"Ilustrații despre alegeri" - Ilustratie pentru predici

Categoria: Ilustratii pentru predici

Măgarul lui Buridan

     Buridan, un filozof francez din secolul al XVI-lea, în încercarea de a ilustra condiția umană, propune o imagine paradoxală. Un măgar flămând și însetat are lângă el, la distanță egală, un balot de fân și o găleată cu apă. Măgarul sfârșește murind de foame și sete, nefiind în stare să aleagă între fân și apă.

Această imagine nu este străină de Scriptură. Christos i-a atenționat pe cei care nu vor ști să aleagă între Dumnezeu și Satana că acest lucru îi va face să moară de foame și sete spirituală. Pentru veșnicie!

Atitudini față de Biblie

     În anii ’60, patriarhul României a refuzat un automobil Rolls-Royce, cadou de la regina Marii Britanii. În schimb, i-a cerut Maiestății Sale ajutorul pentru a tipări o Biblie. La polul opus, în anii ’80, președintele de atunci al României, Nicolae Ceaușescu, topea hârtia a mii de Sfinte Scripturi, prefăcând-o în… hârtie igienică. După Revoluție, Biblia a fost eliberată și ea, cunoscând o mare victorie și fiind răspândită în toată țara. Astăzi, straniu, poate stă cuminte undeva în raft, ascunsă sub un strat fin de praf. Bătălia pentru Scripturi s-a mutat în casa ta!

Sursa: Cartea „Adevăr pentru viață”

Biserica și nazismul

     Albert Einstein, matematicianul născut în Germania, urmărea cum ținutul său natal ceda regimului dictatorial fascist instaurat de Hitler. Einstein se întreba dacă se va găsi cineva care să ia poziție și să se împotrivească lui Hitler: „Când hitlerismul a început să se manifeste în Germania, mă așteptam ca universitățile să se opună. Acestea l-au adoptat. Am tras nădejde că presa avea să-l denunțe, dar presa n-a făcut decât să-i promoveze ideologia.

     Rând pe rând, liderii și instituțiile care ar fi trebuit să se împotrivească filosofiei naziste, s-au plecat smeriți în fața acesteia. O singură instituție i s-a împotrivit în mod viguros: biserica creștină. Pe cea pe care cândva am disprețuit-o, acum o iubesc cu pasiune pentru care nu am cuvinte.”

Angajarea bisericii în împotrivirea la rău l-a marcat profund pe Einstein. Acei oameni din anii 1930 au înțeles care era prețul acțiunilor lor și nu au dat înapoi.

Cine dă, lui își dă

     Un reporter editorialist a povestit o întâmplare trăită de un medic ginecolog. Acesta a fost chemat să asiste o naștere într-o familie săracă din Montana. Copilul care s-a născut avea un picior deformat. De asemenea, la început avea și mari probleme de respirație. „Dacă va trăi”, gândea doctorul, „ceilalți copii îl vor numi toată viața „șchiopul”. Viața lui va fi mizerabilă. Dacă eu nu fac nimic pentru a-și căpăta respirația, cu siguranță va muri și va scăpa de toate acestea. Nu cumva așa va fi mai bine pentru el?”, s-a întrebat doctorul.

Atunci și-a amintit de jurământul lui Hippocrate și, convins de datoria de a apăra viața, a început să sufle în gura copilului, făcându-i respirație artificială. Imediat plămânii copilului au început să funcționeze și copilul a scos primul țipăt.

După mulți ani, fiica și ginerele acestui doctor au murit într-un accident de circulație. Nepoțica lui, de numai 10 ani, a ramas orfană. El a luat-o pentru a o crește. Într-o zi, această fetiță a fost descoperită cu o formă de paralizie a picioarelor. Bătrânul medic a auzit că pentru acest diagnostic este un tânăr doctor specialist în partea de vest a statului. Acesta a obținut rezultate deosebite în tratarea unor astfel de boli. Doctorul și-a luat nepoțica și a dus-o la consult.

Când l-a văzut pe medicul recomandat, a observat că acesta era infirm. Foarte repede a descoperit că acest doctor era acel copil deformat pe care îl asistase la naștere cu 35 de ani în urmă. Din pricina infirmității sale, el a ajuns să se specializeze în această boală cu forme severe de paralizie. Tratamentul prescris a avut succes și nepoțica doctorului a revenit la o stare de sănătate normală.

sursa: https://www.loribalogh.ro/