"Ilustratii despre minciuna" - Ilustratie pentru predici

Categoria: Ilustratii pentru predici

Adevarul „gol-golut”

     Se spune ca odata, adevarul s-a hotarat sa mearga la oras. Era o zi calda de vara, asa ca dupa mai multe ore de mers, s-a oprit sa se racoreasca in unda limpede a unui lac. Pentru ca avea timp, s-a dezbracat de haine si s-a aruncat in apa binefacatoare. Minciuna, care intotdeauna vine pe urmele adevarului, a pornit si ea spre oras. A ajuns la lac si, pentru ca era foarte cald, s-a hotarat sa faca si ea o baie.

Pe cand se dezbraca, a zarit hainele adevarului si deodata i-a incoltit o idee. S-a dezbracat iute de hainele ei, s-a imbracat cu hainele adevarului si a pornit mai departe. Cand a ajuns la oras, multa lume s-a bucurat, zicand: „Iata, a sosit adevarul !”

In timpul acesta, adevarul a iesit din apa si, cand si-a cautat hainele, a dat peste zdrentele minciunii. Intelegand inselatoria, si pentru ca el era adevarul, a refuzat sa le imbrace, preferand mai degraba sa mearga dezbracat decat in hainele minciunii. Cand a ajuns la oras, oamenii l-au recunoscut, zicand unii catre altii: „Iata adevarul gol-golut !”

„Sariti! Lupul!”

     Se povesteste ca un baiat mergea zilnic cu oile la pascut pe un deal la marginea satului si se cam plictisea. Ca sa scape de monotonie, a inceput sa strige:

     -„Lupul! Sariti! Lupul!”

Satenii s-au alertat imediat, dar cand au ajuns pe deal, au constatat cu necaz ca nu era niciun lup. Baiatul a socotit ca facuse o gluma buna si a izbucnit in hohote de ras. Satenii insa nu erau deloc amuzati.

– „Nu mai striga ca e lupul, daca nu e niciun lup! l-au mustrat ei suparati.

Nu a trecut mult timp si baiatul s-a plictisit din nou. A inceput sa strige iar cat il tineau plamanii:

-„Lupul! Sariti! Lupul!”

Spre marea lui distractie, satenii l-au crezut din nou si au sarit sa-l ajute. N-au mai putut de suparare cand s-au vazut pacaliti iarasi de baiat. L-au certat, dar baiatul s-a bucurat ca i-a iesit gluma. Mai tarziu totusi, a vazut ca un lup adevarat dadea tarcoale turmei. De panica, a inceput sa strige disperat:

– „Lupul! Sariti! Imi ataca oile! Lupul!” zicea el saltand agitat.

De data asta, satenii nu aveau de gand sa se mai lase pacaliti. I-au ignorat tipetele si si-au vazut de treburi. Strigatele lui ajunsesera ca un zgomot de fond pentru ei. Spre seara, au observat totusi ca baiatul nu cobora de pe deal. Cineva a plecat dupa el si l-a gasit sezand pe o piatra inciudat.

– „De ce n-ati venit la mine? De ce?” l-a luat el la rost pe satean. „Am strigat, dar n-a venit nimeni.”

Omul a incercat sa-l linisteasca, dar, in final, i-a spus:

     – „Asta sa-ti fie invatatura de minte! Nimeni nu-l crede pe mincinos, chiar cand spune adevarul.”

sursa: https://www.loribalogh.ro/