"Ilustratii despre libertate" - Ilustratie pentru predici

Categoria: Ilustratii pentru predici

Falsa libertate data de avere

     Ani in sir o familie a muncit din greu pentru a-si plati datoriile. Facusera un imprumut la banca pentru a-si cumpara casa in care locuiau si fiecare membru al familiei a trebuit sa caute o slujba.

Intr-o zi, au primit vestea ca au castigat o suma mare de bani la loterie. Dupa ce au primit banii castigati peste noapte, aceasta familie a scapat de datorii si au zis: „Suntem cu adevarat liberi !” Acum isi puteau cumpara orice casa si-ar fi dorit, platind in numerar. Avand asa de multi bani, au decis sa nu mai mearga la munca si isi permiteau sa cumpere lucruri la care inainte nici n-ar fi visat.

Dupa un an, un redactor al unui ziar cunoscut s-a interesat de aceasta familie. A prezentat intr-un articol viata acestor oameni dupa un an de „libertate”: tatal era deja mort de trei luni de zile – doctorii l-au diagnosticat cu grave probleme ale ficatului, cauzate de prea multa bautura; mama locuia cu fiica sa intr-o alta locuinta si nu mai vorbea cu restul familiei; casa in care locuisera era parasita si in paragina; unul dintre fii era in inchisoare, condamnat pentru crima, iar celalalt copil isi cumparase o casa pe care a imprejmuit-o cu un gard foarte inalt si cu zabrele la geamuri, ca nu cumva cineva sa-i fure banii pe care ii mai avea.

Cand redactorul a vorbit cu vecinii acestei familii, ei dadeau din cap, spunand: „Au fost o familie deosebita, dar n-au stiut cum sa traiasca in libertate…”

Educatie religioasa

     Samuel Taylor Coleridge, un mare poet englez, a fost vizitat odata de o persoana importanta din societatea britanica. Aceasta i-a spus ca nu este de acord sa se dea copiilor niciun fel de educatie religioasa, ca nu cumva mintea lor sa fie indreptata de parinti intr-o anumita directie.

     „Copiilor ar trebui sa li se permita sa decida asupra vietii de credinta in mod personal, la varsta cand dobandesc capacitatea de a alege intre ceea ce este bine si ceea ce este rau.”

Coleridge nu i-a raspuns nimic musafirului sau, dar mai tarziu l-a invitat pe acesta sa faca impreuna o vizita in gradina casei sale. Musafirul a acceptat si Coleridge l-a plimbat prin gradina pe unde cresteau numai buruieni. Vizitatorul s-a uitat la el si, plin de mirare, i-a zis: „Ceea ce vad nu este o gradina! Nu creste nimic altceva aici afara de buruieni!”

     „Vedeti”, i-a raspuns Coleridge, „eu i-am dat gradinii sansa sa decida in libertate si sa aleaga singura ce fel de plante sa creasca. Acesta este rezultatul sansei pe care i-am oferit-o: numai buruieni!”

sursa: https://www.loribalogh.ro/