"Ilustratii despre jertfa lui Christos" - Ilustratie pentru predici

Categoria: Ilustratii pentru predici

Mielul lui Dumnezeu

Cu multi ani in urma, a fost construit un far pe coasta stancoasa Wales, din Anglia. Cand cladirea era aproape terminata, unul dintre lucratori s-a impiedicat si a cazut de pe schela, intre stancile de jos. Ceilalti lucratori, cutremurati de cele intamplate, nu indrazneau sa priveasca in jos de teama sa nu se ingrozeasca de cele ce ar fi putut vedea.

In cele din urma au coborat, insa, spre marea lor bucurie, tovarasul de munca era viu, desi avea lovituri pe corp. Langa el statea un miel mort. O turma de oi se abatuse prin partea locului si un miel din turma a intrerupt caderea omului spre pamant.

Aplicatie: Iisus, Mielul lui Dumnezeu, a intrerupt caderea omenirii spre abisul mortii vesnice, prin propria Sa moarte pe cruce.

Moartea Fiului uneste

O tanara pereche se afla intr-o serioasa problema conjugal. Cei doi se certau des si se parea ca nu exista nicio cale de impacare. Atunci cei doi s-au hotarat sa aiba un copil, in speranta ca el va salva casnicia. Copilul s-a nascut, dar in ciuda dragalaseniei lui, problemele nu au disparut. In cele din urma, cei doi s-au despartit.

Dupa cateva luni, baietelul s-a imbolnavit grav si a murit. Tatal a primit vestea de la un prieten, insa era prea orgolios pentru a-i cere iertare sotiei. Totusi, gandul mortii copilului nu-i dadea pace si, intr-o zi, s-a hotarat sa merga la mormantul acestuia. Intrand in cimitir, a strabatut cararea care ducea spre proaspatul mormant si, dupa niste pomi, o zari pe sotia sa stand cu capul plecat peste mormant. S-a asezat langa ea si a inceput sa planga alaturi de ea.

Dupa cateva momente, incet, doua maini sa cautau si se regaseau deasupra proaspatului mormant. In clipa urmatoare, cei doi se aflau unul in bratele celuilalt, impacati desupra mormantului celui pe care amandoi il iubisera.

Aplicatie: Moartea Fiului lui Dumnezeu l-a impacat pe om cu Dumnezeu. Fara aceasta jertfa, omul ar fi ramas pentru totdeauna instrainat de Creatorul sau.

Batalia de la Waterloo

Batalia de la Waterloo, dintre Napoleon si ducele de Wellington, a fost una din cele mai crunte si mai vestite batalii din istorie. Batalia fiind incheiata, vestile despre ea au fost aduse pe mare pana la coasta de sud, apoi transmise pe uscat cu ajutorul farului catedralei din Winchester, si de acolo la Londra.

Populatia astepta cu sufletul la gura rezultatul luptei, in timp ce semaforul silabisea cuvintele: “WELLINGTON  INVINS…” Apoi deodata, o ceata deasa cobora asupra portului, in timp ce mesajul incomplet era transmis mai departe la Londra.

Curand, panica a cuprins intreaga populatie a Londrei. Strazile au inceput sa fie baricadate, in timp ce batranii si femeile se pregateau sa-si apere tara cu orice chip. Insa ceata s-a risipit curand, lasand ca semnalele luminoase sa se vada din nou: “WELLINGTON  INVINSE DUSMANUL”.

Populatia Londrei a trecut de la agonie la extaz.

Aplicatie: La rastignirea Domnului Christos, ucenicii nu au inteles mai mult decat ca Iisus este invins. Ceata si intunericul le-a cuprins mintea si nu le permitea sa vada adevaratul mesaj al crucii. A trebuit sa vina dimineata invierii pentru ca ceata sa se ridice de pe sufletele lor si sa citeasca in minunea invierii adevaratul mesaj al crucii.

