"Despre lege si har (2)"

Categorie: Invataturi biblice

„Sfãtuieşte pe robi sã fie supuşi stãpânilor lor, sã le fie pe plac în toate lucrurile, sã nu le întoarcã vorba, sã nu fure nimic, ci totdeauna sã dea dovadã de o desãvârşitã credincioşie, ca sã facã în totul cinste învãţãturii lui Dumnezeu, mântuitorul nostru. Cãci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arãtat,  şi ne învaţã s-o rupem cu pãgînãtatea şi cu poftele lumeşti, şi sã trãim în veacul de acum cu cumpãtare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastrã nãdejde şi arãtarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor Isus Hristos”. Tit 2:9-13

William MacDonald considera ca in acest text harul lui Dumnezeu, de care vorbeşte apostolul Pavel lui Tit poate fi sinonim cu Fiul lui Dumnezeu. „ Harul lui Dumnezeu s-a arătat când Domnul Isus a vizitat planeta noastră şi în special când s-a dat pe sine pentru păcatele noastre. El s-a arătat pentru mântuirea tuturor oamenilor”[1] W. MacDonald consideră că versetele acestea sunt de o frumuseţe aparte, o adevărată bijuterie literară dar care, pe lângă măiestria artistică subliniază încă o dată adevărul că „ acelaşi har care ne mântuieşte ne şi instruieşte în şcoala sfinţeniei […]. În latura pozitivă harul ne învaţă să trăim în veacul de acum cu cumpătare şi dreptate faţă de alţii şi cu evlavie în lumina curată a prezenţei Sale.”[2]

Referindu-se la versetul 11, central pentru noi, din acelaşi pasaj Clarke’s Commentary observă că traducerea literară: „pentru harul lui Dumnezeu care salvează”. Acelaşi comentariu continuă subliniind: „ graţia, harul lui Dumnezeu se regăseşte în favorurile date de Dumnezeu, orice beneficiu care vine din partea Lui putând trece drept har. În acest pasaj este subliniată mila infinită a lui Dumnezeu arătată lumii fiind descrisă cu ajutorul termenului de har care nu este doar un favor care valorează foarte mult ci care poartă în sine darul cel mai mare făcut omului de Dumnezeu: Isus Cristos.”[3]

Mie, personal, acest text îmi relevă doua acţiuni ale harului arătat de Dumnezeu, acţiuni care au loc cu răsfrângere directă asupra creştinului. În primul rând textul ne aduce în faţă o acţiune a harului generalizată, el  a fost arătat şi aduce mântuire pentru toţi oamenii,  şi o acţiune personală, in cadrul celei generalizate, ca o aplicaţie logică şi anume că acelaşi har aduce mântuirea celui ce crede. Este un dar dat omenirii dar este un dar pentru persoană decât atunci când este primit şi acceptat ca dar. În al doilea rând trebuie să observăm că, potrivit cu textul, harul Lui Dumnezeu nu îşi rezumă aplicarea doar strict în legătura cu mântuirea şi apoi este retras. Harul este un termen de o aplicare mult mai largă, el nu numai că a fost arătat şi aduce mântuirea ci el şi învaţă, o activitate pe care o desfăşoară din momentul în care a intrat mântuirea, răscumpărarea până la final.

[1] William MacDonald, Comentariul Biblic al credinciosului, versiunea electronică, p. 1037

[2] Idem 6

[3] Adame Clarke , Clarke’s commentary Noul Testament, Volume 6B, p. 275

sursa: https://la1ceai.wordpress.com/