"Ilustratii despre casatorie si divort" - Ilustratii pentru predici

Categoria: Ilustratii pentru predici

Fericit sau filosof ?

     Intr-o zi, Socrate a dat un sfat unui tanar:

-“Oricum, va trebui sa te casatoresti, dar sa ai mare grija. Daca vei gasi o sotie  buna, vei fi fericit, iar daca nu, vei deveni filosof.”

Te iubesc !

–“De cand nu ai mai spus sotiei tale: “Te iubesc?”

-“De trei ani.”

-“Si ce a spus atunci?”

-“Ca glumesc.”

-“Dar pana acum trei ani, cat timp a trecut de cand nu i-ai spus ca o iubesti?”

-“17 ani”

     Lipsa caracter

Un tanar s-a indragostit de o fata de bani gata. Cei doi au mers la cateva intalniri pana cand fata a aflat ca el nu provenea dintr-o familie instarita. Cu toate acestea, tanarul a cerut-o in casatorie.

     „Ce castigi tu intr-o luna, eu cheltui intr-o zi. Cum de ti-a trecut prin minte sa ma ceri de sotie ?”, i-a spus fata cu dispret. „Uita-ma si cauta-ti o femeie care sa isi permita sa traiasca in saracie cu tine !”

Cu inima franta, tanarul i-a urat numai bine in viata si apoi a plecat. Dupa zece ani, cei doi s-au intalnit intamplator intr-un centru comercial, iar femeia bogata l-a abordat: „M-am casatorit cu un tip care castiga 16 000 de dolari pe luna ! Puteai sa castigi mai mult ?” Femeia avea o rautatea de nedescris in voce si pe chip. Tanarul de alta data, devenit acum barbat in toata firea, continua sa suspine in sufletul sau, dar de data aceasta ii era mai mult mila de ea decat de el.

Sotul femeii se apropie de cei doi si il saluta pe tanarul indragostit. „Buna ziua ! Vad ca o cunoasteti pe sotia mea.” Se intoarse apoi spre sotie: „Draga mea, vreau sa ti-l prezint pe seful meu. El este responsabil pentru proiectul de o suta de milioane de dolari la care lucrez.” Femeia se uita la cei doi barbati nedumerita. Sotul ei se intoarse spre seful lui si continua: „Domnule Carter, am cateva idei legate de proiect pe care as vrea sa vi le prezint. Sper ca veti avea maine timp sa le discutam.” Femeia a inteles atunci ca sarantocul pe care l-a refuzat atunci este mai bogat decat sotul ei.

„Domnul Carter este un om umil pentru ca a avut o viata trista”, a inceput sa-i povesteasca sotul dupa ce au ramas asinguri. „Mi-a spus ca a iubit o femeie si a cerut-o in casatorie, dar ea l-a refuzat, pentru ca la vremea aceea nu avea bani. A muncit mult si a devenit unul dintre cei mai de succes antreprenori din America. Bine ca nu am intalnit o astfel de femeie in viata mea!”

     In cautarea unei sotii

Soren Kierkegaard, marele teolog danez, relateaza povestea unui print care cauta o fecioara potrivita pentru a-i fi regina. Intr-o zi, in timp ce trecea prin satul in care il trimisese imparatul cu treaba, ochii i s-au oprit asupra unei fete prea-frumoase din sectorul sarac al acelui loc. In zilele ce au urmat, nu de putine ori a avut ocazia sa o mai vada pe acea tanara frumoasa, de care pana la urma s-a si indragostit. Toate bune si frumoase, doar ca nu stia cum sa-i ceara mana.

Ar fi putut sa-i porunceasca sa se casatoreasca cu el, dar chiar si un print isi doreste ca mireasa lui sa consimta liber si nesilita de nimeni sa-i fie sotie. De asemenea, ar fi putut sa se imbrace in uniforma cea mai frumoasa, sa mearga la fata acasa, cu trasura regala trasa de sase cai. Dar daca ar fi procedat asa, atunci nu ar fi putut fi sigur ca tanara il iubeste sau doar e coplesita de splendoarea regala.

Printul a venit insa cu o alta solutie: si-a dezbracat roba regala, s-a mutat in sat, intrand nu cu coroana pe cap, ci imbracat in straie taranesti, a trait in mijlocul satenilor, cunoscandu-le grijile si preocuparile, si invatandu-le limba. Cu timpul, tanara a ajuns sa il iubeasca pentru caracterul lui si pentru ca el o iubise mai intai.