O minune din al Doilea Razboi Mondial

     „Caci acest fiu al meu era mort si a inviat; era pierdut si a fost gasit.” ( Luca 15, 24 )

Walter Flandera, profesor de stiinte la Colegiul Adventist din Bogenhofen ( Germania ), povestea cum mama sa, o credincioasa adventista de ziua a saptea, suferea vazand ca fiul ei se indeparta de biserica pe masura ce avansa in studiile universitare.

In Europa, natiunile si oamenii erau pe cale sa se distruga unii pe altii in culmea freneziei si nebuniei fanatismului politic. Pentru Walter, Dumnezeu dragostei si al mamei sale fie nu exista, fie ii abandonase.

Tulburarea femeii a ajuns la culme intr-o zi, cand Walter a fost recrutat pentru serviciul militar si a trebuit sa mearga la razboi. Biata mama se gandea ca poate aceea era ultima oara cand isi mai vedea fiul. Teama ca moartea l-ar putea rapi, in conditiile in care el se indoia de Dumnezeu si nu acceptase sacrificul lui Christos ca garantie a mantuirii personale, o tortura. Inainte de despartire i-a dat un Nou Testament si i-a spus ca se va ruga in fiecare zi ca Dumnezeu sa ii ocroteasca viata. Apoi l-a imbratisat in hohote de plans si s-au despartit.

Ororile razboiului au impietrit inima lui Walter si l-au facut sa se revolte pana la indignare impotriva Dumnezeului providentei pe care i-L prezentase mama lui. Nu a deschis niciodata Noul Testament pe care il luase la razboi si nici nu se mai ruga, asa cum obisnuia in copilarie; vazand murind atatia dintre camarazii lui, a refuzat sa creada ca viata lui depindea de Dumnezeu, convins fiind ca, in orice moment, la randul lui, putea fi victima razboiului.

La un moment dat, in viata tinerilor este nevoie ca religia pe care le-au transmis-o parintii sa devina personala. Uneori, aceasta tranzitie este insotita de o criza care provoaca prabusiri spirituale. Pe deasupra, daca factori care tin de mediu si de circumstante favorizeaza indoielile, nesiguranta si frustrarile, criza se poate dovedi dramatica si definitiva.

Dumnezeu nu e in necunostinta de cauza cu privire la acest proces. Providenta Sa actioneaza pe parcursul experientei noastre si conduce evenimentele in asa fel incat, in mod surprinzator si pe baza cautarii noastre sincere, sa regasim credinta.

Daca suntem suntem pe cale sa ne indepartam de credinta, daca ne-am gandit sa parasim biserica, daca ne simtim asaltati de ispite sa ne amintim ca Domnul este dispus sa ne arate, in cel mai evident mod, ca exista in ceruri un Dumnezeu…

In 1944, fortele militare rusesti au invadat Germania. Compania lui Walter Flandera a fost luata prizoniera si dusa intr-un lagar de concentrare rusesc. Era in plina iarna. Au cunoscut acolo foamea, frigul si frica.

Intr-o zi, un ofiter a sosit acolo unde se afla Walter si, impartind grupul in doua, a spus: „Cei din dreapta veti fi impuscati maine dimineata si cei din stanga, maine dupa-amiaza.” Flandera se afla in grupul celor din stanga. Nimeni nu a put dormi in acea noapte. Se auzeau plansete, vaicareli, implorari de iertare, rugaciuni, blasfemii… Flandera pastra tacerea.

Diminata, plutonul de executie era pregatit. Primul grup s-a asezat in sir indian si un ofiter le-a ordonat sa alerge pe esplanada inghetata care le statea in fatza. Indata ce au facut asta, impuscaturile de mitraliera au rasunat pana ce niciunul dintre ei nu a mai ramas in viata. Oribil! Walter Flandera a simtit cum il cuprindea o teribila angoasa, si-a amintit de mama lui, de credinta pe care i-o inoculase, a incercat sa se roage, sa isi aminteasca unele texte, a scos din ranita Noul Testament si a cautat cu disperare o consolare.

