Noi vom putea să le admirăm spre bucuria noastră. Desigur, când ne vom preocupa cu ceva în cer şi vom cerceta, atunci nu vom face acest lucru ca unii care trebuie să-şi depăşească neştiinţa lor pas cu pas, pentru că în cer vom cunoaşte, aşa cum cunoaşte Dumnezeu (1. Corinteni 13:12 ). Dar vom fi mereu impresionaţi de ceea ce a dăruit şi a făcut Dumnezeu.

Uimire întreită în cer

În cer vom fi uimiţi (dacă se poate vorbi de uimire) de faptul că acolo nu-i vom întâlni pe unii, despre care consideram că sunt copii ai lui Dumnezeu. Ei trăiau evlavioşi în exterior, cântau cântări ale credinţei, şi totuşi nu sunt în cer. Ei aveau
numai o „formă de evlavie“, dar îi tădăguiau puterea (2. Timotei 3:5 ). Pierduţi pentru veşnicie!

În cer vom fi uimiţi şi de faptul că vom întâlni acolo pe unii, despre care nu crezusem că sunt credincioşi. Lucrurile acestei lumi umpluseră viaţa lor – dar totuşi Dumnezeu lucrase în inimile lor. Ei erau drepţi, aşa cum şi Lot a fost drept (2. Petru 2:8 ). Chiar dacă faptele lor vor arde, totuşi ei vor fi mântuiţi (a se compara cu 1. Corinteni 3:15 ).

Dar oare nu vom fi în cer cel mai mult bucuroşi şi mulţumitori pentru faptul că suntem acolo? Chiar dacă am auzit despre păcatele altora, totuşi ştim că noi înşine avem cele mai multe păcate. Dar sângele Mielului ne-a curăţit. Astfel suntem conduşi de la uimire la adorare. Preamărit să fie Numele Lui pentru slava veşnică!

sursa: https://comori.org/