"Ilustratii despre slujire" - Ilustratie pentru predici

Categoria: Ilustratii pentru predici

Aparente

     Un director al unei scoli din Franta a fost complet dezamagit de unul dintre elevii din scoala sa. La sfarsitul anului a scris despre el: „Este cel mai slab, cel mai dezordonat si cel mai nepromitator elev din scoala !”

Dupa 50 de ani, pe cand directorul nu mai era in viata, s-a organizat un referendum prin care urma sa fie desemnata cea mai influenta personalitate a Frantei din toate timpurile. Prin vot popular a fost ales tocmai acest elev slab, dezordonat si nepromitator: numele lui era Louis Pasteur, fondatorul medicinei moderne.

In onoarea lui s-a decretat o sarbatoare nationala. Fiind bolnav si in varsta de 73 de ani, Louis Pasteur n-a putut participa la manifestarile organizate pentru el la Paris. Cu aceasta ocazie, el a transmis un mesaj care a fost citit de fiul sau: „Viitorul nu apartine cuceritorilor, ci slujitorilor !”

Nu cei ce se pregatesc sa cucereasca lumea vor domina viitorul, ci aceia care sunt gata sa le slujeasca semenilor. Louis Pasteur si-a dedicat viata unui singur scop si l-a atins.

Sacrificiu de sine

     Doctorul a intrat in graba in spital deoarece fusese chemat pentru o operatie urgenta. A raspuns imediat acestui apel si, dupa ce si-a schimbat hainele, s-a indreptat spre sala de operatie. Pe holul spitalului se plimba nervos tatal baiatului care urma sa fie operat. Cand l-a vazut pe doctor, tatal a inceput sa strige la el: „De ce ai intaziat atat ? Nu stii ca viata fiului meu este in pericol ? Nu ai simtul responsabilitatii ?”

Doctorul i-a zambit, apoi i-a zis: „Imi pare tare rau, nu ma aflam in spital si am venit cat de repede am putut dupa ce am fost chemat. Va rog sa va linstiti.” „Sa ma linistesc ? Daca fiul tau era pe masa de operatie, ai fi putut sa fii linistit ? Daca fiul tau ar muri in timp ce doctorul intarzie sa vina, ce ai face ?”  – spuse tatal si mai nervos.

Doctorul i-a zambit din nou: „Vom face tot ce putem pentru fiul tau prin mila lui Dumnezeu, si ar trebui ca si tu sa te rogi pentru viata fiului tau !” Si spunand acestea, a intrat in sala de operatie. „E usor sa dai sfaturi cand nu esti in situatie” – murmura tatal.

Dupa cateva ore, doctorul a iesit zambind: „Multumim lui Dumnezeu, fiul tau este salvat.” Si fara sa mai astepte raspunsul tatalui, a mai adaugat: „Daca mai ai si alte intrebari, vorbeste cu asistenta.” Si a iesit grabit. „De ce este atat de arogant ? Nu mai putea sa stea cateva minute ca sa-mi spuna mai multe despre starea fiului meu ?” – comenta tatal cand o vazu pe asistenta iesind din sala de operatii.

Aceasta, cu fatza in lacrimi, i-a spus: „Fiul lui a murit ieri intr-un accident de masina si astazi era inmormantarea, cand noi l-am chemat de urgenta. Iar acum, ca l-a salvat pe fiul tau, a plecat sa-si inmormanteze fiul.”

Maini in rugaciune

     In secolul al XV-lea, o familie saraca era binecuvantata cu 18 copii. In ciuda conditiei lor nevoiase, doi dintre copii erau extrem de talentati. Insa numai unul dintre ei putea merge la studii. Prin urmare, cei doi stabilesc un pact: vor da cu banul, iar cel care va pierde va munci la mina pentru a plati studiile de pictura ale celuilalt.

Albrecht Durer, dupa patru ani remarcabili, reintors in familie, s-a ridicat in capul mesei pentru a tine un toast. Cuvintele de incheiere au fost:

– Si acum, cel mai binecuvantat frate al meu, acum e randul tau. Acum te poti duce sa-ti urmezi visul si eu voi avea grija de tine.

Toate capetele s-au intors cu nerabdare spre celalalt capat al mesei, unde statea fratele lui, care, printre lacrimi, tinandu-si mainile aproape de obrazul drept, a spus bland:

– Nu, frate, nu pot sa merg… Uite ce au facut cei patru ani de munca in mina mainilor mele! Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel putin o data, iar in ultimul timp sufar de artrita, care mi-a afectat atat de rau mana dreapta, incat nu pot nici macar sa tin paharul pentru a toasta cu tine… cu atat mai putin sa fac linii delicate pe panza cu pensula sau creionul. Nu, frate, pentru mine e prea tarziu…

Intr-o zi, Albrecht i-a pictat fratelui sau mainile muncite cu palmele si degetele subtiri, indreptate spre cer. „Maini in rugaciune”, acest tribut al iubirii, ne aminteste ca nimeni, absolut nimeni, nu reuseste singur in viata. Privind realizarile celor doi, care dintre ei este „mai mare”?

Misiune inainte de moarte

     Sal avea 30 de ani, era viguros si atletic dar i s-a descoperit o forma deosebita de cancer osos, care i-a adus moartea doi ani mai tarziu. In toata aceasta perioada, a fost nevoit sa poarte tot timpul un corset, care-i proteja intregul corp din cauza multiplelor fracturi, cauzandu-i o durere cumplita. In ciuda acestei suferinte, acesti ultimi ani ai vietii au fost cei mai bogati pentru el.

Sal a gasit o mare semnificatie a vietii sale, pentru ca in aceasta pozitie a putut sa slujeasca multor tineri, raspunzandu-le la problemele cu care acestia se confruntau.

El era purtat prin salile de clasa ale scolilor din zona in care locuia, consiliind adolescentii care erau robiti de consumul de droguri. Si-a folosit boala ( cancerul ) si exemplul trupului sau care se deteriora vizibil, ca o parghie puternica in misiunea si slujirea sa.

Marturia lui a fost foarte eficienta. Intreaga audienta tremura cand Sal, imobilizat in corsetul lui in carut, spunea: „Vreti sa va distrugeti trupurile cu narcotice, heroina si alcool? Sau vreti sa le zdrobiti aruncandu-va in gol de pe podul Golden Gate ori de pe alte cladiri inalte? Nu faceti asta! Dati-mi mie trupul vostru! Eu vi-l doresc! Eu il voi accepta chiar daca voi nu va mai suportati. Pentru ca eu vreau sa traiesc!”

sursa: https://www.loribalogh.ro/