Nimic! „Doamne, asculta-ma! Nu mi-am adus aminte de Tine. Nu Ti-am fost credincios” – a rostit el cu voce intretaiata – „dar, daca ma scapi de la moarte, Iti predau viata mea.” Si, fara sa poata termina, a inceput sa planga neconsolat.

Cateva ore mai tarziu, acelasi pluton de executie a revenit. Acelasi ordin… Walter a alergat din toate puterile. In urma lui auzea respiratia galopanta a ciuva care alerga la fel ca el. Gloantele suierau din toate partile. Foarte repede un glont l-a lovit pe omul care alerga in urma lui si, in cadere, acesta l-a trantit la pamant, iar trupul lui a ramas sub cel al muribundului.

Sangele a tasnit din vena jugulara sectionata, scurgandu-se peste cele doua trupuri intinse la pamant. Walter a observat cum fluidul vascos ii acoperea corpul. Mitralierele au incetat. Cand ofiterul a trecut pe langa ei pentru a le da lovitura de gratie, le-a tras cate un picior si si-a vazut de drum.

Walter Flandera era in viata, sub un cadavru. Inainte ca trupurile moarte sa fie adunate, Flandera a fugit fara sa stie nici cum, nici unde. Apoi si-a respectat promisiunea si, la sfarsitul razboilui, si-a terminat studiile si si-a dedicat viata educatiei crestine, in Colegiul Adventist din Bogenhofen ( Germania ).

Asa l-a descoperit Walter Flandera pe Dumnezeul mamei si al copilariei lui. Dar a mai descoperit ceva, mai concret: ca sangele lui Christos, varsat pe cruce, ne rascumpara. Sa nu uitam astazi ca suntem in viata datorita sangelui lui Christos.

O dragoste care se jertfeste

     In 1947, in Brazilia, o femeie ramasa de doua luni vaduva moare la nastere, lasand in urma doi gemeni. Juan a fost adoptat de familia Frias, iar Armando, de familia Escalantes, o familie bogata.

In familia Frias, marginalizat si respins, Juan ajunge delicvent. Osciland intre puscarie si libertate, la varsta de 26 de ani, Juan comite un lucru teribil: rapeste doi copii, de 3 si 5 ani, sperand sa obtina o recompensa de 20 000 de dolari, apoi ii ucide.

In acest timp, Armando ajunsese un tanar bogat, cu inalta educatie. Intr-o zi, priveste prima pagina a ziarului Jornal do Brasil si incremeneste. Era chiar poza lui. Infrigurat, afla mai tarziu ca Juan era fratele lui. Zdrobit, dupa trei saptamani, face un plan si, prin relatiile pe care le are tatal sau, vrea sa ajunga la fratele sau intemnitat si sa-i propuna… un schimb. Armando obtine aprobarea pentru un numar de opt vizite. Vizita dupa vizita, Armando ii vorbeste cu duiosie, pentru ca, spre final, sa isi dezvaluie planul. Cand aude acest plan, Juan plange ca un copil. Nu vrea sa accepte. Dupa mari staruinte, Juan accepta sa isi puna hainele si peruca fratelui sau. Inainte de despartire, Armando ii spune:

– Adu-ti aminte ca, de acum, tu nu mai traiesti viata ta, ci viata mea! Sa nu uiti ca un altul care sa moara pentru tine nu mai exista! Traieste demn de iubirea mea!

Dupa doua saptamani, la 28 iulie 1973, in sala ticsita a tribunalului din Rio Grande, juriul anunta sentinta lui „Juan Frias”: moarte prin spanzurare. Undeva in sala, un tanar elegant se frange de emotie – a primit un dar nemeritat.

Prin analogie, acest caz real vorbeste despre jertfa Domnului Christos pentru tine. Oferta aceasta iti este adresata si tie astazi. Vei accepta schimbul?

sursa https://www.loribalogh.ro/