"Ilustratii despre predicarea Evangheliei" - Ilustratie pentru predici

Categoria:  Ilustratii pentru predici

Predici din celula singuratica

     Wurmrand a primit o scrisoare din Canada de la un frate de credinta, diacon intr-o biserica din Canada. In acea scrisoare, respectivul ii povestea cum s-a predat el lui Dumnezeu. Fusese inchis pentru niste faradelegi si se afla intr-o celula singur, la izolare.

Acolo, a inceput sa simta nevoia dupa Dumnezeu. S-a rugat ca, daca exista undeva in lumea aceasta un crestin inchis ca si el, Dumnezeu sa-i transmita gandurile acestuia. In momentul urmator i-au venit o multime de ganduri de incurajare, de indemn de a-l cauta pe Dumnezeu. Era o predica pe care o primea in mintea sa.

Au trecut anii, s-a eliberat, s-a intors la Dumnezeu, s-a botezat in biserica. Intr-o zi, plimbandu-se pe strada, vede in vitrina unei librarii o carte care i-a atras atentia prin titlul ei: “Predici din celula singuratica.” A cumparat-o din curiozitate si a citit-o.

A ramas uimit cand a gasit intr-una din predici exact acele ganduri pe care le primise in minte pe cand se afla si el incarcerat. Apoi a aflat ca, in timp ce el era inchis in Canada, in Romania, de asemenea inchis intr-o celula se afla si Wurmbrand, care predica in celula sa singuratica, rugandu-L pe Dumnezeu sa trimita predica sa acolo unde era nevoie.

     Devotamentul lui Wesley

Recent am citit despre viata lui John Wesley al carui motto a fost: „Fa tot binele pe care il poti, cu toate mijloacele cu care poti, in toate modalitatile in care poti, in toate locurile in care poti, ori de cate ori poti, la toti oamenii la care poti, atata timp cat poti!”

„John Wesley a scris in media trei predici pe zi timp de 54 de ani si a predicat de mai bine de 44.000 de ori. Pentru a face aceasta a calatorit mai mult de 500.000 de km in saua unui cal, deci aproximativ 8.000 de km pe an. Era foarte devotat muncii pastorale. Pana la o varsta inaintata, a raspuns de toate bisercile din Anglia.

Pentru a-si face munca, se trezea la ora 4 in fiecare dimineata si muncea din greu pana la 10 noaptea, permitandu-si scurte pauze doar pentru a lua masa. La varsta de 83 de ani, era suparat pentru ca-si dadea seama ca nu poate sa scrie mai mult de 15 ore pe zi din cauza ca-l dureau ochii. La varsta de 86 de ani, ii era rusine sa admita ca nu putea predica mai mult de doua ore pe zi si era furios pe el insusi cand dormea pana la ora 5 dimineata.”

     Pentru suflete sau pentru bani ?

In fiecare an, C. H. Spurgeaon obisnuia sa predice pentru orfanii sai o singura data. Cu acea ocazie deosebita, multi veneau sa-l asculte pe renumitul predicator si sa-si aduca darul pentru orfelinat. Dupa o astfel de intalnire, se spune ca, in timp ce iesea din cladirea in care predicase, un individ din clasa “super-spiritualilor”, cei care cauta nod in papura, l-a acostat cu acuza: “Dar, domnule Spurgeon, eu credeam ca dumneata predici pentru suflete, nu pentru bani !”

Spurgeon relica grav: “Dar, domnule, bineinteles ca predic pentru suflete si nu pentru bani ! Insa orfanii mei nu mananca suflete. Si chiar daca ar face-o, ar fi nevoie de cel putin patru ca al dumitale pentru a satura un singur copil.”

O predica ce umbla

     Intr-o dupa-amiaza a anului 1953, in gara orasului Chicago s-au adunat oficialitatile si reporterii pentru a-l intampina pe castigatorul premiului Nobel pentru pace al anului 1952. La cateva minute dupa sosirea trenului, un barbat urias, cu parul valvoi, a coborat din tren. Bliturile aparatelor de fotografiat au fulgerat, iar oficialitatile orasului s-au apropiat cu mainile intinse. Diferiti oameni au inceput sa-i spuna cat sunt de onorati de vizita lui. Omul le-a multumit politicos, iar apoi, privind peste capetele multimii, a cerut sa fie scuzat un moment.

A pasit printre oameni pana a ajuns la o femeie de culoare, care se lupta cu doua valize mari. I-a luat bagajele si cu un zambet a insotit femeia pana la autobuz. A ajutat-o sa urce si i-a urat drum bun. Apoi s-a intors la multimea care-l astepta si a spus: “Va rog sa ma scuzati ca v-am facut sa ma asteptati!”

Acel om era Albert Schweitzer, faimosul doctor misionar, care si-a petrecut viata ajutand saracii din Africa. Ca raspuns la fapta lui Schweitzer, unul dintre membrii comitetului de primire i-a spus plin de admiratie reporterului de langa el: “Este prima data cand vad o predica umbland!”

sursa: https://www.loribalogh.ro/