     O cununie mai aparte

In Iowa exista o mica biserica de tara, vestita pentru pitorescul slujbelor de cununie. Aici vin in fiecare an sute de perechi sa li se oficieze slujba casatoriei. Unul din pastorii de acolo a adoptat un obicei care a devenit tot atat de vestit ca si mica biserica. Dupa ceremonia casatoriei, el ii conduce pe cei doi la intrarea in biserica si le spune: “Inainte de a pleca, mireasa are onoarea sa faca sa rasune clopotul bisericii”, dupa care ii da in mana franghia.

Chiar daca trage cu toata puterea, ea nu va putea sa miste clopotul greu. Atunci pastorul se intoarce spre mire si ii cere sa o ajute. Numai daca vor trage amandoi clopotul va rasuna. Atunci pastoral le spune: “Plecand de aici pe drumul vietii, sa nu uitati niciodata ca numai cand trageti impreuna puteti sa faceti sa rasune clopotul.”

“Esti sotul meu!”

     In timp ce era inrolat in armata pe un vas de razboi care lupta in Vietnam, Davey Roever, intr-o anume zi, purta o lada cu fosfor. Un glonte ratacit a izbit acea lada si a explodat in bratele sale. In cartea pe care a scris-o mai tarziu despre acest incident – „Bine ai venit acasa, Davey” – a povestit momentul in care, pentru prima data, si-a vazut fatza dupa acea cumplita explozie.

„Cand m-am uitat in oglinda”, spunea el, „am vazut un monstru. Nu am descoperit nicio trasatura care sa fie specifica fiintei umane. In acele momente, sufletul si inima mea pareau ca se frang si se prabusesc intr-un hau intunecat al disperarii. Am simtit o stare de mahnire si o goliciune ce nu pot fi descrise.”

Dupa cateva saptamani, Davey s-a intors in SUA, unde urma sa o intalneasca pe tanara lui sotie Brenda. In timp ce o astepta, in aceeasi incapere a vazut o alta familie. Sotia care a venit sa-l intalneasca pe sotul ei infirm, l-a anuntat ca nu-l poate ingriji si vrea sa divorteze.

In timp ce sufletul sau era plin de lupte si framantari, se astepta sa auda aceeasi hotarare a sotiei lui. „Dar cand Brenda a intrat in camera, nu s-a speriat de infatisarea mea; s-a aplecat si m-a sarutat pe ceea ce a mai ramas din fatza mea, apoi uitandu-se tinta in ochiul care imi mai ramasese, mi-a spus cu gingasie: „Bine ai venit acasa, Davey! Te iubesc!” Ca sa intelegeti ceea ce inseamna asta pentru mine”, scria el, „trebuie sa stiti ceea ce imi spunea atunci cand eram numai noi doi: „Davey”, imi spunea ea mereu si mereu la ureche, „esti sotul meu! Totdeauna vei fi sotul meu; esti omul de care mi-am legat viata!”

“Inchisoarea matrimoniala”

     In Romania, aproape de Sibiu, exista un loc “misterios” unde cuplurile care nu mai doreau sa traiasca impreuna din diverse motive si voiau sa se desparta de partener gaseau remediul pentru situatia dificila in care se aflau: “inchisoare matrimoniala.”

In localitatea Biertan de langa Sibiu este o fortareata in stil gotic, construita in secolul al XIV-lea si inconjurata cu turnuri si ziduri puternice, care poate fi vizitata de turisti. Cetatea este celebra deoarece in turnul fortaretei se afla o camera benefica cuplurilor care erau in prag de despartire. Sotul si sotia care nu se mai intelegeau si voiau sa divorteze erau trimisi sa stea impreuna timp de doua saptamani intr-o celula, o incapere izolata din spatele bisericii.

In “temnita”, cuplurile aveau la dispozitie un pat de o persoana, o farfurie, o lingura, o furculita – fara cutit – o cana, un singur scaun si o masa, fiind obligati sa se descurce in aceste conditii. Dupa cateva zile de trai in aceasta “inchisoare”, cuplurile nemultumite nu mai doreau sa se desparta.

Rezultatul? Timp de trei secole, intre 1500 si 1800, in localitatea Biertan a avut loc un singur divort, a povestit ghidul muzeului din localitate. Aceasta “metoda”, aparent simpla, a dat rezultate in comuna sibiana, inlocuind birourile si sedintele de consiliere psihologica, la care apeleaza in prezent cuplurile din mediul urban pentru a gasi solutii de impacare si evitare a divortului.

sursa: https://www.loribalogh.ro/